1,012 matches
-
de aur” din Bunavestire, iar Cântec românesc îi îndeamnă pe români să se facă cunoscuți în lume „cu fapte tot mărețe”. Din Sfătuirile patriotice, scrise în 1821, cea mai cunoscută rămâne Glasul poporului subt despotism, străbătută de un grandios patos justițiar îndreptat împotriva „cumplitei tiranii” și de visul libertății robilor care „își rup fiarele”: „Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală!/Grozav! Grozav ai suferit! Grozavă te răscoală!/ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie./ Zdrobită azi în pulbere, pe loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
este eliminat și de aici. O. este cunoscut și apreciat în primul rând ca om de presă literară, ca animator literar și creator de climat. Intelectual cultivat și cu simțul valorii, personalitate puternică și echilibrată, înzestrat cu simț moral și justițiar, el a jucat în epocă un rol meritoriu, uneori salutar, în fondarea și orientarea unor reviste importante, reușind - împotriva injoncțiunilor puterii - să le imprime o direcție cât mai puțin înregimentată. Exemplul cel mai caracteristic: sub conducerea sa, „Viața românească” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
o ființă vie - își reface peste noapte în mod miraculous trupul sfârtecat. Mai mult, Dealul ia chipul răzbunător al unor ,,zeci de gropi ce se mișcau în știrbitura lutului, parcă încercând să-l prindă, să-l tragă în adânc"68. Justițiara dihanie telurică are și o realitate multidimendională, una cu geometrie variabilă. Inspirat de o lectură din Călătorii în lumea de dincolo a lui Ioan Petru Culianu, mă pot întreba: dacă dealul este Deal în a treia dimensiune, atunci ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
zeama searbădă a realismului socialist - cal-troian și cutie a Pandorei pentru a cărei introducere la noi au militat cu Înaltă combativitate și J.Popper și Dan Petrașincu dar mai ales Petru Dumitriu, așadar dintr-o firească decență și minim spirit justițiar - pe care ar fi trebuit să-l aibă aceștia cel dintâi - pentru toate acestea și altele pe care le știu, le-am citit, și vi le-am spus În cărțile mele și vi le voi mai spune, pentru acestea afirm
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
piesei sale, a oamenilor care cunosc temeinic și Îndeaproape realitatea pe care o descrie opera literară. Această dezbatere, ca și cea organizată de Librăria Noastră constituie Începuturi bune, care se cer neapărat continuate și lărgite”. Ca expresie concludentă a participării justițiare și emulative a poporului la actul receptării operei literare, aceste Întâlniri ale autorilor cu cititorii sunt larg comentate În presă. Iată, de pildă, cum a decurs consfătuirea lui Zaharia Stancu cu cititorii romanului Desculț, consemnata În Contemporanul 61: „Apoi Zaharia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
până la opiniile moderat-Încurajatoare (Viața românească, Flacăra, Contemporanul). Spre sfârșitul lunii februarie, Însă, Flacăra trage un semnal de alarmă asupra nuvelei În discuție, semnal venit din partea „criticii de massă”; nimeni nu-l bagă În seamă; după exact o lună, Flacăra revine, justițiar și categoric, deviind cu totul albia interpretărilor critice spre un negativism virulent nu numai asupra nuvelei lui Marin Preda ci și asupra unei bune părți a prozei. Dar să dăm citire documentelor celor mai reprezentative pentru acest caz, În ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai are timp să respire. [...] Toate acestea sunt idei regizorale interesante și sunt convins că Alexa Visarion ne-a propus o imagine realmente captivantă a talentului său... (Dinu Săraru) ...Pasărea Shakespeare piesa unui moralist, în ultimă instanță, dublat de un justițiar... Interesantă mi s-a părut concepția regizorală în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piață părăsită, apăsătoare ca atmosferă, o piață în care casele și-au întors fața de la lume (de la public) și se ridică spre cer ca niște amenințătoare spânzurători, element discret sugerat prin acoperișurile și podurile desenate de scenograf. Spânzurătoarea ca simbol justițiar marchează fiecare cadru de joc. Ideea pornește, desigur, din acel posibil final în care Woyzeck pentru uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pierdute sau câștigare ale eliberării, ale purificării unor suflete traumatizate de un climat ambiguu. Pentru a ajunge aici Alexa Visarion a străbătut un drum lung, fiecare montare teatrală fiind, practic, o etapă... A demontat, piesă cu piesă, apoi, însuși mecanismul justițiar al vremii, subliniind... seninătatea absolută a lui Ion, de pildă, fiind cea mai concentrată expresie a consecințelor tragice pe care le poate avea nedreptatea socială... Preocupat în continuare de analiza conflictului dintre tragic și derizoriu (care a constituit și resortul-motor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe răspunderea oamenilor față de oameni.... o lume agresivă, superficială, coruptă de mici oficialități... o lume derizorie care își asumă în final dreptul judecății. Până și Dragomir, ucigașul lui Dumitru, are "circumstanța" dragostei (și filmul subliniază, nuanțând, fondul uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întotdeauna o dimensiune absurdă, inexplicabilă. Adultul și, mai ales, copilul au nevoie de explicații, de găsirea cauzelor și a vinovaților. Dacă acest lucru nu este cu putință, copilul se va autoculpabiliza, va resimți nevoia răzbunării și va dezvolta un spirit justițiar. La adolescență, tânărul poate dezvolta un comportament violent generalizat sau particularizat pe care îl va motiva cu o logică rece, lipsită de orice emoție, dezumanizată. Tulburările de stres posttraumatic pot apărea în intervalul de două săptămâni, până la șase luni de la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a unei piețe perfect concurențiale, dup] cum o definesc economiștii neoclasici - nu ar fi capabil] s] asigure realizarea binelui colectiv nici m]car în economie. Puțin plauzibile sunt și premisele egoismului etic, deoarece acestea presupun renunțarea fie la moral] (că justițiar în conflictele de interese), fie la convingerea c] asemenea conflicte reprezint] aspecte iminențe ale realit]ții. Din moment ce egoismul etic și cel psihologic sunt nefondate, nu exist] nici un motiv întemeiat care s] ne împiedice s] consider]m cea dintâi form] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegerilor din noiembrie? Poate nu chiar aceeași, poate nu în măsura în care el se adresa unor figuri sinistre, protejate de vechiul regim, dar nimic din încărcătura lui tragic-istorică nu și-a pierdut legitimitatea. Să rămînă doar ca un aprig memento? Să devină justițiar? Amîndouă ipostazele sînt justificate. În ce proporție? Numai realizatoarea serialului și cei ce vor să instaureze odată pentru totdeauna adevărul în țară o pot decide. Pentru că, sîntem siguri, Lucia Hossu-Longin meditează, în continuare, la destinul operei sale. Mă-ntîlnesc iarăși cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Renoir să condamne literatura, atunci cînd se referea, răutăcios, la cei tineri, care veneau din urmă și ale căror neîmpliniri "ar fi trecut poate neobservate, spre marele lor bine, dacă nu ar fi existat literatura, dușmanul ereditar al picturii". Ton justițiar care, adesea, amuzat-ritos, îmi servește și mie atunci cînd interferențele celor două produc nedorite confuzii stilistice. (Venit, și în umilul meu caz, de la un împătimit de lectură.) Toate pretextele astea se ivesc acum brusc, după o recentă sindrofie, în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dau criteriul moral suprem după care este ierarhizat și judecat evenimențialul. Acolo unde istoria, sub voința divină, nu intervine coercitiv, imaginarul își pune în funcțiune sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența unei gândiri antice de tip mitic, la dispoziția unei divinități a cărei judecată, proiectată eschatologic, va reface în mod indubitabil dreapta ierarhie a valorilor (departe însă de justiția politică și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ordin legislativ care stabileau remunerația oficială a problemei, recunoscându-i limitele. Periculozitatea socială sau, numai simplu, incapacitatea de a coopera în procesul de muncă și a se integra în societate au situat bolnavul mintal într-o ipostază de permanent subiect justițiar. Pe plan istoric, bolnavul mintal a fost, pe lângă o problemă socială, și o problemă juridică. Legislațiile au reflectat acest fapt: în funcție de conceptul spiritual al legii, bolnavul mintal a fost protejat sau, cum s-a petrecut mai ales în lumea catolică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
picioare cînd am scris piesa... Gh. P. doi: Fiindcă veni vorba, chiar așa, de ce ai scris piesa asta? Ca să ciupești un ban? Gh. P. unu: ...Un pic de glorie, da? Gh. P. doi: Ca s-o faci pe moralistul..., pe justițiarul, da? Autorul: Am scris-o pentru că am crezut că-i bine... Gh. P. unu: Bine pentru cine? Autorul: Bine pentru toți... Gh. P. doi: Bine pe naiba! Că ne-ai zăpăcit creierul... și inima... Crezi că fără tevatura asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Poesis”, „Porto-Franco”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Versurile din culegerea Welcome December!-Bun venit, Decembrie! (1994) evocă evenimentele din 1989, apoteozând pe cei care s-au jertfit, dar arpegiind și multe din întrebările rămase fără răspuns. M. nu este un justițiar, și arma ei e metafora. Poemele sunt un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
pentru culisele unui trecut fie ocultat, fie prezentat în mod deformat, dorința de recuperare a unei perioade cenzurate sau chiar interzise, deconspirarea minciunii. Totodată, interesul pentru istoria adevărată ce poate fi, în sfârșit, reconstituită generează setea de biografii pilduitoare, implicațiile justițiare decurgând firesc. Literatura memoriei devine o instanță morală demascatoare și acuzatoare atât a istoriei, cât și a ficțiunii oficiale publicate în totalitarism, pusă în relație cu „romanul obsedantului deceniu”, care oferise doar iluzia adevărului mărturisit. În primul număr din 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
des bois. Cu totul altfel este mecanismul mișcării husite. Acesta are un caracter deopotrivă urban ca și agrar. În plus, husiții se aliază catolicilor pentru a zdrobi în 1434 curentul milenarist al lui Tabor. În mod evident husiții nu sînt justițiari sociali și nici iluminați. Prin lupta lor ei înțeleg să recucerească autonomia cehă față de o nobilime germană impusă; pe scurt, ei se organizează ca un corp politic. Deși mai puțin pronunțată, aceeași anticipare se regăsește în unele circumstanțe ale războiului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1997, p. 98) Putem considera că charivari și rough music reprezintă un vocabular simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele, prezentarea publică a actului justițiar și a iertării, execuții și pedepse publice, dansul, etalarea unor embleme și efigii. Dar charivari se distinge de asemenea forme ritualice prin caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa este luată, de obicei, fără acordul autorităților și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici unitară (ultima categorie introduce un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
violent sarcastice, cu malițiozitate și cruzime. În conturarea portretului robot al comediografului tipic, abilitatea de a surprinde ridicolul ar fi informația de bază de la care ar deriva ramificații noționale multiple între care importante ar fi inteligența, insensibilitatea, răceala afectivă, spirit justițiar acuzator, conștiința propriei superiorități. Cel care ridiculizează se plasează pe sine pe scara ierarhică a valorilor pe o treaptă superioară, de la înălțimea căreia își permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]