4,886 matches
-
sufle mai bine nasul. În cele din urmă oftă, Înainte de a-i mărturisi: — Și serviciile noastre de informații m-au prevenit că va urma o epidemie de gripă, determinată de răcirea accentuată a vremii, dar nu le-am crezut. — Sunteți ironic! remarcă Pruritanal. — Nicidecum. Voiam doar să spun că mai mult de atîta nu-s În stare să afle. În schimb - mă scuzați: ssssrrrrssss! - consumă o mulțime de bani de la buget. Acum anchetează condițiile În care dispar capacele de canal, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fusese o Întîmplare nefericită și că ea nu știuse ce vrea de fapt John Godbread, fiindcă nici Naggie, nici altcineva nu-i ceruse astfel de explicații, și pînă la urmă lucrurile rămăseseră așa cum se nimerise. Ce urmase ținea de logica ironică a vieții. Aparent, cursul propriei vieți depindea de hotărîrile pe care ea singură le lua, dar de fapt știa sau presimțea că intră de fiecare dată În jocul forțelor iraționale care o dominau dintotdeauna și că nu putea lua decît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai existaseră și alte inițiative, cum ar fi plantarea unor pomi fructiferi pe marginea trotuarelor, Împletirea de fulare și căciulițe pentru copiii săraci, pentru a-i atrage În Cerc, sau acea acțiune, totuși fără consecințe, cunoscută sub numele perfid și ironic „MÎndria de a fi roland“, care urmărea supravegherea Îndeaproape a comportamentului cetățenilor pe stradă, sub pretextul de a le da o educație mai bună. La rîndul său, Joanna-Jeni a declarat că, pe vremea cînd se afla În România, devenise pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încercat să fiu ironic. — Ai lucrat cumva la Guvern? — Nu, Înainte de ’90 am lucrat În Securitate. Cel puțin jumătate din actualii miniștri și parlamentari sunt foști securiști. Eu le zic „extratereștri“. Am motivele mele. — Interesant! Încercam să fiu În continuare ironic, dar, din cauza siguranței cu care el Îmi vorbise, nu mai eram chiar atît de sigur pe ironia mea. — Din cîte Înțeleg, ești și scriitor. PÎnă atunci mi se adresase folosind pronumele de politețe și trebuie să recunosc că aș fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
blatul unui tort, înțeleg unde bateți, dom’ Colonel, adică dumneavoastră prinși la mijloc, curată făcătură, numai că și noi am putea spune același lucru, se gîndește. Și asta, doar atîta cît s-a putut vedea la lumina trasoarelor, adaugă Bătrînul ironic, dar uite că unii dintre cei cu mai mult curaj s-au retras în spatele unor baricade ridicate pe loc. Astrele spuneau cu totul altceva, dom’ Colonel, doar așa s-ar putea explica situația nou creată, se gîndește Poștașul. — Cu ochiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mîinile ei, dar pula mi se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă În pace... — Haide... Mi-a scos afară pula și mi-o suge și noi plîngem, plîngem pentru Shirley nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
m-au dat la școală, pentru că nu pot vorbi. Nu știu să scriu și nici să citesc. Dar pot să mă plimb singur, cu mersul meu de cimpanzeu, și să observ oamenii. Unii mi-au spus că am o pirivire ironică...Ce cuvânt o mai fi și ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai departe! Avea o privire triumfătoare și ironică atunci când mă pamam cu glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie de bal și se privește În oglindă. Mă Îndrăgostisem nebunește, nu de el, ci de picturile lui. M-a Învățat În câteva scurte ședințe, să ating cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care exprimă interes și o bunăvoință puțin ironică. E o femeie înaltă; și, deși a avut totdeauna o tendință de îngrășare, a trecut drept o femeie mlădioasă, atribut pe care eu îl interpretez ca fiind o referire la tendința ei de a sta în poziții contorsionate asimetrice. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus. Dar bănuiesc că da. — Ia-o ușor, Georgie, spuse Alexander. — Scutește-mă de amabilitățile tale, am spus adresându-mă fratelui meu. Știi că Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
interveni Georgie, turnând cafea într-o ceașcă. Tocmai asta e problema! Te rog, nu te enerva, spuse Alexander. — Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic de supunere. Se întoarse spre Georgie și o învălui într-o privire plină de admirație și de regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am păstrat expresia severă dar înlăuntrul meu era atâta lumină încât nu se poate să nu se fi reflectat puțin și în afară. — N-am venit să te chinuiesc, răspunse Honor. Era serioasă, dar în ochii ei licărea o lumină ironică. — Înțeleg, firește, că asta s-ar putea întâmpla fără voia ta, am spus. Știu că ai o fire de asasin. Mă cuprinsese un tremur și, pentru a-l stăpâni, am simțit nevoia să mă mișc. M-am dus până la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aici, i-am răspuns că acasă mă simțeam prea Îngrădit. Aici existența era un pic mai lejeră, viața mult mai liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei cuvinte. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și să stricăm plăcerea oamenilor. Cei care preferă să țină secretele pentru ei pot s-o facă. Noi vrem doar să-i ajutăm pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătărie Înainte s-o aud pe maică-mea că Închide ușa dinspre hol și mă roagă s-o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcut. Și ia zi, nu ai de gând să te Întorci acasă? — La Viena? — Ha, la Viena! Ai auzit, Pieplack? La Viena! Colegul lui dădu să spună ceva, dar se răzgândi. Deci ești din Viena, zici? Diels renunță la tonul ironic. Voi fi sincer cu tine, Knisch. Să nu crezi că poți valsa cu noi. Ești vienez cum sunt eu turc. Și stai aici doar de cinci ani. Asta nu prea te face locuitor al orașului. Nu ca mine, și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bați joc de-ai tăi. Legenda gravată pe aversul monedei evreiești - pe trupul fiecărui copil evreu! - nu e CREDEM ÎN DUMNEZEU, ci ÎNTR-O BUNĂ ZI O SĂ VEZI ȘI TU CUM E SĂ FII PĂRINTE. — Ce zici, Alex, mă întreabă ironicul de taică-meu, sunt șanse ca treaba asta să se-ntâmple în timpul vieții noastre? Crezi c-o să se-ntâmple înainte să intru-n groapă? Aș... mai curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să Împace reușita acestuia cu propria lui moarte. Zâmbi puțin, malițios. Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage în dormitor. Să știi că-s supărată pe tata! o aude pe Doina înfuriindu-se imediat ce el îi adresează un "sărut mîinile". Pe tata, că te-a lăsat să pleci și pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se apropie de bar, o sută de coniac, pe care i-l duce Letiției. Nu crezi că trebuia să aduci două sute? îl ironizează fata, măsurîndu-l îndelung cu privirea. Fără să aibă răspuns, Ovidiu se întoarce, roș tot, jenat de privirea ironică a fetei, înfuriat că i-a dus de băut mai mult din obligație morală, știindu-se vinovat că ast' noapte, beat fiind, a lăsat-o lui Pavel, ceea ce nu l-a împiedicat însă ca mai înainte, cînd a mers s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]