5,821 matches
-
ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo era malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi oameni trecuți de prima tinerețe, au plecat la pescuit într-o barcă fără motor la circa o milă marină[1]depărtare de țărm. Speram ca vântul să se potolească, așa cum se întâmplă adeseori pe Marea Neagra. La fel de bine știut de către
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle doua ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem la mal. Fiind doi, chiar dacă nu mai eram la prima tinerețe, aveam experiența ieșirilor pe mare cu barca noastră mică, de peste șaisprezece ani
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare a voltei. Nu am băgat de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai să plecăm că nu mai ajungem la mal. - Gata, scoatem voltele, recuperăm parâma cu ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame să parcurgem contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră să ne salveze. Cu amenda aplicată vedeam noi ce făceam. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
aproape de diguri vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea barca ancorată. Mai aveam o sută de metri și am
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
tinere a cărorfețe îmbujorate și priviri atrăgătoare mi-au dat senzația ,,unor gazde prietenoase''. Atât Ana, o bucureșteană -asistenta căpitanului -cât și Alexandru-untânăr din Pitești-care avea funcția de prim chelner al elegantuluirestaurant, mi-au venit în întâmpinare, asigurându-mă de largul sprijin cemi-l vor acorda. Ei parcurseseră de câteva ori traseul pe care l-am avut înplan.Steagurile Franței alături de cel al vasului,,Amadeus''fluturau în frunteapuntei aruncând asupra călătorilor o adiere răcoritoare. Sena era limpede, strălucitoare și spre surpriza mea-curată
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
al scrisului..călător cu Geo bogza reportajele sale sunt lirice și cuprinse de fiorul geografiei spirituale de unde sunt culese ca un restitutio moral al mărilor ori a bălților Dunării de pe oriunde de aiurea Opera mustește de titluri îbietoare Semnul din larg Oceanul Când mă grăbeam spre mare Lauda fluviului Poeme Tuturor drumurilor Și totuși parcă Geo Bogza avea Țara lui de Piatră! Referință Bibliografică: TRAIAN COȘOVEI SAU LA ȚĂRMUL CU LUNĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275
TRAIAN COŞOVEI SAU LA ŢĂRMUL CU LUNĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362831_a_364160]
-
sărutat mâna și obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... La fiecare ramă trasă, distanța dintre noi și mal creștea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură vâslă, să pot îndrepta ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
vâslă, să pot îndrepta ambarcațiunea cu prova spre țărm, dar fără succes. Se declanșase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar transpirația îngheța pe spatele meu, văzându-mă
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gândcâte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Dacă ai răbdare recuperezi volta, dacă nu, trebuie s-o schimbi cu alta bună, sau s-o repari pe loc, în caz că nu ai rezerve. În jur de ora nouă, marea se curățase binișor de ceața care s-a îndepărtat spre larg. Se vedea din nou tot litoralul. Mă aflam cam la doi kilometri de mal. Adâncimea mării depășea aici nouă metri. Când dădeam de zona nisipoasă, plină de alge, găseam în cârlige strunghili roșiatici, care sunt cei mai gustoși guvizi și
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă îndreptam spre mal, ci spre larg. Nu se vedea nimic în zona de contact a ceței cu apa, dar parcă totuși se distingeau niște umbre, care aveau forma unor copaci și blocuri. Unde puteam fi? La Venus sau la Saturn? Oricum, eram lângă mal și nu
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
se distingeau niște umbre, care aveau forma unor copaci și blocuri. Unde puteam fi? La Venus sau la Saturn? Oricum, eram lângă mal și nu mai conta nimic în acel moment. Încetasem să mai fiu speriat că luasem drumul spre larg, spre necunoscut. Se știe că-n acest caz, nu aveai niciun mijloc de-a te face anunțat în cazul unei eventuale rătăciri pe mare, pe timp de ceață, decât fluierul și așteptarea ca ceața să se ridice. Mai erau cazuri
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
mai e domnișoara! Asta e bărbat! Brava lui. De mult n-am mai avut așa o impresie. Îl salut călduros și-i mulțumesc pentru înaltă plăcere ce mi-a făcut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar! Dar despre ele, măi pe larg, când voi avea plăcerea să te revăd...” Minulescu a fost un funcționar cu grad înalt în erarhiile de presă și cultură, un om cu relații care n-a dus grijă banilor, a fost onorat și lăudat, a călătorit mult și
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
voit afișate... Își propuse eliberarea de impresiile ultime. Intră la Mc.Donald’s și ceru un meniu complet, cu cheesburger și cartofi prăjiți, căci nu mâncase decât un măr toată ziua. În local nu era lume, așa că se simți în largul ei cât de cât. Toată viața intrase cu jenă în cofetării ori restaurante. Și, deși era totdeauna însoțită, nu se simțea bine. Apucături curioase mai avea! I se părea că mâncatul, ca și rugatul, sunt atât de intime, încât și
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
scorojit și el la fel ca sufletele celor care trebuiau să-l aibă în grijă ... În vara lui 1967 am dansat aici cu soțul meu. Era o ambianță tinerească minunată! A fost odată ca niciodată ... îmi vine să spun. În largul mării abia dacă se mai vede câte un vaporaș. Valurile au rămas cel puțin ele, aceleași, venind și plecând de la țărm, într-o cadență știută, în așteptarea unor vremuri cu oameni mai înțelepți ... Faleza-n amurg- zbenguindu-se pe val
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
ei și-și dădu seama că nu știa nimic, nu apucase să citească. - N-am nimic, draga mea. Afacerile astea nu mai merg așa cum ar trebui, minți el. - Ar trebui să te mai odihnești și tu... Haide, simte-te în largul tău... În fond, suntem în vacanță, nu? Maria zâmbi larg și se apropie de amantul ei. Își petrecu brațul pe sub cămașa albă, descheiată a lui și-l trase spre ea, forțându-l să facă un pas înainte. Ari râse: - Suntem
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
Maria zâmbi larg și se apropie de amantul ei. Își petrecu brațul pe sub cămașa albă, descheiată a lui și-l trase spre ea, forțându-l să facă un pas înainte. Ari râse: - Suntem ca în vremurile bune, Maria. Aici, în largul mării, mă simt împlinit, cu adevărat fericit. Nicăieri în altă parte soarele nu-mi mângâie mai bine chipul, nicăieri razele lui nu-mi încălzesc mai tare freamătul inimii. În larg, peste adâncimea vitală a apei, simt că-mi găsesc busola
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
asta mă înnebunește”, gândi Ari vesel privindu-i gura perfectă. - Maria, uită-te la noi!... Avem aceeași piele creolă, același nas acvilin și aceeași dragoste pentru mare. - Suntem făcuți unul pentru altul, nu-i așa? - Absolut... Iahtul alb plutea în larg, unduindu-și silueta în stânga și în dreapta, legănându-i pe cei doi într-un balans armonios. Rochia albă de mătase a Mariei flutură în neștire peste pulpele ei, iar decolteul generos îi accentuă sânii extrem de tentanți. - Cântă-mi ceva, Maria!, se
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
s-a întors cu fața către scenă și mi-a spus: Uite, acest dans de exemplu e din Moldova.” Apoi, câteva secunde mai târziu, vorbim de Transilvania în contextul României. Și aici muzicianul Levente Fazakas și-a spus păsul pe larg: ”Noi, cei din secuime, suntem o populație compactă de maghiari acolo. Și guvernul de la București, de fapt, nu ne lasă să ne dezvoltăm așa cum noi dorim. Asta e problema noastră cea mai mare în secuime, că Bucureștiul vrea să ne
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
De tot felul ... Această lungă înșiruire de substantive amintește și de stilul revistelor de avangardă Alge,Punct, Integral cu care scrisul lui Roni are unele afinități... Tot pe tema Yaffo, scriitorul recurge la metafore pline de substanță: „Istoria vine din larg și pleacă în larg. Legendele ei, de asemenea. Apele Mediteranei vin la zidurile Orașului-Cetate, precum evreii la Zidul Plângerii.” Amintirile ieșene sau băcăuene renasc într-un moment de tihnă la o cafenea telaviviană. Privește în sine, retrăind Iașul, apoi, cu
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
lungă înșiruire de substantive amintește și de stilul revistelor de avangardă Alge,Punct, Integral cu care scrisul lui Roni are unele afinități... Tot pe tema Yaffo, scriitorul recurge la metafore pline de substanță: „Istoria vine din larg și pleacă în larg. Legendele ei, de asemenea. Apele Mediteranei vin la zidurile Orașului-Cetate, precum evreii la Zidul Plângerii.” Amintirile ieșene sau băcăuene renasc într-un moment de tihnă la o cafenea telaviviană. Privește în sine, retrăind Iașul, apoi, cu ochii spre exterior, vede
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]