1,046 matches
-
mai însemnată sau episcopie care să nu aibă în stăpânire iobagi. În fața capitlului din Oradea, între 1208-1235, au fost prezentate 32 de cazuri de iobagi învinuiți (conform DIR C, XI, XII, XIII, partea I și II ). Dar și nobilii aveau iobagii lor și, trebuie să precizăm, iobăgirea țăranilor de către nobili a fost aproape la fel de veche, ca și în cazul bisericii. Procesul de iobăgire a țăranilor liberi a cunoscut un ritm intens în următoarele două secole. O altă categorie socială țărănească, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putea fi cleric, nobil sau rege, iar ei trăiau pe lângă curțile feudale și nu aveau gospodării proprii. Această categorie țărănească se mai numea și oamenii de curte, udvornicii, siliți să muncească pentru stăpânul lor și erau sinonimi, ca statut, cu iobagii. Slugile (udvornicii) erau întâlnite la curțile feudale, cele ale bisericii și ale regelui. Cea mai umilă categorie socială medievală erau robii (servi). Izvoarele robiei erau mai multe: prizonierii de război, căsătoria cu un rob, ajungerea în robie în urma unor obligații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioada revoluției industriale. O a cincea și ultimă fază avea să urmeze după victoria totală a comunismului. În privința luptei de clasă, conflictul din epoca clasică îi punea față în față pe sclav și pe stăpîn, cel din epoca feudală pe iobag și latifundier, iar în perioada capitalistă pe muncitori și pe "burghezi", aceștia din urmă fiind definiți ca aparținînd clasei care profita sau beneficia de pe urma posibilităților oferite de revoluția industrială. Pe parcursul celei de a cincea perioade, cînd muncitorii urmau să vină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
răscumpărare. În Moldova, unde depopularea nu cunoștea aceeași amploare ca în Țara Românească, Constantin Mavrocordat nu poate să impună măsuri la fel de radicale. Aici șerbia este organizată într-un anumit scop. Actul din 1749, adoptat de adunarea stărilor moldovenești, redefinește condiția iobagului și relațiile agrare. Referința la drept este esențială în exercitarea puterii de către fanarioți. În 1780, Alexandru Ipsilanti promulgă codul Syngtagmation Nomicon, iar în 1818 prințul Caragea promulgă Nomothesia. Izvoarele din care se inspiră aceste texte redactate în greacă sînt de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
continuă cu difuzarea de manuale de aritmetică și de retorică bilingve. Însă reformismul lui losif al II-lea este de scurtă durată. În 1791, un decret anulează schimbările în curs, fiind menținute doar edictele de toleranță și de emancipare a iobagilor de la 1781. Reforma nu vine la capătul crizei administrației domeniilor care îi strivește pe țărani cu corvezi și impozite și este resimțită de grupurile privilegiate atinse în statutul lor de deciziile puterii centrale, criză a exclușilor la privilegii care urmează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Călare se înalță-amenințând/ Și umbra lui acoperă tot cerul." Flăcările satanice, dansul ritual în jurul focului, groaza și spaima fulgerării, toate anticipează registrul imagistic din "Moartea căprioarei". Despre Ion Brad, Ov. S. Crohmălniceanu spunea că "are memoria istorică a generațiilor de iobagi ardeleni și le trăiește obsesiile în chipul cel mai natural cu putință, în însăși alcătuirea cea mai intimă a ființei sale": " Da, a fost roșu pământul,/ și roșu ogorul!/ De atunci au trecut doar două decenii și anii/ Țipând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își semnase opinia cu numele lui Petru Marcu-Balș), Ralea adăuga că „Alături de această nenorocire există o alta mai adîncă: absența totală de reacțiune a opiniei publice la orice rău, răbdarea pasivă 202 Constantin Călin a unui popor pînă mai ieri iobag (articolul său e din 1928 - n.n.) care primește orice abuz”. 11. Mémoire,Les promesses de l’Équinoxe, 1907 1937, Ed. Gallimard, 1980, p. 406. 12. Ștefan Mohor, „Săptămîna”, în „Moldova”, 1, nr. 18, 12 septembrie 1937, p. 1. Aproximații despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răsturnat sub loviturile mulțimii, devenită nebună. Popoarele sunt înlănțuite la muncă grea mai tare decât le înlănțuiau sclavia și iobăgia. Se putea elibera de sclavie și iobăgie într-un chip sau altul. Se putea face atunci negoț cu sclavii și iobagii, dar azi ei nu se pot elibera de mizeria lor. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituții sunt fictive pentru mulțime, iar nu reale. Toate aceste pretinse drepturi ale poporului, nu pot exista decât în gând, ele nu
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor pare să se fi impus în rândul puținilor cărturari preocupați de asemenea afaceri ezoterice cu idei istorice. Ar fi mai mult decât hazardat să extrapolăm identitatea etnică articulată în conștiința cărturarilor la nivelul maselor de iobagi analfabeți și cu certitudine ignoranți complet față de chestiuni intelectuale, copleșiti cum erau de corvoada sarcinilor feudale pe care erau siliți să le presteze pentru stăpânii lor sociali. Memoria etnică a comuniunii originare și lingvistice, până să fie diseminată în corpul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cea de-a doua Diplomă leopoldină prevedea conferirea de drepturi civile integrale chiar și iogabilor care recunoșteau unirea bisericii cu Roma. Pe bună dreptate K. Hitchins (1987) atribuie Diplomei din 1701 implicații "cu adevărat revoluționare" (p. 35), întrucât oferea inclusiv iobagilor ortodocși, nu doar minorității clericale a națiunii române, o cale de scăpare din starea de inferioritate socială și dependență economică. Datorită acestor prevederi, percepute pe bună dreptate ca subversive la adresa ordinii politice consacrate, status quo-ul transilvănean a eludat punerea diplomei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor politice. O astfel de înțelegere a ideii de națiune avea ca implicație excluderea iobăgimii din rândurile națiunii politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul de națiune. O națiune de iobagi era nu doar o contradicție în termeni, ci și o aberație conceptuală în logica politică a orânduirii feudale. Această compresie a națiunii la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul de națiune. O națiune de iobagi era nu doar o contradicție în termeni, ci și o aberație conceptuală în logica politică a orânduirii feudale. Această compresie a națiunii la elita sa socială - înțelegere care a dominat scrierile cărturarilor ardeleni pe durata secolului al XVIII-lea - se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un sobor a cărui alcătuire era "cu totul senzațională pentru acele timpuri" (Blaga, 1995, p. 32). Alături de clerul unit a fost invitat să ia parte la sinod și preoți ortodocși, cărora li s-au adăugat mireni, atât nobili, cât și iobagi! Se transgresau venerabilele clivaje feudale deopotrivă cu mult mai recentele diviziuni confesionale. Compoziția socio-confesională a sinodului din 1744 semnalează lărgirea sferei de cuprindere a "națiunii" care devine superpozabilă acum cu românitatea ardeleană în integralitatea sa etnică, fără osebire de stația
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să înțeleagă că năzuințele lor de dezrobire nu sunt justificate nici din punct de vedere tradițional, nici juridic, nici umanitar" (p. 179). Unul din argumentele dezvoltate în cartea de citire susține că "deosebirea dintre domni și slugi, între proprietari și iobagi, e lăsată de Dumnezeu și oamenii trebuie s-o respecte. Iobagii să fie mulțumiți cu soarta lor și să lucreze cu dragă inimă pentru domnii lor, căci altfel îi va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu!" (Ghibu, 1975, p. 179). Ideea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din punct de vedere tradițional, nici juridic, nici umanitar" (p. 179). Unul din argumentele dezvoltate în cartea de citire susține că "deosebirea dintre domni și slugi, între proprietari și iobagi, e lăsată de Dumnezeu și oamenii trebuie s-o respecte. Iobagii să fie mulțumiți cu soarta lor și să lucreze cu dragă inimă pentru domnii lor, căci altfel îi va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu!" (Ghibu, 1975, p. 179). Ideea centrală a mesajului este întărită prin publicarea în 1783, la Sibiu, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
voia să folosească, pentru atingerea scopurilor ei, lupta voevodului" (Roller, 1952, p. 169). Mai mult, Mihai ar fi decretat celebra sa "legătură" fiindcă i-a fost dictată de către boierii olteni, care aveau interesul de a păstra în posesia lor pe iobagii refugiați pe latifundiile lor (Roller, 1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele clasei boierești, fie aceasta română sau maghiară" (Roller, 1952, p. 178). Factorul etnic nu juca așadar niciun rol în politica principelui valah
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o „comédie” în care personajele își cedează cuvântul unul altuia, dar lecția pirandelliană nu prea are la ce folosi. Piesele reunite sub titlul Procese istorice aparțin registrului solemn al activismului patriotic. V. alege să instrumenteze cu predilecție cauze importante (eliberarea iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri și a Curții de la Viena, frățietatea provinciilor românești, repusă în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.), pe care însă le afundă în declamații, imprecații, asimilări sanctificatoare, fără a face diferență între manifestarea mândriei și naivitățile găunoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
a Ardealului, în regiunea colinară și de munte a rîului Mureș. Mai găsim amintit în anul 1301 pe cneazul Ursul care conduce în secuime un sat româ- nesc! Odată cu începutul secolului XlV, puterea ungară confiscă pămînturile româ- nilor transformîndu-i în iobagi, adică persoane fără proprietate funciară și fără drepturi politice, iar mulți dintre conducătorii lor au trecut la catolicism și s-au maghiarizat să le fie numai lor bine. Anticii spuneau despre neamurile geților că se întindeau de la Don în est
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
, Constantin (8.IX.1887, Stroești, j. Argeș - 11.VI.1954, București), memorialist. Tatăl său - nepot de iobagi răsculați și fiul lui Ghiță Beldie, în tinerețe cioban - fusese socialist militant și ateu declarat, iar mama sa era fiică de țărani iobagi de pe moșia unui grof din Șercaia Făgărașului. B. și-a făcut studiile la Liceul „Sf. Sava” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
, Constantin (8.IX.1887, Stroești, j. Argeș - 11.VI.1954, București), memorialist. Tatăl său - nepot de iobagi răsculați și fiul lui Ghiță Beldie, în tinerețe cioban - fusese socialist militant și ateu declarat, iar mama sa era fiică de țărani iobagi de pe moșia unui grof din Șercaia Făgărașului. B. și-a făcut studiile la Liceul „Sf. Sava” și la Facultatea de Litere din București. A fost secretar de redacție la „Noua revistă română” (1910-1916) și la „Ideea europeană” (1919-1928), iar înainte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]