4,397 matches
-
să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne uităm amândoi la ea. — Dar chiar așa tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre Barzovie-Vodă, care picotea alături. — Și ce-ai făcut atunci? - zise Cosette. — Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd Începusem să văd că băieții sînt altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi vinde sufletul, eu am fost făcut scăpat de locul acela întors pe dos? Și cui și în ce fel să-i povestesc, astfel încât să creadă, o aventură ca aceasta în care, deși supus al propriei mele nebunii și al ispitei de a cădea, eu totuși, iată, am meritat să fiu salvat și acum sunt purtat de baia asta de lumină care grabnic mă transportă înspre cei care mă așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care m-a născut... Într-adevăr, acum îmi aduc perfect aminte... nu e nicidecum ieșit din comun să mă aflu aici, după toate cele câte le-am făcut. Nu e mai puțin adevărat că numai o frumusețe stranie și o ispită de un romantism străvechi și fermecător ca al locului acela damnat, înnădită cu tinerețea spiritului meu, m-au putut conduce în templul masonic în care mi-am pierdut și eu cândva pașii, ce coincidență stranie!, în exact sala aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vomită. Omul poate să mănânce în continuare și să nu ia seama la această scârboșenie. Dar el poate să se oprească din mâncat și să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și-l face să privească la scena care-i provoacă frisoane de silă, îl obligă să se uite la ceea ce, hotărât, el n-ar vrea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să mănânce în continuare și să nu ia seama la această scârboșenie. Dar el poate să se oprească din mâncat și să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și-l face să privească la scena care-i provoacă frisoane de silă, îl obligă să se uite la ceea ce, hotărât, el n-ar vrea să vadă. Aceeași ispită mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și-l face să privească la scena care-i provoacă frisoane de silă, îl obligă să se uite la ceea ce, hotărât, el n-ar vrea să vadă. Aceeași ispită mă încerca și pe mine în relațiile mele cu Stein. De fiecare dată când mă întorceam de la el, mă juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puterilor Sale și din puterea gîndului său, și-acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pămîntești care au Însă o limită. Și mai spune-le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i-am dat-o tot eu, căci eu i-am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui, tocmai pentru a adeveri că nu există minuni și că nu există o putere ca a mea. Așa să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întîmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stîrnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar. Ridicîndu-se Într-un cot, Simon Îi zise peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n-o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfîrtecat, poate rugăciunea lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să-și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
metri de hârtie cu diagrame, mâzgălită, pe care fuseseră înregistrate tremurăturile sufletelor indivizilor observați, după întrebări și răspunsuri repetate de sute de ori, mereu aceleași, mereu la fel, un agent de la serviciul secret, băiat încă tânăr, puțin experimentat în ale ispitelor, căzu, cu inocența unui miel nou-născut, în capcana provocării lansate de o femeie, tânără și frumoasă, care tocmai fusese supusă testului cu poligraful și fusese categorisită de el drept prefăcută și falsă. Spuse atunci mata-hari, Aparatul acesta nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dacă s-ar fi îndrăgostit nebunește de o femeie și ar fi fugit cu ea. Mi s-ar fi părut un lucru firesc. Nu l-aș fi învinuit prea mult pentru așa ceva. Aș fi socotit că a fost dus în ispită. Bărbații sunt atât de slabi și femeile atât de lipsite de scrupule! Dar asta e cu totul altceva. Îl urăsc. Acum nu-l mai pot ierta niciodată. Colonelul MacAndrew și nevastă-sa începură să-i vorbească deodată. Erau uluiți. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dat fiind slabul lui talent de vorbitor, n-a putut să-mi furnizeze decât vreo câteva frânturi de indicații despre cele prin care trecuse, așa că a trebuit să umplu golurile cu propria mea imaginație. Era de-a dreptul chinuitoare această ispită care consta în a căpăta doar bucățele dintr-un portret care mă interesa de multă vreme. Parcă-mi croiam singur drum printr-un manuscris mutilat. Căpătăm impresia unei vieți care reprezenta o luptă cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
revedea nevasta și poate de a o convinge să se întoarcă la el. Însă și-a găsit boccelele așteptându-l în cabina portarului și portăreasa i-a spus că Blanche a ieșit. Nu cred că a izbutit să se împotrivească ispitei de a-i relata portăresei toate necazurile lui. Am constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea? — Dar de ce nu-i scrii chiar tu? I-am scris de nenumărate ori. Nu mă așteptam să-mi răspundă. Cred că nici nu-mi citește scrisorile. — Nu ții seama de curiozitatea feminină. Crezi că poate rezista la o asemenea ispită? — Poate, când e vorba de mine. I-am aruncat repede o privire. A plecat ochii în jos. Răspunsul acesta al lui mi s-a părut ciudat de umilitor. Era, deci, conștient de faptul că ea îl privește cu o indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i păsa absolut deloc de lucrurile acelea cu care majoritatea oamenilor își înfrumusețează viața și și-o fac mai agreabilă. Era absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar fi posibil vreun compromis. Trăia la Paris mai însingurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
absolut nepăsător în privința banilor. Nu ținea câtuși de puțin la faimă. Nu l-ai putea lăuda pentru că a rezistat ispitei de a face vreunul dintre acele compromisuri cu lumea cărora le cedează cei mai mulți dintre noi. N-a simțit o asemenea ispită. Nici măcar nu i-a trecut vreodată prin cap că ar fi posibil vreun compromis. Trăia la Paris mai însingurat decât un pustnic în deșerturile Tebei. Nu cerea nimic de la semenii lui decât să-l lase în pace. Își urmărea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vreun semn legat de propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva mai știi? Spune tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am furat... - Ce? - Din camera lui Brunetto... Când am văzut că a fost ucis, n-am rezistat ispitei... Avea niște instrumente minunate, un compas și un fir cu plumb din aur masiv... străvechi... - Dar hârtiile lui, planurile construcției, unde sunt? - Nu știu... Când am intrat În odaia lui, totul era răvășit... și apoi priveliștea aceea cumplită... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ei meseriile alea grele despre care spun că noi nu le putem face, să muncească ei la greu și noi cu decizia, că de-aia avem fruntea înaltă)... În tabloul lui Cranach, copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai importantă, apoi a ieșit bărbatul din coasta ta, Adam trebuie doar să fie acolo, tu dă-i mărul și ispita-i gata, timpul ne-a dovedit că s-a născut istoria în momentul ăla. Și ce le trebuie femeilor mai mult decât un Adam? Păcatul înseamnă cunoaștere și asta e suficient, cunoaștere vrea orice femelă... Doar că eu, Frumoasă Neli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la casetofon. Baby, take off your clothes... - Ha, ha... Mai încet, că nu pot să repet discursul! - Repetă-l în altă parte, trebuie să repet numărul. - Repetă tu în altă parte! - Eu sunt vedeta serii! - Eu te-am făcut vedetă! Ispita gloriei băgase zâzanie, ca de fiecare dată în istorie, în sânul familiei Grigore Mișu și Mariana. Sau, mă rog, Grigore Mariana și Mișu. - Mincinosule! Nexus a avut dreptate, ești un impostor! - Impostor, eu? Curvă ordinară, ei bine, plec singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sacrificiul pe care-l făcuse nu fusese prea mare? Să vinzi sufletul copilului tău pentru libertate, și încă o libertate pe care nu ți-o dorești! Unde-i fusese capul? Dar acum era prea târziu. O acuzase pe Maică de ispită și uite cine-l ispitise, tocmai Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu vine, căci spre culmile-nghețate Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au mai dorit podoaba fără nume Și n-au găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chip și mâini, corpul „fără prihană” nefiind nici măcar sesizabil. Celălalt model paradigmatic feminin însă, cel care coboară din zeițele Antichității greco-romane și din cultul Mariei Magdalena, și-a expus, din Renaștere, frumusețea ca geometrie desăvârșită a formelor, dar și ca ispită. Soția artistului, dar și femeia de stradă au întruchipat un ideal estetic pe care și astăzi îl căutăm printre trecătoarele pe care le alegem ca modele. Este profund adevărat că frumusețea umană deșteaptă dorința înainte de a stârni sentimentul iubirii. Dorința
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]