2,253 matches
-
tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta Îți alunecă printre degete, nu? — A! Dacă stau și mă gîndesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aduse bricheta pînă la nas. — N-are nici o importanță. VÎntul suflă dinspre vest În seara asta. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai autorizație pentru explozivi și combustibili! — Ce-mi pasă mie! M-am hotărît și eu, fără pic de jenă, să-mi aprind țigara de la bricheta pe care mi-o Întinse, considerînd-o oricum mai puțin periculoasă decît un foc În aer liber. Dacă e să se aprindă pe-aici, continuă el, totul se petrece În prima secundă. Oricum, sîntem asigurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n jos. Deși nu-mi ceruse nimeni și nici nu-mi aminteam să o fi făcut, oare am semnat fără să mă gîndesc o chitanță pentru cei treizeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
suntem. Îmi amintesc de Mircea Dumitru, întors după cinci ani de doctorat american: - Vai, Mihaela, da’ în România e un ageism groaznic! Deh, ce să-i faci? Când tragi capacul de pe unicul ism, izbucnesc toate ismele înăbușite. Și mi-e jenă de naivitatea noastră. Știi cât de drag mi-ai fost când a venit faxul de la Președinție că aderăm la bombardeaua din Kosovo, și tu le-ai zis în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe Clisura Dunării! Uneori aveam reprezentarea ta cu un cuțit între dinți și o năframă pe ochi. Și mă fascina să-i văd livizi pe ceilalți, livizi de jenă că un intrus e în lumea lor. Bună dimineața! Știi că m-am trezit cu gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi ne-am legitimat preluarea puterii și v-am putut suge în liniște, de zece ani încoace”. În fine, al treilea actor e poporul ăsta blând care a stat la televizor și n-a ieșit din casă. Unora le e jenă să-și aducă aminte că stăteau sub pături; nu concordă cu imaginea lor de oameni curajoși pe care o au despre ei înșiși; alții ar recunoaște și ar vorbi, dar știu că li s-ar da repede peste nas: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am amânat pe toamnă. Adrian fiindcă făcuse o tradiție să învețe vara istoria filosofiei, și eu fiindcă m-a pălit o rușine imensă. Femeia avea o părere despre intelectul meu pe care o găseam nejustificat de bună. Mi-a fost jenă să nu o decepționez la examen. Așa că, restanțieri amândoi, ne-am însurat și am plecat în luna de miere cu valiza de cărți și conspecte. Toată vara am stat cu nasu-n texte. Am vorbit incomparabil mai mult despre Descartes, Fichte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care știe că e cu soțul ei numai pe față, fiindcă pe dos el e cu alta și când rămân băieții între ei le-o arată el pe adevărata femeie dom-le, nu soție, mi-a spus cu delicatețe și jenă: - Doamnă, de ce nu ne-ați spus de ieri că nu v-ați adus garderoba cu dumneavoastră. Zău, găseam una dintre noi ceva elegant ca să vi se potrivească și trimiteam și o coafeză să vă aranjeze. Nu știți cât de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră ați venit de la București complet nepregătită. Abia atunci mi-am dat seama. După-amiaza, ele toate erau în strasuri elegante, iar eu în jeanși, tricou și adidași. Doamne, mi-a fost așa de jenă că le-am făcut să se simtă prost! Era atâta sinceritate în vocea ei! No, draghe al meu prieten, pe la două ceas de prânz am plecat toți noi nomenclaturiștii și anexele lor familiale cu vaporu pluripartidist al Tovarășului Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de fapt cum ajungeam uneori să ne zgărmănăm mintea după concepte, mai în glumă, mai în serios, inclusiv din fitotehnie ca să „acoperim” referențialul, fiindcă cele ale teoriilor politice standard (ale democrațiilor liberale) nu se potriveau deloc. Ca să nu mă copleșească jena luxului artificial pentru o estică în tranziție, m-am hotărât să țin seara un jurnal despre alte femei, cele față de care a fi femeie în estul Europei este un lux mult mai mare decât acela de a fi occidentală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în fața prietenei ei. Nici măcar nu știu că au povești comune, fiindcă fiecare inventase o variantă mai „respectabilă”, o istorie oficială mai de succes a propriei familii. Walizada a început să lucreze de la 5 ani. Nu își poate reprima nici acum jena. Exista, îmi povestește ea, o clasă bogată, cu un rege, era vremea regatului și era pace. Bogații erau foarte segregați de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat sfârșitul regatului. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
omului de la țară căutând mereu spre cerul schimbător și vântul tăios ce sufla încă de-a lungul dezmorțitei câmpii. Ne îmbrățișarăm veseli, se descoperi, emoția lui era vizibilă; poate datorită faptului că se afla în tribunal, încerca o stânjenire, o jenă abia ascunsă de modestia lui funciară. - Am venit să vă spun, începu el, apoi deodată, zâmbind: Ghiciți pentru ce am venit? Mi-era greu să presupun scopul venirii lui la oraș, eram bucuros însă că venise, că voi avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în seamă și bancheta de lemn de lângă zid - asimetric, dar cu intenția intimității, viitoarea adunare ce aveam s-o formăm. Deocamdată intrai în casă condus de doamna Agripina să-mi las valiza cu care venisem și pachetul cu vase de Jena și tacâmuri cu coroana imperială a casei de Austria, cumpărate de ocazie de la un fost moșier de către doamna Pavel pentru mine spre a le da drept dar de nuntă Anei și soțului ei, și împachetate tot de ea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semănau, în clipa aceea cu ale lui Keti. Nu înțelegeam. - Dar de ce nu mi-ai vorbit altfel și înainte, pe vremea când locuiam la voi? - Eram pe atunci la timpul adolescenței: Mă uitam la tine ca la Dumnezeu, mi-era jenă, - o dată chiar rămăseserăm numai noi doi pe malul iazului sora era dusă spre liziera păduricii - vroiam, eram gata să te sărut, dar cum să sărute o fată aflată încă la vârsta adolescenței - așa deodată - pe un bărbat, spunându-i, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă nu de cele întâmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată în câmpie, adică o lașitate, iar mie mi-era jenă, mă simțeam umilit de gândirea lui, căci nu aveam timpul psihologic să-i explic - și chiar de-aș fi putut, tot n-ar fi înțeles, că în tribunale nu se poate interveni, pentru că nu poate fi tulburată ideea absolută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Rusă are nu-i așa? meritul de a duce pe mai departe aceste tradiții glorioase de cuceriri (metehne, în opinia noastră) și totuși triste și condamnabile, din punctul de vedere al omenirii, din vremea când Marile Puteri își împărțeau, fără jenă, globul pământesc ca pe un ciolan. Luând lucrurile, însă, mai în serios, ne întrebăm dacă acceptarea unor asemenea situații anacronice un gest special de dominație umilitoare în timpurile noastre, de genul capitulațiilor într-o formă adaptată, practicată împotriva intereselor vitale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
alerga isteric de colo-colo și nimeni nu îmi spunea nimic pe un ton normal, ci doar zbierau la mine să xeroxez tot felul de chestii, să comand mâncare, să lipesc diverse lucruri la un loc. În ciuda acestei atitudini de toată jena, am fost impresionată de mărcile pe care le reprezenta McArthur, de campaniile de mare clasă pe care le organizaseră și m-am trezit gândindu-mă: aș da orice să lucrez aici. Trebuie să fi lipit lucrurile potrivite, deoarece mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îndemână care dezactivează poarta. Sau poate sunt alpiniști amatori, așa că aruncă o sfoară în jurul uneia din țepușele din vârf și ajung în grădină până să apuci să zici „poartă“. Singurul talent pe care pot conta e că n-am nici o jenă. Am apăsat pe butonul de la interfon, am așteptat. După o vreme, o voce spartă de femeie zice „Alo?“. Am încercat să par cât mai disperată: Doamnă, îmi pare foarte rău să vă deranjez, dar trebuie să mă întâlnesc cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pelerinii care mai rămăseseră, ca să le arate că nu din pricina lipsei de eforturi sau de interes din partea lui ajunsese Sampath într-o astfel de stare jalnică. Își lovi fruntea cu latul palmei, ca spectacolul să-i ajute să treacă peste jena unei situații care ar fi trebuit trăite în plan privat. Doamnelor și domnilor din autobuz le păru puțin rău pentru el. — Da, da, ce rușine, murmurară. Și asta venind din partea unei familii decente. E clar că băiatul e scrântit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nasul. — Ai pățit ceva, moșule? Nu. Mă simt excelent, am murmurat. M-am aplecat după rachetă și am apucat-o cu nădejde. Din spatele peretelui de sticlă, făpturile acvatice mă urmăreau din bazinul lor. Fețe ascuțite. Așa, așa, holbați-vă fără jenă. Și așa am continuat. Am câștigat șase puncte din greșelile duble ale lui Fielding, din fileuri și auturi sau mințind în legătură cu niște lovituri. Mă urmărea dorința arzătoare de a spune: Fielding, știu că povestea asta te costă o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai neapărată nevoie, ca mișcarea socială, mișcarea ascendentă. — Se mișcă? Ce vrei să spui? am bolborosit eu. — Aș putea să văd dacă mai e viu. Roger a dat drumul turbinei. Simți ceva? — Ce anume? — Vreo apăsare? — Pe măsea? Nu. — Vreo jenă? Nu prea mai are viață în ea, murmură Roger. Când am auzit-o și pe asta am scuipat sârmele care îmi țineau dinții și sprayurile și am sărit în picioare. — Ce tot îndrugi acolo? Vorbește deschis, OK? Se clatină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cei mai buni și vechi amici ai mei intrase într-un asemenea bucluc. Mmmm, e atât de plăcut când unul dintre ai tăi se duce la fund. Cunoști acest sentiment? O adevărată plăcere, nu-i așa? Să nu-ți fie jenă dacă reușești, totuși, să i te opui. Alec n-are cum să scape, n-are cum să iasă, cum să se strecoare, cum să evadeze. Cu ei nu e de joacă. Va trebui să stea acolo, jos, cât mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
casetofon. — De fapt, nu prea sunt îmbrăcată pentru așa ceva. — Hai, Maureen sau Euphoria sau Accidia. Doar ești actriță, nu-i așa? Și, dezvăluindu-și mai întîi dinții, fetele treceau prin proba de foc. Am urmărit totul prin perdeaua strălucitoare a jenei și temerii, a dorinței și râsului. Am urmărit totul prin strălucirea pornografiei mele. Și fetele i s-au supus ei, pornografiei. Locuitoare profesioniste ale orașului, erau bune cunoscătoare ale secolului douăzeci. Nu dansau, nu te ațâțau - nu se despuiau, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări adorabile i se umflă, se adună și ard mușchii gâtului. Acum, când secretarul sau telefonistul îmi spune: „Spunk Davis la telefon“, mă pierd și mă toropesc, de parcă pe fir ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]