1,650 matches
-
Timișoara. Inculpatul, care era însoțit și de C.B. , l-a văzut și a decis să-l deposedeze de bunuri. S-au apropiat de el și prima mișcare a fost să-i smulgă plasa de sub cap. În ea victima avea o jachetă cu 300 000 lei. Apoi C.B. l-a imobilizat, iar C.M.M. a mai luat 30 000 lei din buzunarul de la pantaloni, după care au plecat. Un trecător care a auzit țipetele celui jefuit a văzut ce s-a întâmplat, a
Agenda2005-30-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283987_a_285316]
-
Confecționată în serie mică sau chiar unicat, îmbrăcămintea se adresează exclusiv reprezentantelor sexului frumos, oferta constând atât din modele clasice, elegante, cât și din ținute casual. Se pot achiziționa bluze, topuri, pulovere, cămăși, fuste, pantaloni, rochii, taioare, veste, paltoane și jachete din blană artificială. Materialele utilizate sunt lâna, bumbacul, stofa cu fir lurex și mătasea, paleta coloristică fiind variată. De asemenea, se oferă și încălțăminte de sezon, aparținând altor producători. Prețurile sunt cuprinse între 50-600 de lei. Programul de funcționare este
Agenda2005-52-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284534_a_285863]
-
soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din nou în convoi bandiții cu cagule, având în mijlocul lor pe Jack, numai mascat și în jachetă. Jack era dus pe scenă și așezat în mijlocul ei. În dreapta și în stânga, în două sferturi de cerc, ședeau bandiții în picioare. Urmau un interogatoriu, un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu? Atunci o s-o fac eu. Trecu pe lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cu oameni care stăteau ghemuiți umăr la umăr. Lîngă el, o tînără delicată, într-un sari argintiu, se sprijinea de un bărbat păros, într-un cojoc din piele de oaie. în față, o fată în pantaloni ecosez și o jachetă mototolită de regiment scoțian, șoptea ceva unui bărbat cu o coadă împletită, care purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone își opri calul în fața sa și sări jos, chipul lui încruntat se lumină aproape dintr-odată. — Divicone! Prietene! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru doctorat, dar a renunțat la tot și s-a alăturat sectei. În cadrul sectei aparținea de Ministerul Științelor și Tehnologiei, Departamentul de Chimie. La proces Toyoda Tōru stătea în boxa acuzaților, era tuns periuță, purta o cămașă albă și o jachetă neagră. Avea pomeții foarte proeminenți și era tras la față. Avea privirea aspră, scrutătoare, a unui tânăr serios. Părea că este în căutarea adevărului. Probabil că e genul de om care, odată că își pune în cap un lucru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe trei locuri. Cam înghesuială, dar, mă rog, mi-am scos cartea din buzunar. Dacă mă tot foiesc, cei din jur s-ar putea să mă înțeleagă greșit», mi-am zis. E un lucru care îmi displace. Atunci purtam o jachetă subțire de primăvară. Am scos cartea din buzunar și am început să citesc. Nu mai aveam decât zece-douăzeci de pagini din carte și voiam s-o termin până ajungeam în stație. N-am putut să mă concentrez decât două-trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le învățase de tânăr. Fotografiile lui din Lumea Nouă, pe care le trimisese pe vremea aceea acasă, înfățișează un bărbat sigur pe sine, dar și foarte arătos, îmbrăcat după moda americană, într-un costum gri, de culoarea cimentului, a cărui jachetă comodă avea o răscroială adâncă, și purta la ea o cămașă cu guler moale neobișnuit de lat. Era de profesie anticar, lucra cu firme americane de achiziții și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce treceau de la un pupitru la altul și pe care se nimeri să le vadă și Herr Hackler: curling-team-ul format din trei personalități cunoscute și W.: învingătorii concursului pe gheață cu fețele strălucind de mândrie. Toți cei patru jucători purtau jachete de lână împletite cu tiv din piele; Gaston D., proprietarul unei manufacturi de porțelan, Werner L., director al fabricilor de ciment reunite și Franz S., căruia îi aparținea întreprinderea de construcții subterane; numele lui apărea pe toate panourile care delimitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută în buzunarul de la piept al jachetei, scoase contractul de cumpărare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, îl puse pe masă, cu prețul de cumpărare la vedere, un număr ale cărui zerouri „Oha“ le tot număra. Un preț prea bun pentru o întreprindere care abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că avea niște bijuterii, dar nu pot să zic că-mi amintesc să o fi văzut-o purtându-le, numai că eu mergeam acolo doar În timpul zilei. Pe de altă parte, s-a Întâmplat ca odată, când am luat o jachetă de-a lui, să cadă niște cercei pe jos, iar ăia să nu fie genul de cercei pe care ea i-ar fi purtat. — Cum adică? — Erau cercei cu tortițe, or Frau Pfarr purta numai clipsuri, așa că am tras eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iar eu am inspirat adânc; nu pentru că-mi plăcea mirosul țigărilor americane - deși Îmi place -, ci pentru că venea direct din pieptul ei și orice avea legătură cu acest piept era bun din punctul meu de vedere. Din mișcările zărite sub jacheta ei, ajunsesem deja la concluzia că sânii ei erau generoși și că nu purta sutien. — Ei, și de ce voiați să mă vedeți? am Întrebat-o și, spre surprinderea mea, mă atinse Încetișor pe genunchi. — Relaxați-vă, Îmi zâmbi. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vreau să mi-o tragi. Am auzit fiecare cuvânt În fermoarul pantalonilor. Ne-am ridicat În tăcere și, luându-mă de mână, mă conduse În dormitor. — Trebuie să merg mai Întâi până la baie, i-am spus În timp ce ea Își scotea jacheta de la pijama, dând-o peste cap, cu sânii mișcându-i-se ușor: erau cu adevărat demni de o vedetă de cinema și, pentru un moment, nu mi-am putut lua ochii de la ei. Fiecare sfârc maroniu era precum casca unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că nu-mi place să mi se invadeze intimitatea. Uite ce e, cred că mai bine ai lua-o din loc. Și cu asta, Îmi Întoarse spatele. — Chiar acum plec. Mi-am prins bretelele de la pantaloni și mi-am pus jacheta. În ușa dormitorului, am făcut o ultimă Încercare de a ajunge la ea: — Pentru ultima oară Îți spun, n-am fost angajat să te verific pe tine. — M-ai făcut să mă dau În spectacol, să par o proastă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am prea mult timp la dispoziție. Vedeți dumneavoastră, mai am Încă foarte multe lucruri de făcut În vederea Înmormântării de mâine. Sunt convins că mă Înțelegeți. M-am așezat și mi-am aprins o țigară. Haupthändler Își Încrucișă brațele, pielea de la jacheta lui sport de culoarea cojii de nucă scârțâind peste umerii lui lați, și se sprijini de biroul stăpânului său. — Spuneți-mi acum - despre ce e vorba? — De fapt, chiar despre Înmormântare e vorba, i-am răspuns improvizând pe ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am luat apoi rufele de la curățătorie și am urcat la mine În birou. Nu eram nici la jumătatea drumului până la ușă, când În fața mea a fost fluturată o legitimație de la Sipo. În aceeași clipă, l-am zărit pe Walther În jacheta descheiată din flanel gri. — Tu trebuie să fii ăla care adulmecă urmele, mi-a spus. Te așteptam ca să stăm puțin de vorbă. Părul lui era de culoarea muștarului, aranjat parcă de un tunzător de oi care participă la concursuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scotch bun, o cântări În mână și o aruncă În peretele de deasupra biroului. Se făcu țăndări cu un zgomot de tacâmuri de cantină care cad pe scări, iar aerul se umplu brusc cu mirosul de alcool. Dietz Își aranjă jacheta și spuse: — Am vrut doar să-ți băgăm În cap necesitatea de a ne ține la curent cu tot ce faci, Gunther. Dacă descoperi ceva, orice, absolut orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i umpluse pe fiecare În parte cu câte o felie de pâine. În jurul gâtului avea cămașă, dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la plug. Mânecile jachetei sale fuseseră Îndesate cu câteva kilograme de cartofi și se sfârșeau brusc, prematur, dând la iveală Încheieturi și pumni care aveau mărimea și culoarea a doi raci fierți. Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o clipă și am adăugat: E de presupus că mai ai niște cunoștințe pe la ziare, pe la ministere, nu? Ea aprobă din cap. — Se Întâmplă să știi pe cineva la DAF, Departamentul de Muncă? Reflectă puțin, jucându-se cu nasturii de la jachetă: — Era cineva, zise ea gânditoare. Un fost iubit, un tip de la SA. De ce Întrebi? Dă-i un telefon și spune-i să te invite În oraș În seara asta. — Dar nu m-am mai văzut și n-am mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mărturisesc că amintirea mea nu este În Întregime Întâmplătoare, zise el. Același bărbat este acum prizonier Între aceste ziduri, sub altă acuzație. Spiedel era Înalt, lat În umeri și avea cam cincizeci de ani. Purta o cravată Schiller și o jachetă bavareză oliv, având prinsă la butonieră cocarda În culorile alb și negru din mătase și spadele Încrucișate care indicau faptul că era veteran de război. — În mod destul de ciudat, sunt aici În același soi de misiune, i-am explicat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbat cu prea multă răbdare și sunt sigur nu trebuie să-ți aduc aminte tocmai dumitale ce Înseamnă asta. Magnatul oțelului privea În gol, ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos, flască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Magris pe la mijlocul anilor ’90, cred, la Festivalul internațional al scriitorilor de la Toronto. El avea să evoce, ulterior, În mai multe rânduri, debutul dialogului nostru, „cu ocazia unei excursii la cascada Niagara, când ne-am trezit alături, Îmbrăcați În pompieri, cu jachete de mușama și cu glugile grijuliu trase, coborând pe vaporașul care ne ducea să vedem ceea ce Oscar Wilde numise a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sigură că va ajunge să fie pedepsită în următoarea ei viață. O să fie transformată într-un animal foarte nefericit, o vacă, să poarte poveri grele când e vie și să fie mâncată când moare, iar pielea să-i fie făcută jachete și coarnele leacuri. De fiecare dată când văd chipul pătat de lacrimi al mamei, îmbătrânesc. Simt cum îmi ies fire de păr alb. M-am săturat să o văd pe mama chinuită. Îmi doresc adesea să moară, ca să fie eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]