1,432 matches
-
ales viața, chiar cu prețul unor grave sechele, chinuri, suferință... pentru fiica ei. Și cum altfel oare ar fi putut să procedeze într-o asemenea situație o mamă? * I-am pus branulă și acul e scurt și subțire, n-o jenează, dar e mai sigur dacă e mânuța legată de pat, e copil și știți ce imprevizibili sunt... Se poate mișca și în somn, adăugă asistenta. Când o să se trezească am să-i explic de ce i-am pus perfuzie, de ce am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar fi descurcat foarte bine cu toate catrafusele alea acolo și n-ar fi fost câtuși de puțin jenat de damigene și borcane. Aici era puțin și mâna bunică-mii, care ținea partea mamei. - Și ce mai faci, a continuat taică-meu după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pusă asupra capului tău. Când între doi oameni există o controversă aprinsă și când vine un eveniment care dă dreptate completă unuia dintre ei, acesta, dacă are sufletul de elită, caută să treacă fără a sublinia victoria, simțindu-se oarecum jenat și parcă vinovat de atâta triumf. Sufletele de rând fac contrariul. Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți. Nimic mai nivelator decât prezența femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea dă inteligență
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
domnul M..., din motive pedagogice, erau siliți să se poarte mai rezervat cu ea, eu exploatam cu nerușinare situația mea, lipsită de responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În sus. Asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de tabuuri și prejudecăți, complet nepregătit pentru (și gata să pună la zid) o literatură cu adevărat liberă din acest punct de vedere Pomul se cunoaște după roade învățămîntul românesc, așa cum arată el azi, e o catastrofă. Mi-e și jenă să scriu acest lucru, atât este de evident, în ultimul timp primul ministru a criticat situația de la Sănătate, ca și când abia acum ar fi aflat de mizeria din spitale, de incompetența și indisciplina angajaților, de forfota gândacilor și de mediocritatea tratamentelor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o clientelă veselă și petrecăreață, între care distingeai nu rareori ofițeri germani însoțiți de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivăzută, cât prin faptul că e adevărată. Zaraza, mai precis Zarada
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să ofere o explicație. „Aveți dreptate domnilor dar, eu nu mă fac vinovat...! Mai toate băuturile aduse din import, sunt considerate „De Lux”. Dacă nu credeți, vă pot arăta factura...” „Nu te necăji omule, te credem...” - interveni Tony Pavone vizibil jenat de târguiala șefului. „Totuși, Îmi permit să fac o constatare. În țările Occidentale cu banii care urmează să-i plătim aici, cumpăram o Întreagă cârciumă...!” „La banii ăștia, nici măcar nu ne-am cherchelit...!” - oftă Șeful Șantierului privind la paharele goale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând printre dinți. „Aveți la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi ocolea privirea, Însă Directoarea Tatiana Înțelese regretul lui urmare celor Întâmplate.Pentru a-i zgândări presupusa dragoste, simțurile ei de femeie o Îndemna să-l provoace la un usturător schimb de cuvinte, Încercând să realizeze la adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că ar fi posibile între noi relații personale. Când împlinisem șaptesprezece ani îmi pregătiseră un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu panglică, pe care ,însă nu avusese nimeni curajul să mi-l înmîneze: mi-l puseseră pe bancă. Erau jenați și puțin speriați de gestul lor, de parcă ar fi făcut un dar unui nepământean. Nici azi nu știu ce conținea cutia aceea, căci o lăsasem pe bancă, fără să o ating măcar. Pierdusem orice urmă de umanitate, îmi dădeam seama de asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orașul dominat de luna plină, uriașă. Nu aveam telefon, nici nu știam pe atunci că există așa ceva. Vizitele noastre pe la rude erau, de aceea, cât se poate de rare, fiindcă trebuia să picăm pe neașteptate, lucru de care mama se jena. De altfel, nu aveam decât câteva rude: fratele și sora mamei, la care se adăuga și nașa mea. Pe unchiul Lazăr îl vedeam foarte rar, o dată pe an poate, căci, divorțat, cam schimba femeile cu care stătea, ceea ce-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unde-și îngrijesc răniții în accidente pe care le provoacă ei înșiși, în timp ce noi, tuaregii, nu avem nici măcar un dispensar mizerabil unde să ne vaccinăm copiii? Crezi că ai putea să-mi răspunzi la aceste întrebări? Păi, îngăimă egipteanul, puțin jenat din cauza ploii de reproșuri care se abătuse peste el... Este vorba de o simplă competiție sportivă și, când se organizează, întotdeauna se cere permisul autorităților din țările respective. — Permisul autorităților din țările respective, repetă ironic Al-Aidieri. Știu foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avut de-a lungul timpului invitați foarte interesanți. Care v-a mers la inimă? Michelangelo Antonioni poate? L-am invitat în 1992 și a fost minunat. Era foarte viu, chiar dacă vorbea cu oarecare dificultate, foarte încet, șoptea aproape. Era și jenat că trebuie să vorbească în public. Am avut șansa să-l mai întâlnesc de câteva ori până să moară. În decembrie 1991 am vrut ca primul nostru ciclu să fie o retrospectivă completă a filmelor sale. Dar italienii au tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
-l cu atenție, profesorul a constatat satisfăcut că elevul său aducea o Însemnată contribuție la cunoașterea sistematicii, anatomiei și histologiei meduzelor lucernarii. După ce a făcut unele modificări sugerate de maestru, Antipa a depus manuscrisul la redacția revistei « Zoologische Jahrbücher » din Jena, care l-a și tipărit În volumul din anul respectiv. În februarie 1891, Grigore Antipa a primit o invitație imprimată din partea Universității, prin care era rugat să se prezinte În ziua de 9 martie la examenul de doctorat. Juriul În
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
trimit acuma decât niște nimicuri neînsemnate, căci pentru de-a corige și a da o formă mai omenească unor operate mai întinse îmi trebuie și timp și dispozițiune. Dacă cele ce v-alătur de la mine ar fi rele, nu vă jenați de fel și aruncațile-n foc. Afară de asta însă am să vă fac o confesiune - confesiunea unei crime ce am comis-o acum doi ani. Fără cea mai mică teamă de procurori și de judecători de instrucțiune, în ciuda organelor sigurității publice
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să fim, căci pentru mine viața s-a încheiat pentru totdeuna, căci tu ești cel întîi amor al meu și vei fi cel din urmă, unicul, precum unică ești, așa mititică și gingașă și cochetă pentru. al tău. Emin Te jenează că scriu numai pe o pagină, mîțule? Zău daca am două fire de nisip în casă și asta-i cauza. Până ce scriu a doua pagină se usucă cea dentîi. Mâțule, măi mâțule, mîncați-aș ochii! 182 [VERONICA MICLE] Constanța, 16 iunie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer? Otilia îl rugă să se apropie de ea și-i suflă ceva la ureche. Pascalopol aprobă încîntat. Felix însă fu iarăși jenat, ca de o complicitate a celor doi împotrivă-i. În sfârșit, Otilia se hotărî să plece. Despărțirea era de altfel provizorie, fiindcă Pascalopol își propunea să vină seara târziu, ca de obicei, la moș Costache. - În curând am să merg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică pară lovitura mieros, făcîndu-se că nu-nțelege. - Așa e tinerețea, n-ai ce să-i faci. Eu, când eram îndrăgostitde Olimpia, o sărutam, mă-nțelegi, toată ziua și peste tot. Nu mai ne feream de nimeni. Așa că... nu vă jenați. Felix făcu gestul de a pleca și avu chiar curajul de a prefera protocolar, făcând aluzie la nasturele cusut: - Mulțumesc, domnișoară Otilia!Stănică însă îl opri. - Stai, frate, nu pleca, am vrut tocmai să vă-ntreb ceva.Pe dumneata, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grozav. N-aș dormi cu ursul ăsta în casă, să mă tai. Dar pare de treabă, săracul, ce zici? - Da! confirmă Felix.- Și e de familie bună, nu? - Sigur! - În sfârșit, nu mă interesează! Numai, nu știu cum să scapde el. Mă jenez să-l bruschez, mi-e milă chiar, mă privește cu niște ochi! Doamne, sunt o fată bună! - Și ce vrea? întrebă Felix, cu un început de egoism. - Ce vrea? Dumnezeu știe. Îmi închipui eu ce-ar vrea el,dar asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne întîlnim pentru niște chestiuni! Ce întîmplare! Îngăduiți oare să-l aduc înăuntru? - L-a văzut domnul doctor Vasiliad! observă, moale și ostil, Olimpia. - În nici un caz nu strică un consult mai larg. Stratulat eprofesor universitar. Sper că nu vă jenează, se înclină moșierul, cu excesivă politețe, spre doctor. Pascalopol se duse să aducă pe Stratulat, în vreme ce Aglae făcea semn la ceilalți să strângă cărțile de joc. Figura severă, dominatoare a doctorului intimidă pe foștii jucători, așa încît toți rămaseră în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a pregătit din vreme și zile întregi am răscolit biblioteca, am ars documente, scrisori, acte, cărți, n-a găsit Securitatea nimic. Au desfăcut canapeaua, parchetul, foile cărților, absolut nimic n-au găsit ca să-i pună în cârcă. E-eei, nu se jenau ei să te scoată vinovat fără probe, dar el nu intrase în primele loturi. Au tot așteptat, îl tot chemau, după cum am aflat, la interogatoriu, l-au presat... Destul de repede s-a îmbolnăvit. De judecat, n-a fost judecat, așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Desigur că Titi l-a deranjat venind la ora când se știe care e folia lui : să răspundă la scrisori, în salon ! Pauvre Ștefan ! Dar este atât de amabil și delicat, încât face orice ca musafirul lui să nu se jeneze ! Iar Titi este și el atât de delicat și amabil, că încearcă să facă să se treacă peste gafa sosirii lui într-un moment nepotrivit, tot punând întrebări la întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aerul vibrând lichefiat, tremurând ca o pânză de apă. Ce oră nepotrivită, și ce zi, atât de caldă ! Dar te silești să nu-ți mai pese de nimic, și chiar așa se și întâmplă : nici transpi rația nu te mai jenează și te lași în voia secreției firești cu o senzație de plăcere și ușurare. Dacă ai scăpa și de gheara care ți se strânge peste inimă atunci când împingi poarta - deschisă ca totdeauna. Pentru că ce-ai să faci ? Ai să suni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să poată ieși în lume... Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de mahala unde se și jenează a-și lăsa cavalerii să le conducă, în vreme ce noi la Buzău continuam să fim cineva, chiar dacă se știa că scăpătasem... Niciun cuvânt despre leafa ta, pe care nu știe la cât s-o evalueze, neavând alte indicii decât acel œuf
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]