1,235 matches
-
poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care Încerca să mă tempereze - și să mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
colegele tale de apartament aici și mai exact, de ce naiba arată așa? E prea mult pentru mine. Încep să râd, și cu cât râd mai mult, cu atât mi-e mai greu să mă opresc, dar nu sunt chiar așa isterică, bine? Poate doar un pic. În cele din urmă, reușesc să iau o gură de aer: ― Fii atentă. Cred că urmează un moment de neuitat. ― Colega ta știe cine e Diana Macpherson? întreabă Geraldine confuză. ― Nu, bolborosesc eu. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să chicotească. E atât de molipsitor, cred că povestea e atât de ciudată că încep și eu să chicotesc, și chicotitul devine un soi de râs isteric și atunci amândoi ne dăm pe spate de atâta râs, ținându-ne de stomac de durere și izbucnind în hohote. ― O, Doamne, spune eu, și-mi caut un șervețel ca să-mi șterg lacrimile, că am râs cu lacrimi. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe nesimțite, făcând loc dorului. Luke și cu mine trăisem practic împreună, iar absența lui mă durea. N-ar fi trebuit să încep să mă gândesc la el și la ceea ce spusese fiindcă asta mă făcea să mă simt ușor isterică. Eram cuprinsă de dorința aproape de necontrolat de a-l găsi chiar în secunda aia, să-i spun cât de mult greșise și să-l implor să mă primească înapoi. Era o prostie să ai un impuls din ăsta incontrolabil într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tot. Senzația aia de viteză se intensificase atât de tare că mi s-a făcut rău. Vina și rușinea se amestecau cu furia și ura din sufletul meu. Nu mint, am protestat. —Rachel, a zis ea pe un ton aproape isteric, ai fost dusă la spital cu salvarea și ți s-au făcut spălături stomacale! — Dar nu era nevoie de toate astea, i-am explicat eu. A fost o greșeală. — Ba n-a fost o greșeală! a exclamat ea. în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și am promis c-o să mă străduiesc. Nu mai merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi plăcea felul poruncitor în care fusese evacuat Eamonn. —Habar n-am, a strâns Mike din umeri. Probabil se ocupă de un alt hobby. — Poate că învață să facă bere de casă, a sugerat Barry-copilul. Replica asta a stârnit hohote isterice de râs. Băieții se băteau cu palmele peste coapse și fornăiau: Să facă bere de casă! Asta-i bună de tot! — Sau să facă... să facă... Clarence râdea într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. —...sau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim. Dar în ciuda atmosferei intime a cabinetului, a prezenței materne și benefice a lui Celine și a cantității impresionante de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai scrisese Luke în chestionarul ăla. Știa mult prea multe despre mine. —Tu l-ai văzut? am întrebat-o pe Celine cu inima bubuindu-mi în piept. — Nu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că am intrat în panică. Așa că atunci când Nola a zis „Te simți bine, Rachel? Arăți puțin cam...“, am izbucnit ușurată: —Și eu am fost așa. Mă gândeam tot timpul la droguri. Nu sunt fericită, am adăugat pe un ton ușor isteric. Nu sunt deloc fericită. Nu vreau să fiu așa. Am simțit că ceilalți se uitau la mine. Mi-aș fi dorit ca nici unul dintre ei să nu fie acolo. Mai ales Chris. Nu voiam să fie martorul slăbiciunii mele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haios! A, uitați-vă la femeia aia care cumpără un ziar! A, ați văzut ce urechi avea copilul ăla? Parcă erau urechile lui Spock! Când am ajuns, în sfârșit, acasă, aproape o luasem razna de-atâta agitație. Am devenit aproape isterică la vederea ușii de la intrare, ușa pe care puteam să intru sau să ies oricând voiam eu. Când mi-am văzut camera, aproape a trebuit să fiu sedată. Propria mea cameră. Nu erau alte persoane care să-și facă unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în oraș și să cumpăr un camion de droguri și să le iau pe toate. Și după asta aveam să mă simt bine. Am intrat împleticindu-mă în dormitor și am trântit ușa cu putere, ca să nu mai aud vocea isterică a maică-mii. Perdelele erau trase și cineva dormea la mine în pat. Nu, două persoane dormeau în patul meu. Helen și Anna. Din nou. De ce nimeni din casa asta nu poate să doarmă în propriul lui pat? m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
autorului atribuie Miței în mod consecvent o tonalitate „patetică”, „nervoasă”, „hotărâtă”, „solemnă”, „dezolată”. Căutând să descoperim substanța umană reală a Miței, constatăm neputința de a discerne între sentimente. Amenințarea cu „vitrionul” și punerea ei în practică sunt semne caracteristice temperamentelor isterice. În aceeași categorie intră și o recomandare a lui Iordache: „i-a venit pandaliile...”. Dar aceste fapte pot fi interpretate atât drept dovezi intenționate, pe care Mița le adună în spiritul profunzimii sentimentului ei, cât și ca arme de convingere
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Încă sub efectul evenimentelor. M-am dus În salon să le duc prânzul, ca de obicei. Când am intrat acolo, era orgie. Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine. Era isteric. Am fugit și am apucat să mă Încui În WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se Întâmplă. Apoi au venit niște brancardieri și, Împreună cu ei, i-am imobilizat iar asistentele, toate, le-au
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dreaptă în palmele mele apoi ducând-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Alex. Trebuie să mă duc. ― Întreab-o pe Alisia, zise mama nervoasă. Depinde de ea. ― Ce se Întâmplă? M-am uitat la mama fără să am idee despre ce vorbea. Dar știam că nu-mi plăcea cum sună. ― Alisia? Va reacționa isteric. ― Of, Alex, și eu care mă gândeam că teai putea comporta drăguț măcar din interes, am bombănit. Mi-am turnat un pahar de suc În timp ce Alex mă privea, supărat că trebuia să-mi ceară ajutorul. ― Spune odată! m-am răstit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
al patului. Ușa se deschise Încet. M-am uitat furioasă la Maria, deși ea nu avea nicio vină. ― Nu știi să bați la ușă? ― Am bătut, mă contrazise ea. Nu m-ai auzit din cauză că m-am suprapus cu țipetele tale isterice. Veni și se așeză pe colțul patului În timp ce eu Îmi Îngropam fața În mâini. ― Nu l-am trimis pe Adi acasă degeaba. Alisia, vorbește cu mine. Ce căuta Victor acolo? ― Cui Îi pasă de Victor? am Întrebat supărată. Damian n-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
înțelesesem din discuțiile dintre soră-mea cu taică-meu că sus-numitul era o prezență fantomatică. După ce a pierdut o primăvară și-o vară așteptându-l pe Romică, reținut de diferite probleme dintre cele mai serioase - părinți bolnavi, copii sinucigași, nevastă isterică și geloasă -, mama s-a hotărât brusc să nu mai creadă în existența lui. Au urmat vreo două săptămâni de mânie, disperare și agitație, în care își reclama dreptul la însănătoșire, refuzul de a se lăsa îngropată de vie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
poți fi atât de prost? Nu cumva vrei să zici că ești gelos pe Strickland? Aproape că-mi venea să râd: Doar știi bine că nu are ochi să-l vadă. — Tu nu înțelegi, a gemut el. — Ești un prost isteric, i-am zis puțin enervat. Hai să-ți dau un whisky cu sifon și o să te simți mai bine. Presupuneam că dintr-un motiv sau altul - și numai Dumnezeu știe ce sunt în stare să inventeze oamenii ca să se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur și simplu, o femeie isterică se otrăvise după ce se certase cu iubitul. Asta se întâmpla mereu. La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult. Sper ca unele să lipsească. Poate că tocmai alea. Știi, până și cărțile sfinte: eu vreau asta, eu vreau aia, ca o muiere isterică. Iar pomul de Crăciun avea o cameră separată, undeva, în inima vilei, fără ferestre, ca omul să nu se zgâiască în altă parte, ci să încerce să fie atent la ce trebuie în asemenea cazuri: dacă-și amintește, totuși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]