1,453 matches
-
mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să priceapă. Rufus îl iscodește atunci: — Da’ cum se face că nu pari să fi asistat până acum la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă umăr. Pusio se grăbește să explice: — Bunicii mei s-au stabilit printre ubi. Nu știu cu ce se mănâncă felul ăsta, glumește instructorul. Ofuscat, tovarășul său îi aruncă o privire încărcată de reproș. — Ara Ubiorum! exclamă pe un ton iritat. Rufus își îmbină sprâncenele într-o expresie comică. — Dacă e cumva vorba de vreo femeie, să știi că nu m-am culcat cu ea. — N-ai auzit de Marele Altar al ubilor? se indignează și mai mult tânărul. Evreul clatină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așteaptă să fie primiți, îi șoptește acesta. — Sunt mulți? întreabă îngrozit bărbatul. Aș fi vrut să fac mai întâi libația de dimineață. — Au umplut până la refuz tot spațiul dintre stradă și casă. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? exclamă iritat stăpânul. Își dă seama că n-are de ce să-și verse nervii pe băiat și sus pină nefericit. Zei atotputernici, ce am eu în comun cu oamenii ăștia care se pretind clienții mei? se întreabă. Nici unul dintre ei nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Wagner venise la Milano pentru lansare și, cu acea ocazie, Începuseră legăturile lui cu Belbo. FILENAME: DOKTOR WAGNER ---------------------------------------------Diabolicul doktor Wagner Episodul 26. Cine, În dimineața aceea cenușie din La dezbatere Îi adusesem o obiecție. Satanicul moșneag a fost, bineînțeles, iritat, dar n-a lăsat să se vadă. Ba chiar a răspuns de parcă ar fi vrut să mă seducă. Părea că-i Charlus cu Jupien, albină și floare. Un geniu nu suportă să nu fie iubit și trebuie să-i seducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-ar fi Întrebat unde credea el că avea să doarmă. „Am luat eu inițiativa, așa că n-ai ce să mai zici”, spunea el. „Afgan șiret!” zicea ea. „Atunci eu am să dorm În cămăruța mea”. „Bine, bine”, zicea Belbo iritat, „dar ei doi au venit aici să lucreze, hai pe terasă”. Așa că am lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă. Nu știa ce să facă acum cu ea. În cele din urmă, o rupse mărunt și o aruncă În vîrtejul de apă din closet. — Chiar trebuie să te foiești atît, iubito? spuse Julia. Helen dădu din umeri și zise iritată: — Robinetele astea! Unul e sloi, iar celălalt Îți arde urechile. Amîndouă stăteau Întinse În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
printre mese, fumînd și dînd grațios din mîini. Probabil că observaseră că Duncan se ridicase În picioare. Acum strigau din nou: — Iuhuu, Tragica Domnișorică? Nu-ți place de noi? Duncan Împinse scaunul. Văzu că Fraser Își ridicase privirea și părea iritat. Walting afișa din nou expresia aceea de modestie, de reprimare. Mătușica Vi, Monica și Stella se apropiară cu pași mărunți. Duncan Își luă farfuria și o porni chiar În momentul În care grupul ajunse lîngă masă. — Ia uite ce repejor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe o minune - i se părea de domeniul neverosimilului că Helen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și voi? zise el, gîfÎind. Stingeți-vă lanternele și adăpostiți-vă! În momentul În care apăruse, Julia Își trăsese degetele dintr-ale lui Helen și se depărtase. — Ce crezi că Încercăm să facem aici? spuse ea pe un ton aproape iritat. Unde-i cel mai apropiat adăpost? Omul Îi observă tonul - sau, mai probabil, se gîndi Helen, accentul - și-și schimbă ușor atitudinea. — Adăpostul de la stația Bank, domnișoară, spuse el. Cincizeci de metri Înapoi. Le arătă locul cu o smucitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cele din urmă, Își strînse pătura pe umeri, se dădu jos de pe masă și, continuînd să mormăie plimbîndu-se În sus și-n jos. La fiecare nouă explozie, Înjura și mergea mai repede. Nu te mai tot plimba, zise Duncan iritat, ridicîndu-și capul de pe pernă. — Scuză-mă, spuse Fraser cu o politețe exagerată. Oare te țin treaz? Se Întoarse la masă. Luna asta nenorocită Îi aduce, spuse el, ca și cum s-ar fi adresat sieși. De ce nu-s nori pe cer? Șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tău, Pearce, zise el Încet, În timp ce făcea asta. Pe bune. Nu cred că am ținut vreodată la un bărbat - sau la o femeie - așa cum ai ținut tu la el. Da, Îl invidiez. Atunci, ești singurul care o face, spuse Duncan iritat. Propriului meu tată Îi e rușine cu mine. — Ei, dar și alui meu Îi e de mine. Crede că toți cei ca mine ar trebui dați pe mîna nemților, de vreme ce sîntem dispuși să-i ajutăm pe naziști. Fiul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un tată nu poate suporta atîția ponei. Atunci, tații sînt destul de nesuferiți, asta-i tot ce am de zis. Oricum, nu sînt ponei, sînt cai. Ei bine, orice ar fi, mă plictisesc de moarte. Și, uite... Viv se ridicase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să putem să ieșim la cină În oraș. O să fie grozav, Îți promit. Nu-ți face griji pentru nimic. Aeroportul Heathrow e plin ochi, vuind de agitația și zgomotul turiștilor care pleacă plini de entuziasm În vacanță și al copiiilor iritați. Slavă Domnului că Tom se poartă excepțional de bine pentru un copil de un an, În ciuda faptului că a trebuit să-l trezim la cinci dimineața. A mai ațipit În mașină, dar acum pare destul de fericit că e plimbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se bărbierească, urme închise de sudoare amestecată cu praf i se ivesc pe frunte. Numai el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan nu răspunde. Cine este? îl întreabă, arătând spre capul de bronz. Gertler zâmbește. — Tovarășul Vladimir Ilici Lenin. Sunt și comunist, țin să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arhitectura catedralei Notre Dame, apoi pomenește numele unui anticar de pe Rue Saint Jacques. Este evidentă dorința sa de a-și expune cunoștințele despre Paris, un oraș pe care l-a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
opinia lor, legată de penitență. Boala trece, lăsându-i victimele slabe, trase la față și pline de nemulțumire una față de cealaltă. Marchant și Gregg își reiau cercetarea zonei, întocmind harta regiunii din jurul povârnișului, încadrând-o într-o abstrație de triunghiuri. Iritat și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-au uitat după lucruri. Î ntr-o dimineață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din cameră. — Bruce avem nevoie... — Da, Îmi ridic io vocea ca s-o reduc la tăcere, tresă urmărim pista asta, da eu am o altă pistă de urmărit și sunt În Întârziere... — E ceva ce-ar trebui să știu? Expresia iritată a lui Drummond Îmi dă fiori. E la fel de futută-n cur ca mine. Singuru lucru caremi vinen minte ie că ea ar trebui să știe o chestie evidentă: nu-i gabor nici cât hău, ce pula mea. Mergând cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că se poartă foarte cordial cu Estelle Davidson. Gus Îl filează. Chestia e doar să dea chix și apoi să-i săltăm. — Mda... aiurelile alea politice s-au cam răsuflat acum. Ziarele s-au săturat, iar ștabii sunt mai puțin iritați. E bine că n-am intrat În panică. Un colorat e doar un colorat de rahat, nu, fornăie el, clătindând din cap. Da, spun eu evaziv. Ăsta poate fi un test ca să mă prindă. Nu discut despre asta cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ceai. — Ieri ai fost absent nemotivat Bruce, mă ceartă Bladesey. Ai cunoscut doamne interesante? — Da, de fapt. Am cunoscut o gagică scoțiană Într-un bar. Era chiar drăguță. — Era, ăă... știi tu... o doamnă a nopții? Mă uit, extrem de iritat, la mizeria asta hidoasă care s-a insinuat cumva În viața mea. Nu. Nu era. Crezi că nu pot cunoaște decât prostituate? Asta crezi tu? — Nu... deloc... se bâlbâie el scuzându-se. Îmi Îndrept spatele pe scaun. Mai bine-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe când tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sârmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punându-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vă întoarceți aici. Să știi că e absolut firesc să te folosești de girofar. De aia și este montat pe toate mașinile de poliție. De asemenea, e normal să folosești și sirenele când e necesar. Când Rhyme se plictisea, devenea iritat și iritant. Plictiseala era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu scăpară din ochi mâna ei stângă. - V-ați uitat toți la mâna mea stângă, nu-i așa? râse ea. Dar nu ați observat că am împins cu piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru mine. Vom coopta un nou membru în echipă și vreau să mergi tu să-l iei de unde e. - Nicio problemă. Dar de ce un nou membru? - Pentru că avem două cadavre în 4 ore și niciun suspect, răspunse Lon Sellitto ușor iritat. Din cauza asta, ștabii nu sunt mulțumiți. Și uite prima lecție despre ce înseamnă să fii sergent: dacă ștabii nu sunt fericiți, nici tu nu ești fericit. Podul Suspinelor. Așa se numea puntea de legătură între cele două turnuri ale Centrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]