1,177 matches
-
cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari descrie un parcurs inițiatic ce anticipează nu doar o vogă culturală, ci și o mutație antropologică. Orientul este refugiul din care iradiază, în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și actor al secolului, Tintin caută, la rândul său, cărarea pierdută. Căci, închis în albumele sale ca într-o carte poștală citită de bunicii noștri, Tintin nu poate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
agenți extratereștri, iar plantele carnivore pândesc din umbră spre a ucide pe călători. Încrucișările de specii dau naștere unor monștri ce combină genele feroce ale leului și tigrului. Decorul pământean începe să fie unul nefamiliar, ca și cum din adâncul său ar iradia forța unei alte civilizații. Punctul de apogeu al acestei explorări ce evocă parcursul profesorului Challenger din The lost world a lui Doyle este contemplarea priveliștii ce pare să confirme cele mai extravagante ipoteze. În jungla îndepărtată sunt imobilizate navele spațiale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
puțin vană și iluzorie decât aceea pe care o ating cei doi călători englezi în Kafiristan. Istoria lui Corto nu ar fi completă fără descoperirea/ pierderea unei comori. Ca în atâtea rânduri, Corto și Rasputin se află aproape de centrul de unde iradiază aurul adunat de veacuri. Vecinătatea comorii este o vecinătate a morții. În munții din Afghanistan, Chevket își va afla, la rândul său, moartea, după ce a abandonat cauza lui EnverPașa. Instrumentul destinului va fi, ca și în Manciuria tinereții lui Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sclavi și cruzimea metisajului nasc în colțul de est al Braziliei o societate cu care Pratt va întreține un contact intelectual și sentimental de-a lungul întregii sale vieți. Ca și Corto, Pratt revine către această sursă de energie care iradiază dinspre cetatea vrăjitoarelor fără de moarte, Salvador de Bahia. Ca și Corto, Pratt este sedus de senzualitatea femini tății ce deține atracția mortală a plantelor de la tropice. Ca și Corto, Pratt este tentat să se abandoneze acestui pământ hrănit de vrajă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto se petrece în vecinătatea ciudatei insule a vrăjii și tiraniei pe care o evocă Graham Greene, în The Comedians. În siluetele celor care populează ostroavele uitate ale Antilelor se poate ghici ceva din strălucirea de apostol al revoluției ce iradiază din spectrul lui Che. Rebelii din Antile sunt, ca și acei cangaceiros întâlniți de Corto, refugiul umanității în fața rapacității și exploatării. Revoluția lor este un cocktail în care se reunesc pasiunea mesianică și aura glamour a sacrificiului pentru cauza progresului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu care se pot desface lacătele palatului miracolelor. Tobey intră, prin moartea sa aparentă și renașterea sa, în regnul epurat de patimă și de păcate al paznicilor Agarthei. Proza grafică a lui Manara recuperează un mit ce nu încetează să iradieze în imaginarul occidental, un mit ce este cu atât mai puternic cu cât luminează în tenebrele umanității seduse de proprii ei demoni. Agartha, cetatea care se află peste tot și niciunde, este numele ce desemnează această vocație a înțelepciunii de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mausoleu de nisip. Textul lui Dino Battaglia revendică pentru banda desenată unul dintre obictele culturale mitologice ale modernității. „Legiunea Străină” nu este doar un corp de elită - ea devine, odată cu literatura de consum și cu nașterea cinematografului, prezența din care iradiază misterul existenței neîmblânzite și al aventurii. Întâlnirea cu Legiunea este și întâlnirea cu Orientul. Drapați în pelerinele lor albe, purtați de la un fort la altul, legionarii sunt o umanitate fără de trecut și fără de viitor. Iubirile lor sunt intense, iar sfârșitul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
american, cu obârșii irlandeze, Ian Fermanagh. În Africa orientală engleză a începutului de război mondial, lupta dintre aliați și germani se poartă în jurul coloniei din care pornește nava germană însăși. Bază a armatei lui Lettow, Tanganyka este spațiul din care iradiază această amenințare mortală. Spionii germani se întind către nord și către sud, iar Fermanagh descoperă, treptat, acest cuib de intrigi ce evocă Marele Joc din India engleză. Hidroavionul pe care îl descarcă inginerul american poate fi cheia misiunii de identificare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să fie nu tocmai sănătoase. În timp, aceste imagini, sedimentate În subconștient, i-ar putea produce halucinații cu efect catastrofal. Deja, gândindu-se la ele, În fața ochilor Îi apăru inginerul Satanovski, care poseda, cum altfel, un șir de dinți ce iradiau o lumină fosforescentă. „Simple asociații de idei”, Își spuse medicul. Deocamdată nici un om nu s-a născut cu dinți de fosfor...” Dinții fosforescenți ai lui Satanovski aprobară, mișcându-se În sus și-n jos. „Da, deocamdată omenirea mai purta Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dăunătoare în multe altele. Risc Cei ce cred prea mult în fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe care o trăiesc copiii orfani ori abandonați nu poate fi compensată de nimic altceva. Neputință Nu poți fi corect și neîntinat într o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
spiralat neîntrerupt și absurd, bagatelă în veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri cât vei rezista? Furioasă renunți la bikini! Din bucătărie iradiază arome vanilate s-a lăsat răcoarea vei pregăti cremșnit cu frișcă, glazurat, garnisit și încurcat în fire de cataif crocante - vine noaptea ți-e cald, ți-e frig, ți-e tot mai cald.
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
-te în costumul ăla. Hedrock se dezbrăcă repede. Nu-l mulțumeau rezultatele sondajului său pentru a afla cît de bun mecanic este Greer. Dar scurta conversație dintre ei canaliză decizia pe care o avea de luat. Dacă sala mașinilor era iradiată, însemna că nu-și poate lua cu el inelele. Un costum izolator își dovedea eficacitatea numai cînd înăuntrul lui nu exista nici o piesă metalică; și deși se putea să aibă cîndva posibilitatea de a-și folosi inelele împotriva lui Greer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit cu brațul înarmat al Partidului) că ăia cu Ochi-albaștri nu râd niciodată. Ori, în flagrant contrast la respectiva aserțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înșelat -, un astfel de om e cotat ca nătăfleț în zilele noastre, ba chiar idiot. Și așa și este. Dar Gaston nu-i un idiot oarecare. E un idiot minunat, care nu va lăsa niciodată să se stingă lumina ce iradiază în jurul lui.“ Era prima oară când gândea astfel. Gaston nu se mai vedea. Luminițe palide străluceau la toate ferestrele trenului care se pregătea să plece de la peronul doisprezece. Clopoțelul a anunțat plecarea. Oare sub care din lumințele acelea se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a oprit. Vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
arăta ca o actriță de scenă, ridicându-și brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles asta decât mai târziu, dar În timpul călătoriei noastre ne gândiserăm Încontinuu la același lucru, și anume că exista o limită În plăcerea pe care o puteam atinge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o nouă și misterioasă lumină spirituală. Și Augusto se simți liniștit, enorm de liniștit, pironit pe scaun de parcă ar fi crescut ca o plantă din el, ca un ce vegetal, uitându-și de sine, absorbit în misterioasa lumină spirituală ce iradia din ochii aceia. Și numai când auzi că doña Ermelinda începea să-i spună nepoatei sale: „Iată-l pe prietenul nostru don Augusto Pérez...“ își veni în fire și se ridică în picioare, încercând să zâmbească. — Iată-l pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pretendent, un solicitant; dar celălalt... celălalt mă bate gândul că nu mai e nici pretendent, nici solicitant; că nu pretinde și nici nu solicită, pentru că a obținut. Evident, nu altceva decât iubirea dulcei Eugenii. Nu altceva...?“ Un trup de femeie iradiind de prospețime, sănătate și bucurie, care trecu pe lângă el, îi întrerupse solilocviul și-l trase după sine. Începu să urmărească, aproape mecanic, acel trup, în vreme ce continua să vorbească de unul singur: „Și ce frumoasă este! Asta și aceea, și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casa!“ Să-i cumpăr trupul..., trupul ei...! Când și-al meu îmi e prea destul, Orfeule, și-al meu îmi e prea destul! Nevoie am de suflet, de suflet, de suflet. Și de un suflet de foc, ca acela ce iradia din ochii ei, ai Eugeniei. Trupul ..., trupul său... da, trupul îi este magnific, splendid, divin, dar trupul îi este suflet, suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]