1,059 matches
-
noapte exprimă luarea concretă în stăpânire a teritoriului autorității, marcarea lui. Nucleul familial se proiectează astfel asupra întregii societăți. Jupân Dumitrache întrupează totodată idealurile civice și sociale cele mai „solide“ ale burgheziei, considerându-se un demn reprezentant al poporului. Pentru Jupân Dumitrache, toți oamenii care aparțin unei categorii sociale inferioare sunt „bagabonți“, „coate-goale“, „mațe-fripte“, iar cei care o depășesc pe a sa reprezintă ciocoimea, mâncătoare a „sudorii poporului“. Negustorimea alcătuiește, din punctul său de vedere, al lui Ipingescu și al lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
stindarduri zdrențuite. În realitate nu are nimic în comun cu ele și nu le pricepe. Sub pana lui Rică Venturiano, ele se transformă în lozinci caricaturale: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm. Tălmăcite de Ipingescu pentru uzul lui Jupân Dumitrache, aceste idei suferă o a două transformare. Revendicarea sufragiului universal devine: bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran... știi: masă... sufragiu. Cele două personaje, Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu, cititori ai „Vocii patriotului naționale“, pe care îl interpretează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
toți să muriți, ori toți să scăpăm. Tălmăcite de Ipingescu pentru uzul lui Jupân Dumitrache, aceste idei suferă o a două transformare. Revendicarea sufragiului universal devine: bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran... știi: masă... sufragiu. Cele două personaje, Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu, cititori ai „Vocii patriotului naționale“, pe care îl interpretează anapoda, sunt purtătorii de cuvânt ai ideilor vehiculate de ziarele liberale, așa-zise „democratice“, ale epocii. Având o atitudine de respect și admirație față de mintea „luminată“ a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sunt purtătorii de cuvânt ai ideilor vehiculate de ziarele liberale, așa-zise „democratice“, ale epocii. Având o atitudine de respect și admirație față de mintea „luminată“ a prietenului său, Nae Ipingescu este, ca șef al poliției, un ecou modest al lui Jupân Dumitrache, aprobându-i ideile și acțiunile. Amândoi sunt „stâlpii“ acestei societăți burgheze descrisă cu atâta exactitate și minuție de Caragiale. Însă atât Jupân Dumitrache, cât și Nae Ipingescu se simt mărunți și inferiori atunci când apare Rică Venturiano, reprezentantul politicii liberale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mintea „luminată“ a prietenului său, Nae Ipingescu este, ca șef al poliției, un ecou modest al lui Jupân Dumitrache, aprobându-i ideile și acțiunile. Amândoi sunt „stâlpii“ acestei societăți burgheze descrisă cu atâta exactitate și minuție de Caragiale. Însă atât Jupân Dumitrache, cât și Nae Ipingescu se simt mărunți și inferiori atunci când apare Rică Venturiano, reprezentantul politicii liberale și al „culturii“. Calitatea de colaborator al „Vocii“ îi dă un aer de superioritate în ochii lui Jupân Dumitrache și ai lui Nae
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
minuție de Caragiale. Însă atât Jupân Dumitrache, cât și Nae Ipingescu se simt mărunți și inferiori atunci când apare Rică Venturiano, reprezentantul politicii liberale și al „culturii“. Calitatea de colaborator al „Vocii“ îi dă un aer de superioritate în ochii lui Jupân Dumitrache și ai lui Nae. El reprezintă pentru ei rafinament cultural și inițiere în tainele politicii înalte. În realitate, Rică este stupid și incoerent, folosind până și în vorbirea curentă stilul publicist cel mai ieftin, cel mai convențional. De aceea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
firesc ca el să ajungă deputat sau chiar ministru. E la fel de firesc ca amorul lui pentru Zița, angelul radios, să-i uimească și să-i măgulească. În felul acesta prostia celorlalți, pierduți în propriile preocupări și interese, pare mai izbitoare. Jupân Dumitrache are o pasiune ingenuă pentru politica liberală și o încredere totală în slova scrisă a gazetei liberale care îl înrudește cu pensionarul Leonida. Nu are aerul savant al acestuia. În dezbaterile înalte, în interpretarea textelor lui Rică Venturiano, el
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în studiul său (referirea se face la același studiu) raportul dintre reprezentarea realității și a ficțiunii în această comedie în particular și în întreaga operă dramaturgică caragialiană în general. Astfel, după cum însuși criticul afirmă, așezat pe acest piedestal al autorității, Jupân Dumitrache ar trebui să reprezinte un pol de realitate și să emane realism; de altfel, toți companionii lui îl înțeleg și-l acceptă ca atare, așteaptă de la el adevărul și formularea soluțiilor. Paradoxul acestei piese constă în faptul că tocmai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
plăsmuită de el însuși. Ca element al proiectului dramatic, personajul lui Caragiale este construit prin limbaj, vorbind la rândul său un limbaj. Astfel, când Spiridon îi spune că Veta se plânge de urât, că îi e frică să stea singură, Jupân Dumitrache se răstește: Da’ Chiriac nu-i aicea? Prin datoria pe care o are omul său de încredere de a o vindeca pe coana Veta de urât, personajul construiește ficțiunea a cărei particularitate este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
singură, Jupân Dumitrache se răstește: Da’ Chiriac nu-i aicea? Prin datoria pe care o are omul său de încredere de a o vindeca pe coana Veta de urât, personajul construiește ficțiunea a cărei particularitate este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache o are în omul său de casă. Logica personajului nu este determinată de logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară pentru reglarea sistemului realitate/ficțiune al piesei, dramaturgul apelează la un intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la soțul ei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a greșit și a venit aici [versiunea Chiriac]. Sau: Nu ți-am mai spus eu că e tot o bănuială proastă de-a dumnealui. Mă faci să intru în alte alea cu nebuniile tale. [Veta] Nu ți-am spus, eu, jupâne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! [Chiriac].“ (Actul II, Scena IX) În cadrul acestui raport dintre realitate și ficțiune, Nae Ipingescu este mijlocitorul principal. În contrucția comediei, termenii de real și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la bază un nivel superior care este realitatea comună a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat la maximum. 2.3. Moartea - automatism de limbaj sau dimensiune existențială? După descrierea făcută magistral a lui Jupân Dumitrache, prezentarea personajelor este condusă cu mare artă de dramaturg. Fiecare personaj care intră după aceea în scenă aduce o noutate. O singură scenă face excepție, de altfel cea care nu transmite efectul general al contextului comic, și anume scena
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ultimul prag de rezistență al Vetei. Ceea ce înseamnă că tema amenințării cu sinuciderea nu reprezintă un element autonom, ci că face parte dintr-un întreg care are autonomia sa. Scena cu Veta și Chiriac este la fel ca discursul lui Jupân Dumitrache despre bagabonți sau mesajul primit de Zița cu Angel radios. Însă ea cuprinde, în materia ei textuală, o sumă de trăsături care desemnează clar, prin cuvinte simple, o anumită situație sufletească: „Așa e. Eu sunt o femeie rea; am
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
noapte furtunoasă, este clar că întreaga literatură a autorului - dar în special această comedie - este bântuită de magia hârtiei tipărite. Lectura în doi a ziarului este un ritual zilnic, așteptat cu nerăbdare. Înainte de a da semnalul de începere a lecturii, Jupân Dumitrache cere să i se aducă sabia și centironul, adoptând o ținută solemnă. Apoi dă semnalul de lectură lui Ipingescu, care, de când a adus Spiridon gazeta, a sorbit-o cu ochii pe toate fețele. Hei! Ia să vedem acu ce
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
parte, prezintă în ce constă această relaționare și cum se conectează un astfel de sistem, redus, dar nu închis, la universul prin definiție deschis al existenței totale. Prin scena ziarului, Caragiale își propune să sublinieze deformarea grosolană - în cazul lui Jupân Dumitrache -, fantazistă - în cel al lui Rică Venturiano (autorul articolului) - a noțiunilor și ideilor din sfera politicii, când totul se făcea fără discernământ, clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și al celorlalte două principale comedii ale marelui dramaturg: Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (citate în ordine cronologică). Ce este Jupân Dumitrache dacă nu un ambițios, al cărui zel în garda civică ascunde de fapt dorința unui „la mai mare!“? De aceea îl acceptă cu ușurință pe viitorului cumnat, Rică Venturiano, de a cărui neîndoielnică ascensiune nu se poate să nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
consumă simplu, cu oftaturi, jurăminte și romanțe. 2.6. Aparența și esența personajelor Comicul piesei naște din nepotrivirea dintre esența personajelor și aparențele pe care acestea le întrețin. De aceea personajele cele mai satirizate, cele mai comice din piesă sunt Jupân Dumitrache și Rică Venturiano. Jupân Dumitrache este convins de trăinicia principiilor sale, deși acestea sunt trădate de celelalte personaje, desigur, fără ca el să își dea seama. Onoarea de familist, încrederea în Chiriac sunt distruse de soția și de omul lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și romanțe. 2.6. Aparența și esența personajelor Comicul piesei naște din nepotrivirea dintre esența personajelor și aparențele pe care acestea le întrețin. De aceea personajele cele mai satirizate, cele mai comice din piesă sunt Jupân Dumitrache și Rică Venturiano. Jupân Dumitrache este convins de trăinicia principiilor sale, deși acestea sunt trădate de celelalte personaje, desigur, fără ca el să își dea seama. Onoarea de familist, încrederea în Chiriac sunt distruse de soția și de omul lui de încredere care, în actul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cu ciment în care s-a ascuns de frica urmăritorilor, puțin feștelit în costumul său de dandy de mahala. Limbajul personajului hrănește comicul, aducându-l la un nivel la care nu reușește nici un alt erou al piesei, nici Zița, nici Jupân Dumitrache. În sfârșit, Spiridon, băiat de procopseală în casa soților Titircă, se adaptează încet, dar sigur la mediul în care trăiește: duce biletele Ziței lui Rică și fumează pe ascuns. Referindu-se la Spiridon, Mircea Tomuș (Teatrul lui Caragiale dincolo de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
2002, p. 12) îl numește mica suveică prin care toate componentele fizice ale construcției dramatice se leagă împreună, pentru a comunica și pentru a funcționa ca un ansamblu unitar și coerent. Tomuș vede acest personaj ca fiind exact opusul lui Jupân Dumitrache și consideră firesc ca între cei doi să circule un ascuns fluid de atracție/respingere. Criticul Ion Gherea vorbește de Dumitrache, Chiriac și Spiridon ca despre trei ipostaze ale aceluiași personaj. Această observație cere unele precizări. În primul rând
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
între cei doi să circule un ascuns fluid de atracție/respingere. Criticul Ion Gherea vorbește de Dumitrache, Chiriac și Spiridon ca despre trei ipostaze ale aceluiași personaj. Această observație cere unele precizări. În primul rând, Chiriac nu este doar un Jupân Dumitrache mai tânăr; el este mai maleabil, în stare să combine dragostea cu politica. Dar ideea lui Gherea pornește de la o latură a operei lui Caragiale. Trinitatea Spiridon, Chiriac, Dumitrache subliniază procesul de parvenire a unui cherestegiu, proprietar și căpitan
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorbește simplu, evită neologismele. Le folosește însă, stâlcite bineînțeles, când joacă rolul de sergent în garda națională a politicianului liberal, când discută despre izirciț sau ripostează cu severitate: Nu cunosc un așa rezon fără motiv. În ceea ce privește călăuza politică a lui Jupân Dumitrache, Nae Ipingescu, acesta îl domină pe Dumitrache prin cultura lui politică, fiindu-i totuși inferior. Ipingescu aprobă toate frazele lui Dumitrache cu câte un rezon și la cel dintâi apel - Săi, nene Nae! - se repede: Urgent. 2.7. Relatarea-monolog
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se numească Titircă, Sotirescu & C ie. Titircă este Jupân Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai veche, Chiriac se numește Mălăiescu. Andrei este un prenume cu o rezonanță serioasă și gravă. Dimpotrivă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
oară la reprezentația comediei sau o citește prima dată nu are cum să știe că acest filfizon este una și aceeași persoană cu autorul editorialului din jurnalul „Vocea patriotului naționale“, articol pe care îl citește Ipingescu și îl comentează lui Jupân Dumitrache. Iată și faimosul text în jargonul latinist al vremii: „București 15-27 Răpciune. - Amicul și colaboratoarele nostru R. Vent..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaște de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefațiune a unui nou op
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]