2,036 matches
-
motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea - răutatea ........................................................................... 127 Arta de a trăi, de a reuși În viață ............................................................................... 136 Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie ...... 146 Suferința - factor de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de anticipare, Însă al doilea gînd Îl umanizează pe primul, deoarece este gîndit nu numai cu „rațiunea”, ci și cu „sufletul”. * „Generalul și particularul coincid: adică, particularul este generalul manifestîndu-se În condiții diferite.” (J. W. Goethe) De aceea de exemplu, „ipocrizia” ajungi s-o poți recunoaște, indiferent sub ce motivații sau gesturi s-ar ascunde. * „Obiectele sînt idei simplificate.” (Paul Gauguin) Ceea ce-i specific În relația dintre om și lucrurile Înconjurătoare este faptul că omul le Înnobilează, acordîndu-le nu numai o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Orice formă, frumoasă sau urîtă, Își are cauzele ei și, din cîte ființe există, nici măcar una nu e așa cum n-ar trebui să fie” (D. Diderot). Într-adevăr, rebuturile din natură nu sînt contrafăcute, În schimb, conduita umană oferă atîta ipocrizie, nestatornicie, vanitate și nedreptate egoistă! Nu spunea, În acest sens, Talleyrand atît de nimerit: „Graiul i-a fost dat omului ca să-și ascundă gîndirea”(?!) * „Dacă omul va Începe cu certitudinile, va sfîrși prin a se Îndoi: dar dacă va Începe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții ipocrizia; unii egoismul, alții generozitatea etc. În schimb, În „fericire” sufletul este atît de mulțumit, Încît Își pierde simțul discriminativ și, o dată cu el, și simțul etic. * „Acela căruia Îi surîde norocul este deștept.” („Pañcatantra”) Într-adevăr, „norocul” Îți facilitează o serie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca Într-o inteligență foarte Înaltă să poată exista un caracter foarte josnic.” (Gustave Le Bon) De aceea chiar și În fața actului suprem al mustrării de conștiință al cuiva trebuie să fim atenți, deoarece el poate fi realizat cu o ipocrizie disimulată (ex: se declară neputincios În lupta cu slaba sa voință, pentru a obține astfel compasiunea celorlalți și justificarea pentru viitoarele lui greșeli sau insuccese). * „Dacă nu ne-ar susține ideile false ne-am pierde curajul.” (Fontenelle) În drumul nostru
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-un post Înalt prin ipocrizie și delațiune Înțelege să se mențină acolo doar prin aceleași procedee. * „Ne-ar fi plăcut mai mult, dacă ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph Addison) Spunem adeseori așa despre unii oameni care au calități reale, Însă care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
exact contrarii.” (Protagoras) Pentru faptul știut că interesele și mentalitățile individuale fac să difere criteriile sub care lucrurile sînt privite și interpretate (de aceea, de exemplu, unii nu văd Într-un act de bunăvoință nimic altceva decît o dovadă de ipocrizie disimulată). * „CÎtă poezie Într-o lacrimă omenească.” (Petre Andrei) Este, de fapt poezia „timpului”, silit să se concentreze, de exemplu, În trăirea de-o clipă a unei mari bucurii, sau În trăirea dezamăgirii crunte a unei ipocrite promisiuni... * „Versurile mele
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
el Se-ntrec În cîntări (Mihai Eminescu, „Numai poetul”). * „Nu-i totuna să Înțelegi lucrurile și să-i cunoști pe oameni.” (B. Gracian) Pentru că „lucrurile” nu ajung , de exemplu, să-și piardă rușinea, simțul realității, să cunoască violența pasiunilor, subtilitatea ipocriziei, agresiunea invidiei sau a trădării etc. Pe om Îl cunoaștem cel mai greu, pentru că el nu poate fi cunoscut numai pe cale rațională ci cu Întreg sufletul (adică și cu „sensibilitatea” și „eul” nostru moral). * „Ochii omului văd În exterior ceea ce
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
doar pentru faptul că „interogația” ne lărgește și aprofundează „cunoașterea”, ci și pentru că ne creează posibilitatea de a ne descoperi Eul autentic. Mai mult chiar, ne ajută să diferențiem tot mai bine adevărul de minciună, binele de rău, onestitatea de ipocrizie etc. și pe această bază a cunoașterii reale a valorilor și a nonvalorilor să ne edificăm o personalitate morală. * „Făurește-ți vise nobile, căci vei ajunge ceea ce visezi.” (James Allen) Se pare că, Într-adevăr, configurarea repetată a unui anumit
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-l compromită pe celălalt” (A. Schopenhauer). Trebuie evitată, prin urmare, tendința unora de a se dedica exclusiv unor planuri de viitor, neglijînd prezentul, sau a altora de a se abandona regretului pentru trecut. Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie „Adevărul vă va face liberi.” („Biblia”) Doar „adevărul” ne eliberează de prejudecăți și ne ajută să ne configurăm un sens al dezvoltării sufletești, Înțeles ca o dorință de obținere a unei interiorități tot mai spiritualizate: „Omul s-a ridicat
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
implicit, la o prăbușire a Încrederii În tine. Poate de aceea Emil Cioran a spus: „Marile adevăruri se spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La Rochefoucauld, un singur merit, acela de a pune În valoare onestitatea: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori susțin contrariul: ex. „Adevărul este realitatea simțurilor” (Lucian
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Marile adevăruri se spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La Rochefoucauld, un singur merit, acela de a pune În valoare onestitatea: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori susțin contrariul: ex. „Adevărul este realitatea simțurilor” (Lucian Blaga) sau: Dară nimeni nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai fragedă vârstă? Relațiile cu cea mai mare parte a semenilor sunt plasate foarte adesea sub semnul ipocriziei, al invidiei, al geloziei, al trădării? Intersubiectivitatea sexuată pune mai multe probleme decât rezolvă? Normal, așa-i lumea, și încă pentru multă vreme de-aici încolo... Unii așteaptă schimbarea ei și speră o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
jur ignoră nepedepsiți misiunea organizației. Nils Brunsson (2002) observa că organizațiile care au ca scop principal reflectarea și reprezentarea mediului social - precum partidele politice, administrația publică sau organizațiile cu o misiune asumată de a urmări i.p. - suferă inevitabil de „ipocrizie organizațională”. Pentru a face față cerințelor contradictorii ale diferitelor grupuri de interese, organizația își disociază discursul de decizii și de acțiuni. Astfel, discursul va putea fi orientat către un grup social, deciziile luate vor putea mulțumi un alt grup social
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mângâiere, tandrețe, răbdare, dar deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori dureros și chiar tragic al conștiințelor superioare. Așa e iubirea virilă și eroică a lui Jebeleanu: pilduitoare din acest punct de vedere ar fi cu osebire, dacă am putea totuși alege din această vastă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prefer s-o pierd decât s-o datorez unei minciuni sau vreunei neînțelegeri.” Frumoase vorbe; dar am sentimentul că îndrăzneala lui venea mai degrabă din dorința de scandal decât din curajul adevărului. Există o formă foarte paradoxală și subtilă a ipocriziei, care ajunge să se confunde cu sinceritatea. De cu totul altă valoare îmi pare curajul lui Proust, care nu a făcut mărturisiri directe (de ce le-ar fi făcut?), dar a descris în opera lui cercurile acelui infern într-o magistrală
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cunoașterii de sine și de lume, atingând o înaltă „stepenă” de artă prin testimoniul lor de cunoștință și de adevăr, iar, la primii trei, și prin lipsa lor de „artisticitate”. Așa cum minunat de bine spune Teodor Mazilu în cartea sa Ipocrizia disperării, marea artă nu-și pune probleme de artă, ci de adevăr și umanitate. La numele înșirate mai sus îl adaug și pe al lui Maiorescu, ale cărui Însemnări zilnice îmi par de o deosebită valoare estetică tocmai prin caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a cuprinde un univers social plăsmuit de o formidabilă imaginație (id est: un formidabil simț al realului), acela nu a înțeles nimic și degeaba a citit À la recherche du temps perdu. FANTEZIE ȘI IMAGINAȚIE De cartea lui T. Mazilu Ipocrizia disperării am mai pomenit și desigur voi mai pomeni, fiindcă e plină de ceea ce îmi place să numesc „paradoxe ale bunului-simț”. Adică, la prima vedere, părerile lui, de cele mai multe ori, irită și contrariază, dar pe urmă, întrucât au darul de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
veritabil și exemplar urmaș al Stoicilor. Filozofia sa este, ca și a Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
insist asupra riscurilor, frecvent subestimate, pe care le presupune lectura pentru cel ce vrea să vorbească despre o carte sau, cu atât mai mult, să o recenzeze. * Acest sistem constrângător de obligații și interdicții dă naștere În consecință la o ipocrizie generală În ceea ce privește cărțile efectiv citite. Cunosc puține domenii ale vieții private, cu excepția banilor și a sexualității, În care să fie la fel de greu să obții informații sigure ca În acela al cărților. În mediul specialiștilor, din cauza triplei constrângeri pe care tocmai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ascultare logicii adevăratului sau a falsului - de a elimina ambiguitatea și de a evalua cu exactitate dacă ei spun sau nu adevărul. Ținând să transforme spațiul jocului care constă În discuția despre cărți, spațiu de permanentă negociere și deci de ipocrizie, Într-un spațiu al adevărului, Ringbaum se Închide Într-un paradox care Îl duce pe pragul nebuniei. El nu poate, Într-adevăr, să suporte că acest spațiu rămâne unul al indeciziei și că acesta impune ca din el să se
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
virtuale, cea În legătură cu competența cititorilor. E greu, dacă nu imposibil, să știi În ce măsură cel cu care vorbești despre o carte a și citit-o. Nu numai pentru că nu există un alt domeniu În care să domnească o așa de mare ipocrizie, dar mai ales pentru că interlocutorii Înșiși nu știu nimic despre asta și s-ar amăgi dacă ar crede că pot răspunde la această Întrebare. Astfel că acest spațiu virtual este cel al unui joc al trasului pe sfoară, În care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
surprinse În proverbe (Tiberiu Rudică, Daniela Costea) 13 Adevăr, sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon 31 Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate 33 Dreptate, justiție - nedreptate, injustiție 35 Educație, educatori, educați 36 Experiență de viață
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
compromis, oricât de tentant ar fi acesta. Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]