2,324 matches
-
morav Conrad, soția celui din urmă îl avertiza pe suveran să nu ridice armele și să nu-și jefuiască apropiații, fiindcă se va face vinovat în fața lui Dumnezeu, ci să-și îndrepte privirile spre orașul de reședință, Praga: „Acolo [trăiesc] iudeii care posedă mult aur și argint, acolo sunt comercianții cei mai bogați ai tuturor popoarelor și cei mai înstăriți monetari, acolo e piața unde ostașii tăi pot lua pradă destul de bogată. Și dacă dorești să vezi cum a ars Troia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al cincilea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele concilii grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte scrisori care sunt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sunt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putut constata în Africa sau Italia. În cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atât a vizigoților înșiși cât și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întâmplat când regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de viață ai scriitorului, adică în perioada conciliului din Toledo. În schimb, într-un mod mai tradițional se articulează polemica antiiudaică în cele două cărți Contra iudeilor (Contra Iudaeos): însă, dincolo de acest lucru, trebuie să observăm că atât Isidor cât și sinodul din Toledo adoptă o atitudine tolerantă față de iudei, afirmând că nu se poate impune credința cu forța (Maxime II, 2, 4). În fine, Isidor se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Toledo. În schimb, într-un mod mai tradițional se articulează polemica antiiudaică în cele două cărți Contra iudeilor (Contra Iudaeos): însă, dincolo de acest lucru, trebuie să observăm că atât Isidor cât și sinodul din Toledo adoptă o atitudine tolerantă față de iudei, afirmând că nu se poate impune credința cu forța (Maxime II, 2, 4). În fine, Isidor se ocupă și de practica ecleziastică și compune o operă Despre datoriile privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis): titulul Despre datorii ne trimite la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de înclinațiile sale și de vocația sa contemplativă ne ajută evident să ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor chiar de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalism cultural și reprimare a ereticilor și a iudeilor, optimism naționalist și dureroasă pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune, proprie unui om frământat și nefericit, pe care o putem surprinde în mod clar în două din epistolele sale adresate discipolului Braulion
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a făcut să aibă adesea un comportament samavolnic și violent, descris (nu fără părtinire, e adevărat) de istoricul Socrate (Istoria Bisericii VII, 13-16); în acest sens, cele mai relevante episoade sunt sechestrarea bisericilor novațienilor, conflictele cu prefectul Oreste, expulzarea multor iudei din Alexandria urmată de transformarea sinagogilor acestora în biserici; el are cu siguranță o responsabilitate cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat - în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gânditoare platonică Hypathia în 415
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foloase din historia miracolului pentru a admira marile opere ale lui Dumnezeu, și cei evoluați („noi”), capabili să „treacă dincolo” de acest nivel pentru a surprinde semnificația „tipică” a miracolului. Copila adusă la viață - fiica mai-marelui sinagogii - este simbolul sinagogii iudeilor la care vine Isus și o găsește moartă din cauza păcatelor israeliților; vârsta ei de doisprezece ani permite o apropiere cu femeia care de doisprezece ani suferea de o scurgere de sânge și care îi reprezintă pe cei ce nu sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305) în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 sq.). Așa cum am
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
carte, Iulian afirmă că ideea de Dumnezeu este înnăscută în ființele onenești și că observarea cerului i-a făcut pe oameni să-l vadă în mod just în relație cu Dumnezeu. Pe de altă parte, deși atât grecii cât și iudeii au compus basme despre divinitate, teologia grecilor e superioară prin doctrina privitoare la Dumnezeu, prin cea privitoare la zeii inferiori, prin morală și prin modul cum sunt prețuite darurile venite de la divinitate. Grecii care au devenit galileeni au adoptat religia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umane pot descoperi Providența care guvernează universul și elementul divin care există în oamenii înșiși și care le permite să devină asemănători zeilor prin practicarea virtuții care este calea către apatheia. Mult inferior supremului principiu divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. Însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă: trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
4) sau incapacitatea de a înțelege sensul spiritual al preceptelor Legii (6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu până la uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4), tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sunt nici iudei și nici creștini; uneori, acestora le sunt rezervate considerații separate unde sunt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu până la uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4), tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sunt nici iudei și nici creștini; uneori, acestora le sunt rezervate considerații separate unde sunt condamnate cultul aștrilor, idolatria și fatalismul (6), sau politeismul (9). Așa cum am spus, exegeza textelor biblice însoțește dezvolatrea diferitelor tematici; însă, în anumite cazuri, atenția se concentrează asupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de scurte fragmente. În afară de atacurile împotriva arienilor și a iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorios, în speță neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica împotriva lui Apolinarie care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Se poate spune același lucru despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se înscrie în tradiția apologetică. Se poate spune același lucru despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene mai sunt apoi încă șase atribuite în unele manuscrise lui Basilius), și altele au fost publicate ulterior sau sunt încă inedite. Nu există consens în privința chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor) și 41 (lauda Sfântului Ștefan) sunt considerate false din rațiuni de stil și de tradiție manuscrisă; și 39 (despre Buna-Vestire) este îndoielnică, poate este a lui Basilius din Cezareea. Aproape toate omiliile tratează teme biblice, primele 17 referindu-se la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
între Satana și Hades; la temerile celui de-al doilea, primul răspunde că nu trebuie să le fie frică de Isus care e doar un om și pe cale să ajungă la rândul lui prizonierul lor, pentru că va fi ucis de iudeii instigați chiar de Satana. Cum se întâmplă acest lucru se povestește în discursul 14 dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acefalilor și o scriere Contra aftartodocetiștilor, ca și două scurte extrase referitoare la Ioan 8, 44 și 10, 18, transmise printr-un manuscris catenar exegetic despre evanghelia lui Ioan și luate probabil dintr-o omilie sau dintr-un tratat contra iudeilor; toate aceste texte poartă în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. Într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta foarte bine lucrurile cu fragmentul 4 care e o tentativă de explicare a faptului că ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23, 24) e posibil să se fi realizat, iar iudeii, în același timp, să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sunt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma 1938, pp. 109-153
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
genul textelor, nu ne putem aștepta să găsim aici o cristologie sofisticată; Leontie se mulțumește să sublinieze că Dumnezeu și omul sunt uniți și identici în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereticilor; este subliniat și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o localitate ce trebuie situată poate în Mysia, ar fi stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpânirea etiopienilor în epoca lui Justinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează aici în măsura în care a fost vehiculată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]