2,010 matches
-
neajunsuri pe care le am și eu. Mai mult, în adâncul inimii sale Pavel n-a împărtășit niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se-ntorc azi cu alt camion. Sau poate vine avionul. — Eu nu vreau să mă mai clintesc de aici. N-avem de ce să ne mai mișcăm de aici, În afară că ți-ar fi ție mai ușor. Asta e o lașitate. — Nu poți lăsa un om să moară-n liniște, fără să-l jignești? Ce rost are să mă insulți? — N-ai să mori. Nu fi proastă. Sunt deja pe moarte. Întreabă-i și pe nenorociții ăia. Și Își ridică privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba știe ce altă invenție de menținere cu sila în viață". "Unii susțin că sinuciderea e un gest de supremă lașitate umană. Ha! Alții, dimpotrivă, că e un gest curajos și demn. Ha! Ha! Fleacuri! Este o banală chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de adaptare și selecție naturală și artificială
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai strâns legate de noi și nu le observăm: moartea. Nici măcar groaza că vom suporta-o nu ne dezmorțește. Unii dau o interpretare: preferăm să nu ne gândim. N-au dreptate. Nu renunțăm la gândul ei din stoicism sau din lașitate mascată, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care nu pot răspunde: "De ce nu m-am dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun decât nesiguranța". De altfel, Radu, în fața durerii mele, ar mai fi rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oricât de bine ar fi știute, căci suferința mea, întovărășindu-le, nu istovește să le împrospăteze. O singură vorbă schimbă totul, și într-o conversație e fatal ca vorbele să nu fie aceleași - și apar noi imagini. Amân și din lașitate de a afla prea multe deodată. Dar temperamentul meu e incapabil să se apere, hotărîndu-se să nu mai reînceapă niciodată aceste chestiuni, căci numai așa poate veni vindecarea. Am putea afla orice, dacă ne-am arăta o vreme că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noroc rar în chiar necazul meu, că soarta mi-a făcut o mare cinste de a mă considera demn de a-i fi Ioanei inamic, și o schimbare de tactică, lăsînd-o în voia ei, de pildă, ar semăna cu o lașitate, cu un semn că sunt un om mediocru, voind să-mi asigur o pace burgheză. Sunt multe cauzele că nu pot trăi fără Ioana. Dar cea mai mare: din orgoliul de a nu apărea în fața mea bicisnic. Ioana a remarcat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În același timp, celălalt o implorase să nu-mi spuie nimic, dând ca motiv că m-ar face prea nenorocit inutil. De fapt, acest motiv conta chiar pentru el, căci avea o oarecare milă, dar i se mai adăuga și lașitatea celor ce aveau să se mai întîmple între noi, căci se deprinsese să mă viziteze și să discutăm literatură. Literatura era doar un pretext pentru mine, iar torturile ce le sufeream și încercam să i le transmit erau mascate prin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîmple în viață o transformare. Atunci aș fi putut afla orice detaliu, dar nu i l-am cerut, căci nu m-aș fi priceput să aleg din mulțimea întrebărilor (pe care nu le-am epuizat încă, atâtea curiozități am) din lașitatea de a nu mă mai chinui sau pentru că acea clipă avea o solemnitate ce nu admitea curiozitățile puerile, după cum în momentul unei morți e pueril să întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi făcut la fel. Argumente, ca să te scuzi se găsesc oricând. - Dacă m-ai fi iubit, Sandule! - Iar vorba asta! Ai dorit să dansez ca o paiață în fața ta și astami-a fost imposibil. Am făcut-o uneori, dar numai din lașitate, cu gândul ascuns de a mă reface la prima ocazie. Nu pot suferi despotismul. La cea mai mică încercare de a ta de a mă constrânge, regret că nu am curajul să fug și asta mă face să te urăsc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
arătat-o atunci a fost plină de savoare, și mi-am dat seama că sunt multe aspecte esențiale ale sufletului omenesc neexploatate, multe fizionomii nereprezentate de pictori. În spaima mea de a nu fi subiect de conversații e poate o lașitate de a nu trebui să-mi susțin cu tărie părerile și a nu înfrunta opinia publică. Dacă cei dimprejurul meu sunt vinovați de flecăreală, eu sunt tot așa de vinovat că dau importanță acestei flecăreli. Obiceiul meu de a exagera
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-mi spuie simplu: "du-te", poate nu m-aș fi dus. Dar la protestările ei, un eveniment fără importanță de felul acesta devenea singura mea sursă de fericire, renunțând la el mi s-ar fi părut că fac o lașitate, cu toate că după ce-mi îndeplineam pretenția și o găseam pe Ioana distrusă, voiam să o împac cu orice preț și, fără să mai socotesc că ce făceam acum era tot o lașitate, mă învinovățeam singur, puneam cât mai multă convingere
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi s-ar fi părut că fac o lașitate, cu toate că după ce-mi îndeplineam pretenția și o găseam pe Ioana distrusă, voiam să o împac cu orice preț și, fără să mai socotesc că ce făceam acum era tot o lașitate, mă învinovățeam singur, puneam cât mai multă convingere ca să-i găsesc ei dreptate. Spiritul ei de dominație era ceva de sine stătător, nu putea fi explicat simplu, numai prin dragostea prea mare. Îl aplica și alteori, când dintr-o dată o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exasperare susții ceva invers decât ceea ce te interesează. Dar este adevărat ce a spus Ioana? Căci de la chipul ei chinuit, cu ochii în vag, nu pot desprinde nimic și nici nu mă pricep cum să-i pun noi întrebări, din lașitate sau din teama de a fi prea umilit. Ce monstruoasă este Ioana aruncând o astfel de vorbă turbure! Poate a spus-o numai din instinctul de a se răzbuna, pentru pedepsire pe care i le dau zilnic prin întrebări intime
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să le dea drumul în mare. Dacă va crede că am plecat pentru altă femeie, va spune: "Le-am dat sirenelor să facă ele muzică!" Ar trebui să plec fără să am o explicație clară cu Ioana? Aș denota o lașitate de care mi-ar fi rușine toată viața. Și apoi trebuie să pun și pe Viky în curent să păzească pe Ioana, altfel ea ar putea să-și facă ceva rău, marea îi stă oricând la îndemînă. Ce să-i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suntem la Cavarna, nu mai discut cu Ioana de trecut. La fiecare minut am putea fi întrerupți, și nu vreau să escamotez chestiunile importante. Temperamentul meu se împotrivește ca să pun întrebările direct, imediat, am nevoie de îndelungi pregătiri. Totodată, am lașitatea de a afla adevărul și cuceresc pas cu pas acest adevăr. Îmi prelungesc o suferință care altfel ar fi puternică, dar epuizată din-tr-o dată. Dimineața însă, pe plajă, suferințele noastre au rămas aceleași. Scene puternice nu se mai petrec, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la tine! - Asta e tot ce găsești să spui: vorbe, numai vorbe! Dar vezi cătot sufletul meu țipă de durere. Dacă mă iubești, înduioșează-te. N-are nici o importanță de partea cui e dreptatea. Și după o tăcere: - Noroc că lașitatea lui m-a salvat. A fost mai blând el cu minedecît tu! - Nici eu n-am avut curajul să i-o spun în față! - Fiindcă nu ai avut ocazia, dar mi-ai spus-o prima oară când m-aiîntîlnit! - Pretindeai că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne aducem aminte deodată de Ahmed. - Și pisicul? Ce se va întîmpla cu el? O fi murit? Ce să facem cu el? Să-l azvîrlim? Unde? Cum să punem mâna pe el? Să aducem un străin să-l ducă? Atâta lașitate pentru Ahmed, al cărui suflet mi se păruse uneori apropiat de al nostru! Să-i facem înmormîntarea mîine? Cum să dorm cu un pisic mort în cameră? Dar cum să dorm, chiar dacă îl ia cineva, numai cu gândul că a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celor spuse într-un poem, ci ea se arată celui care este cu adevărat sensibil față de respectivul poem. Un fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale se arată o stare de spirit. Nici curajul sau lașitatea nu se lasă descrise asemeni unor fapte neutre, însă gestul unui om poate să arate curajul său, eventual lașitatea sa. La fel și în ceea ce privește propria viață. Înainte de toate, probabil, tocmai acest lucru nu poate fi spus: faptul omenesc de viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale se arată o stare de spirit. Nici curajul sau lașitatea nu se lasă descrise asemeni unor fapte neutre, însă gestul unui om poate să arate curajul său, eventual lașitatea sa. La fel și în ceea ce privește propria viață. Înainte de toate, probabil, tocmai acest lucru nu poate fi spus: faptul omenesc de viață, existența nemijlocit trăită (§ 6.44). Adevărurile ei simple se arată într-o măsură ele însele, după cum se poate vedea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sub soare; N-are nimeni antidotul Decât cerul prin scrisoare. 20 mai 2004 ATÂTEA EURI Atâtea euri lesne vin, Se nasc cu mari iluzii Și tot atâtea-apoi devin O sumă de confuzii. Atâtea euri lesne trec Cu falsă rezonanță, În lașitate se întrec, În oricare instanță. Atâtea euri plâng de zor În clipa cea mai dulce Că totul este trecător În proprii, mici uluce. Atâtea euri spre apus Zadarnic spun ce-i viața Când moartea-i - vălul suprapus - Pe toată suprafața
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
al celor spuse întrun poem, ci ea se arată celui care este cu adevărat sensibil față de respectivul poem. Un fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale se arată o stare de spirit. Nici curajul sau lașitatea nu se lasă descrise asemeni unor fapte neutre, însă gestul unui om poate să arate curajul său, eventual lașitatea sa. La fel și în ceea ce privește propria viață. Înainte de toate, probabil, tocmai acest lucru nu poate fi spus: faptul omenesc de viață
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fragment muzical nu reflectă întâmplări reale, dimpotrivă, în ritmul și sunetele sale se arată o stare de spirit. Nici curajul sau lașitatea nu se lasă descrise asemeni unor fapte neutre, însă gestul unui om poate să arate curajul său, eventual lașitatea sa. La fel și în ceea ce privește propria viață. Înainte de toate, probabil, tocmai acest lucru nu poate fi spus: faptul omenesc de viață, existența nemijlocit trăită (§ 6.44). Adevărurile ei simple se arată întro măsură ele însele, după cum se poate vedea în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
încă o dată, nu s-a ținut de cuvânt și speră să fie alții care să lupte pentru el și pentru împăratul lui. Voi știți că mie nu mi-e teamă de huni. Nimeni de aici nu mă poate acuza de lașitate, dar eu am spus cu ceva luni în urmă că ar fi o greșeală să respingem solia lui Atila. Iar acum, uite-ne aici, târâți într-un război care nu ne privește! Un bărbat ce își făcea loc cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]