1,431 matches
-
față. Minette claxonă în semn de adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
piele care erau plasate lângă foc exact În unghiurile cele mai potrivite. Luă o revistă din suport și se prefăcu a citi din ea. — Căsuțele astea de țară nu vă dau o stare de claustrofobie? l-am Întrebat. Oftă ușor iritat, ca o mătușă bătrână Încă nemăritată care simte miros de gin În răsuflarea pastorului. Luați loc, Herr Gunther, zise el. Nu l-am luat În seamă. Pipăind cu degetele cele două bancnote din buzunarul pantalonilor ca să mă ajute să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu știu, Bernie. Sunt mult prea ocupat să aflu numele unuia care are juma’ de tac de biliard Înfipt În nas, ca să pot fi un detectiv adevărat, așa ca tine. — E ăla de l-au pescuit din râu? Bruno oftă iritat: — Știi, odată și odată o să-ți spun ceva ce nu știi deja. — Illmann mi-a zis despre asta. M-am Întâlnit cu el Întâmplător Într-o seară. — Zău? Unde? — La morgă. Am făcut cunoștință acolo cu mușteriul tău. Chipeș, tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ești persona non grata, mai ales la ora asta din noapte. — Hei, fără ranchiună, Gunther, zise Rienacker. Ascultă, e important. Și ies și bani. Urmă o lungă pauză, iar când vorbi din nou glasul lui de bas avea un ton iritat: — Haide, Gunther, deschide! De ce dracu’ ți-e frică? Dacă era să te arestez, până acum dărâmam ușa. Era ceva adevăr În asta, m-am gândit, așa că am deschis ușa, dând la iveală silueta lui masivă. Se uită calm la pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dorit al Lisei odată cu cunoștințele ei neprețuite despre persoanele faimoase din Irlanda - cunoștințe pe care Lisa, o englezoaică, nu avea cum să le posede. Dar Lisa avea un avans de kilometri în fața ei, controla deja situația cu celebritățile și părea iritată de încercările prostești ale lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se scuză el. Noi nu servim decât băutură. Lisa se întrebă dacă ar trebui să îi dea instrucțiuni cum să îl facă, după care și-a dat seama că nu știa nici ea rețeta. Un pahar de vin alb, spuse iritată. Poate nici asta nu aveau. Poate va fi nevoită să bea dezgustătoarea lor bere neagră. —Chablis sau Chardonnay? —Păi... Chardonnay. Și-a aprins o țigară și a început să scaneze mulțimea. Până când a terminat țigara și un pahar cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de douăzeci și ceva de ani și vulgaritatea făcea parte din personalitatea lui. —Trix, miroși a ceva ce pot doar să sper că e pește. Chiar este pește. Te putem întreba de ce? — Îmi doream un bărbat cu roți, spuse Trix iritată. Kelvin și-a plesnit vreo două palme peste față. — Nu! spuse el vesel. M-am trezit acum și tot nu înțeleg. Îmi doream un bărbat care să aibă roți, spuse Trix furioasă. Așa că l-am cunoscut pe Paul, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că nu te vede niciodată pentru că ești la canotaj. Poate dacă ai merge mai rar...? Își dădu seama că depășise limitele admise și aștepta ca furia lui Jack să se dezlănțuie. Dar, în schimb, el râdea; ce-i drept, puțin iritat. Prea târziu, Ashling își aminti că sunt două versiuni pentru orice poveste. —Nu e adevărat? Jack făcu o pauză. —Nu îmi stă în fire să bârfesc pe cineva care nu este aici să se poată apăra. — Deci mergi la canotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la masa de prânz, Lisa ieși din lift și trecu pe lângă Trix, care se îndrepta către baie pentru a-și mai adăuga un alt strat de machiaj. —Ce’aci, spuse Trix. Te așteaptă un bărbat. Un bărbat, se gândi Trix iritată. Nu putea să afle cine era și ce voia? Natasha, asistenta ei personală de la Femme, ar fi insistat până afla și numele de fată al bunicii, înainte de a permite cuiva să o vadă pe Lisa. Și atunci s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lua dosarele cu broșuri. Băiatul ăsta nu ar lua nici măcar o răceală. Și nu vă atingeți de nimic. Prin fereastra mașinii, Ashling privea cum tatăl ei își saluta clientul în curtea din față și cum se transforma dintr-o persoană iritată și îngrijorată în una lipsită de griji și vorbăreață. Dintr-odată, părea că are tot timpul din lume pentru pălăvrăgeală. Nu avea importanță că mai avea opt întâlniri în acea zi și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un număr din Gaelic Knitting și oamenii s-au trezit croșetând șaluri de trei metri, în loc de un metru. Robbie are dreptate, realiză ea. Chiar l-aș călări pe Jack Devine de îndată ce aș pune ochii pe el. —Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii. Ellis Loew stătea în spatele biroului său, făcând frumos în fața unor ziariști. Lee era alături de procuror, îmbrăcat în singurul lui costum. Arăta obosit - dar nicidecum la fel de iritat ca în seara trecută. Loew declara ferm: — ...iar atrocitatea omorului ne obligă să nu precupețim nici un efort pentru prinderea acestui criminal cât mai curând posibil. Mai mulți polițiști cu pregătire specială, printre care domnul Foc și partenerul lui, domnul Gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei de asistentă și răspunse că nu. Se lovise de o ușă. Fusese un accident. Asta era tot. Logan o trată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care să uiți că l-ai văzut grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența vreunei bande. Era vorba de răzbunare. — Ce-nseamnă asta? De ce-am fost târâtă aici? Vocea era stresată și iritată, Întocmai ca posesoarea, o doctoriță bine-făcută În halat alb, la care se adăuga stetoscopul din jurul gâtului. Logan Își ridică mâinile a neputință și se retrase de lângă pat. — Trebuie să pronunțați decesul Înainte să putem muta cadavrul. Ea se uită urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hotărî să facă la Miletus ceea ce furtuna îl împiedicase să facă în Samothracia: să întrebe destinul. Gajus îi șopti lui Zaleucos: — Cum pot ochii tăi să vadă ceea ce nu există? Zaleucos se întoarse și preț de o clipă păru ușor iritat: — Tu, om fiind, mergi pe un drum neted și întortocheat de câmpie și vezi la câțiva pași. Zeii, ca de pe vârful unui munte înalt, văd de unde vii tu și locul spre care te îndrepți. Gajus tăcu; răspunsul era poetic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda greutății și a vârstei. Funcționarii își șopteau unul altuia, pe jumătate alarmați, pe jumătate iritați: „Legatus-ul din Syria“ - iar cineva se duse repede să-l înștiințeze pe Germanicus. Bărbatul nu se uită la nimeni și trecu mai departe; Gajus și-l aminti pentru a doua oară - cu aceeași neliniște - pe senatorul care, la Roma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria lungului său război -, Gajus scrise numele orașelor și ale templelor care se iveau pe malurile marelui fluviu; și, asemenea multor călători de după el, încercă să le deseneze, sub privirea iritată a blândului Zaleucos, care acum vorbea foarte rar, numai când era întrebat. „Ju-nit Ten-tor“, scrise Gajus cuvintele egiptene cu caractere latine, apoi, în greacă: „Denderah“; apoi, pentru o insulă aflată mult mai la sud, „Phi-lac“, „Philae“. Isis, un nume asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva lui? Deși se gândea la toate acestea, Gajus spuse cu glas visător: — Eu aș vrea să călătoresc pe mare, Rhodos, insulele Cyclades, Sporades, Pontus Euxinus... Dacă aș putea ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre în legendele locale ca „stânca lui Tiberius“. Spuse zâmbind: — Dacă te uiți în jos te ia cu amețeală. Libertul, care se uita nu în jos, ci la el, răspunse iritat: — Să ne întoarcem, se pornește vântul. Astfel, spionii care îl urmăreau îi raportară lui Tiberius că el nu spusese și nu întrebase nimic despre mama și despre fratele său, Drusus. Nu-i pomenise deloc; poate că, așa cum spusese Livia, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minte ar fi semănat mintea lui? Cu aceea impulsivă, sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră, a bătrânilor senatori, reprezintă un privilegiu. Cu marele nume pe care îl poartă, el va avea multe oportunități într-un viitor pe care îl consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lamenteze: „După câte am făcut, eu nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inspira din faptele și cuvintele altora pentru o operă pe care o scria încet-încet și care avea foarte multe părți. Împăratul se ridică; avea senzația că se sufocă. Zise că voia să se odihnească. Medicul care aștepta în prag, privind iritat acel du-te-vino al vizitatorilor, interveni, rugându-i pe toți să plece. Cel care ieși brusc fu însă Împăratul. Pe când se îndepărta, își spuse că nu avea să mai intre niciodată în camera ticsită de comori, unde toate obiectele închideau experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spartană a falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]