2,011 matches
-
murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice, mesaje fără alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără alt destinatar În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu capul de pereți. - CÎtă forță trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de ani... Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înregistră conștiința lui fu aceea a unei bucăți de zid care se dădea În lături. Apoi totul deveni beznă. Atingerea Îl făcu să simtă ceva rece, umed și zgrunțuros. PM deschise cu precauție ochii, clipi sub lumina tare a unei lanterne și avu nevoie de cel puțin un minut pînă să se dumirească unde era: pe solul umed al unei Încăperi subterane În care Ryan - sau poate că trebuia să spună Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu l-am părăsit din ochi nici măcar o secundă, neapărat aici a dispărut! se apără Marie. Lucas nu o lua peste picior, dar tăcerea lui suna ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dispărut! se apără Marie. Lucas nu o lua peste picior, dar tăcerea lui suna ca și cum s-ar fi Îndoit de afirmațiile ei. - N-am să ies din sala asta pînă ce n-am să... Se opri brusc. Fascicolul luminos al lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loc În loc, prinse de arbori, erau pancarte pe care scria „RESPECT RECIPROC”; se apropie de una din ele. Sub inscripție, o cutie plină ochi cu prezervative. Dedesubt, o pubelă albă din plastic. Bruno o deschise apăsând pedala, apoi lumină cu lanterna: erau mai ales cutii de bere, dar și câteva prezervative folosite. E bine, Își zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la jumătatea pantei trebui să se oprească. Câțiva inși bântuiau prin camping, fasciculele luminoase ale lanternelor se Încrucișau În noapte. Mai departe, pe drumul de coastă, circulația rămânea la fel de intensă; la Dynasty, pe drumul spre Saint-Clément, era o petrecere cu sânii goi, dar Bruno nu se mai simțea În stare să se ducă nici acolo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de asemeni, ale bunicii. Își aminti că pe la treisprezece-paisprezece ani cumpăra lanterne, mici obiecte mecanice pe care Îi plăcea să le demonteze și să le monteze Întruna. Își aminti și de un avion cu motor, dăruit de bunica, pe care nu reușise niciodată să-l facă să zboare. Era un avion frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
te internezi! Dar când a văzut cât de Îndârjit eram, a coborât din nou ca să‑l cheme pe doctor de la telefonul proprietăresei. Locuia la cinci minute de noi. Fără să protesteze că fusese trezit din somn, mi‑a vârât o lanternă În gât și În ochi. Doi haidamaci În uniforme de infirmieri umpleau acum cadrul ușii, ținând În mâini o targă pliantă. Cei doi negri În halate albe tocmai Începuseră să desfacă targa pe podea, când i‑am oprit strigându‑le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să continui să trăiești, ca să pot să continuu și eu să trăiesc! Și în clipa aceea au năvălit cei veniți să facă descinderea. Forțele legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații de satisfacție descoperind în pivniță figurile noastre dulci, de-o răutate melodramatică. Au început să scoată tot felul de exclamații ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am aruncat-o pă geam, da n-a prins-o, a căzut în castanul din fața blocului, nu le poți ține minte pă toate, da când stai singură ca mine parcă vezi trecutul cum vine spre tine și luminează ca o lanternă și îți arată câte o chestie, ca asta cu căciula de te sfâșie la adâncul tău, da p-ormă vroiam să vin la tine, să te rog să mă scapi, că nu mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că am alungat dictatura! Jost teroriștii!“ A îngenunchiat plutonul. Burtăncureanu a făcut un ușor semn cuiva dinspre garaj. Apăru un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor ei. Inconștient, toți își gândesc strategia ca pe o luptă fără sfârșit. Dacă ar învinge definitiv, nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pix, și m-am pus pe notat. Grijă mare la câinele din spate, care te va mușca de piciorul stâng.” POLITICA SEXUALĂ Erau șapte oameni, șase bărbați și o femeie, care explorau o peșteră. Nu îi supăra întunericul, pentru că aveau lanterne puternice, iar umbrele îi urmau docile, fără să le joace feste și fără să aibă vreo importanță. La un moment dat, drumul se bifurcă. Un bărbat solid, părând a fi șeful, spuse: - Eu și încă un om o luăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alunecă și nu mai poate merge, celălalt să-i vină în ajutor. Eu atunci mai vreau un om, zise tânărul. Ce vor face ceilalți aici, la intrare? Mai bine să vină cu mine. Bărbatul mai vârstnic se încruntă în lumina lanternei. - Bagă de seamă că eu sunt șeful aici. E de datoria mea să gândesc cum trebuie procedat mai bine și câți oameni trebuie să aibă fiecare. Mai vrei să-ți iei un om? Foarte bine. Dar și eu am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
suficient. M-a dus în camera ei, de unde au ieșit, tocmai când am intrat noi, două fete. Mă ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vedeau niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam și nu auzeam prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiecare cuvânt și nu reușea să găsească sensul. Și dintr-o dată o mână a împins-o brutal pe Carmen, ea s-a împleticit și n-am mai văzut-o, a dispărut pe hol și în urma ei a trecut omul cu lanterna. Toate astea le-am văzut în câteva imagini și nu pot spune dacă a durat mult sau puțin. Dar până m-am ridicat eu din pat, până am ajuns împleticindu-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-și dădea cu părerea, ci spunea doar „hm”, indiferent dacă era bine sau rău, dar bunică-mea nu se putea abține să nu comenteze câte ceva: ba că slipul are elasticul prea strâmt, ba că șlapii sunt prea albaștri, ba că lanterna subacvatică n-o să-mi fie de nici un folos și altele asemenea. Nici nu e de mirare că am ridicat vocea de câteva ori, ceea ce a făcut-o să plece înțepată de lângă mine și să se smiorcăie un pic în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prea departe de mine.. —Unde ești? —Pe scară. Aproape la capăt... Oricum, șuierai eu către Lurch, ar trebui să fie doi aligatori care au scăpat de la zoo. Altfel cum să se înmulțească? Logic, nu? —Lurchie, vrei să aduci tu o lanternă? zise Bez. E întuneric beznă acolo jos. Îndreptă lanterna în jos. Îi lumină fața lui Marie, care se întoarse către noi o secundă, asemenea unui pește care-și arată burta albă, apoi se uită din nou în jos, părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la capăt... Oricum, șuierai eu către Lurch, ar trebui să fie doi aligatori care au scăpat de la zoo. Altfel cum să se înmulțească? Logic, nu? —Lurchie, vrei să aduci tu o lanternă? zise Bez. E întuneric beznă acolo jos. Îndreptă lanterna în jos. Îi lumină fața lui Marie, care se întoarse către noi o secundă, asemenea unui pește care-și arată burta albă, apoi se uită din nou în jos, părul ei negru confundându-se cu tenebrele. Încearcă să luminezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]