2,716 matches
-
în anul 2014 a consemnat existența pe suprafața celor două parcele a unui număr de aproximativ cincizeci de mii de exemplare aparținând unui număr de 279 specii, subspecii și varietăți, printre care și bujorul galben (Adonis Vernalis) sau bujorul alb (Iris Humilis). Custodele actual al rezervației, Octavian Călugăr, povestește cu tristețe cum întreaga zonă cunoscută de localnici sub numele Valea Botei Mari a fost plină de bujori de stepa, aceștia dispărând treptat pentru a mai rămâne doar în rezervație. Ar fi
SECRETUL BUJORULUI DE STEPĂ DE LA ZAU DE CÂMPIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375249_a_376578]
-
parcă între două fălci gigantice de Tyrannosaurus flămând. Durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte la turație maximă printre neuroni agitați, dezorientați, înfricoșați bâzâi ca o muscă prinsă-ntr-o pânză de păianjen... dacă aș fi un boboc de iris m-aș deschide voluptos într-o floare albastră la marginea zării, dar parcă mai bine ar fi să fiu o sabie, un paloș, un dinte de Archaeopteryx, în aceasta zi bolnavă de toamnă, mustind de obsesii, îmi vine să arunc
ACCENTE GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372713_a_374042]
-
iunie. Lumina inundă încăperea. Bănuiesc numai, că percepe căldura astrului. Își dezbracă vesta. Sau poate o fi oboseala lucrului său?... Are mulți doritori să intre în cabină pentru masaj, iar el nu refuză pe nimeni... Ridică ochii spre tavan. În locul irisului colorat, prezent în ochiul sănătos, este o pată alburie care oprește pătrunderea luminii spre retină. Fereastra ochilor lui e închisă pe veci!... Cum e, oare, să nu vezi toată viața, culorile obiectelor, ale ființelor din preajma ta? În cabina maseurului, pe
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
un hârșâit... Ea își încordează auzul. „Poate că mi s-a părut, își zice în sinea ei, o fi din cauza oboselii”, și își vede mai departe de treabă. În timp ce povestește, omul își îndreaptă capul în sus. Zăresc o luminiță în irisul șters, de parcă persoana din fața mea și vede aievea! Simt că acum comunică cu bunul Dumnezeu, cel care desigur, are grija lor, a orbilor, să nu li se întâmple vreun rău, la fiece pas... Îl privesc cu mirare, mă impresionează forța
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
pentru a nu se șifona. Această femeie străină, Flori, arăta superb. Fața îi era ovală, cu pielea albă, discret pudrată, dar suficient cât să ascundă orice fel de rid instalat pe fruntea înaltă și la coada ochilor, ochii proeminenți, cu irisul de un albastru-cenușiu, umbriți de gene lungi, rimelate, sprâncenele îngrijite și pensate, părul negru pana corbului, strâns într-un coc prins cu o clamă mată, ornată cu cristaluri mărunte ce difuzau lumina căzută pe ele, toate conturau un splendid portret
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
te-ntorci din nou la mine! Te rog, ia-mi teamă, frigul și durerea... Ascunde-le-n floare albă de cais... Să cred că a fost un neînțeles vis... Inflorește-mă iubirii, e vremea!... Ofrandă-ți voi aduce lumină mea Din iriși, seninul te las să-mi sorbești, Ne vom uni bucuriei de-a trăi, Eternul nostru va înflori și-o ...stea! Referință Bibliografica: Eternă primăvară / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII, 23 februarie 2017. Drepturi de
ETERNĂ PRIMĂVARĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376141_a_377470]
-
mine a ieșit un bob de mazăre s-a așezat sub pernele pământului. i-au deranjat somnul a strigat s-a zbătut n-am știut n-am știut să le scot la timp apoi pleoapele s-au împletit au acoperit irișii tatălui erau albaștri strălucitori s-au opacizat și rostirea îi era grea foarte grea apoi nu a mai respirat cântecul inimii s-a oprit în brațele surorii eu eram pentru o clipă rătăcită. mi s-a spus să vin repede
ACUM NU. ACUM DA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379662_a_380991]
-
într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au învățat cum să ne împreunăm propriile mâini în rugăciune. Un cântec sublim îngânat de mâinile
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
nopți colorate cu vise frumoase. Și-o lume mai bună. Pentru ochii tăi triști în senin m-aș preface, să îmbrac al tau suflet în lumina și pace. Pentru ochii tăi triști aș plantă în grădini -doar de suflet știute, iriși, roșe și crini- mângâieri de lumini și de tandre cântări într-o oază cu flori și o mie de sori... Să privim răsărituri! Ți-aș pictă fericiri, ți-aș așterne visări peste pleoape. Fugar, al meu înger rebel ți-ar
PENTRU OCHII TĂI TRIȘTI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374727_a_376056]
-
începuseră să devină din ce în ce mai frecvente. Între perioadele de suferință picta, fiindcă suferința îl făcea să caute evadarea, astfel desprinzându-se de viața reală. Eforturile creației îl epuizează, el se sacrifică, își sacrifică viața, existența. Din acea perioadă datează și lucrările „Irișii” - flori albastre, numite la noi „stânjenei” -, răsărite din pământul roș-cărămiziu, ce-și desfășoară fragilele și capricioasele lor petale, vălurind printre frunze verzi rectilinii, cu lujeri verzi ce se ridică spre galbenul solar al fondului, și „Noaptea înstelată” cu mari vârtejuri
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
Autorului Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
tu, Victore, o bilă cu zimți de cristal incolor sau negru, sau roz, să pot discerne în efectul cioplirilor lor succesive asupra mea misterul care-mi răscoală ființa și din care să pot ieși la suprafață cu o fărâmă de iris curat. Abia aștept să pot gusta liniștea izvorului alb, fără să mai fiu obsedată de zidul cetății metaforelor induse de furtunile provocate de mine însămi în propria-mi lume a cuvintelor curate. ****** - Anna, sunt în mine două șiruri prelungi de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
ea își caută rochie de mireasă pe Lipscani, ei i-aș face un poem din roze de poiană, flori de ,,nu mă uita” din acelea pe care i le punea Veronica lui Eminescu pe mormânt, căci e frumoasă ca steaua Iris, o văd așa în alb, coborând precum noaptea ielele, să mă sluțească, să-mi fure savoarea sufletului... dar în pădurea cuvintelor e singurătate, Doamneee, ce singurătate ! voi prieteni, unde sunteți, v-ați rătăcit și voi ? ieșiți din morminte, din cârciumi
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt o himeră, copil fiind m-au ocrotit nuferii din lacul grețos în care se înecau animale, nu-s nici supraom ocrotit prin destin, doar un salvat de la moarte. În irisul ochilor tăi, gheare reci de stea polară mă prind ca pe un somnambul. Nu-s nici șovăielnic, vinovat pentru iubiri amnezice pradă trecerilor pe roșu. În nopțile abstracte stelele se hârjoneau pe acoperișuri împreună cu luna, au intrat pe fererastră să
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
Acasa > Poeme > Emotie > GRĂDINI SUSPENDATE Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Gândul,macină-n morile mâinilor sale apă de râu, Vin dinspre iris izvoare ce duc în aval până târziu.. -Știu..voi cădea în cascade de sare, topite prin gene Și apoi către mare...!zise Pasărea Phoenix alene! -Știu! voi găsi iarăși zborul ce duce-n pridvorul Luminii, Pe scara ei legăna-voi
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Generos, cu adevărat, dar supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Steve ceva din propria-mi împătimită strategie de lector (lectura unui pictor, la urma urmei!). Pomenindu-i, ca start personal, pe Virginia Woolf și pe James Joyce pe care i-am și pictat cu îndrăcită acribie ironică și trecînd prin Iris Murdoch, John Fowles, David Lodge, m-am oprit, finalmente, la figurile de top actual unul internațional, se-nțelege din care nu pot lipsi (aceiași incomparabili englezi): Julian Barnes, Ian McEwan, Jonathan Coe. Actanți postmoderni ai unor inimaginabile strategii narative, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dexteritățile coechipierilor își au sorgintea în recent evocata genă ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să vadă filmul acasă la ea. S-au așezat în fotolii, și-au turnat Bartender's, au ciocnit ușor-stînjeniți de insolitul lor scenariu și au așteptat. Iris era filmul. El o parcursese cîndva, pasionat-sistematic, pe Iris Murdoch, devorîndu-i pur și simplu romanele. Știa că filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul de Aur, cu teribilul trio Judy
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să vadă filmul acasă la ea. S-au așezat în fotolii, și-au turnat Bartender's, au ciocnit ușor-stînjeniți de insolitul lor scenariu și au așteptat. Iris era filmul. El o parcursese cîndva, pasionat-sistematic, pe Iris Murdoch, devorîndu-i pur și simplu romanele. Știa că filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul de Aur, cu teribilul trio Judy Dench, Jim Broadbent, Kate Winslet, ce mai!, era de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patul stabilimentului. Iadului. Moartea unei femei de geniu. Final. Ultimul Bartender's și... Ea se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată. O oră? Da, o oră. E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată. O oră? Da, o oră. E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris. 28 octombrie Incredibil! Deschizînd (întîrziat) televizorul, pe la miezul nopții, cînd credibila filmografă Eugenia Vodă ne regalează cu aplombul ei, companionul de dialog al cinematoarei se arată a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pot uita chipul acelei femei. Înțelegi, e complet aiurea, dar, acum, cred că în vocea ei era, parcă, un reproș. Nu știu cum să-mi explic toate astea mie însămi... A tăcut, a stat un moment nemișcată, cu ochii larg deschiși, iar irisul lor părea să păstreze lumina apusului stins. Încremenit, o priveam pieziș, fără să pot să-mi întorc capul, să-mi schimb poziția brațelor, să-mi descleștez degetele încrucișate... - Mă duc să-ți fac patul, mi-a spus ea în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ramuri sfinte ce mișcă în șoptire; Din crengi de negre gânduri cântarea se desprinde Și albele ei aripi la ceruri le întinde. [ANDREI MUREȘANU (B)] ANDREI MUREȘANU Tablou dramatic într-un act 2254 [PERSOANELE] MUREȘANU MORS INDIFERENTIALUL (NIRVANA) GENIUL LUMINEI IRIS (Scena înfățișază un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]