2,345 matches
-
mai departe și, iar comentarii savante, - De ce... eu sunt dispus să le fac fără pauză! spune cu naivitate dar este lămurit cu răbdare.. - Nu se poate, după fiecare oră se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul, - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă toți l-au apreciat sincer în acele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceilalți...nu se mai putea abține din râs. Toți îi dădeau explicații atoateștiutori. Ionel îi mărturisise mai devreme că taică-său este popă în Giurgiu și intrase și el în jocul de clarificări al celorlalți, - Ce sunt alea, seminarii? întrebă Laur mai departe, - Seminariile sunt orele de teorie aplicată! veni imediat deslușirea. - Deci noi... viitorii ingineri trebuie să mergem și la biserică?! Dar eu știam, că numai în Iași este seminar! continuă el mirat culegerea de informații. Întreaga cameră se anima
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noastră și anul trecut a fost student la Galați, iar acum își bate joc de voi ! Ionel, când aude, îl amenință în glumă înarmat cu o pernă în mâini și cu fuga peste paturi, Cristian iese de sub pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin, - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo două întrebări și îi lăsam așa... să se simtă bine... că au lămurit un boboc ! Toți au rămas surprinși și nemulțumiți de noua turnură
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mereu îngândurat.. nu mai fii.. eu nu te plac.. te iubesc... înțelegi?... hai spune și tu măcar, mă placi ? Știi... te iubesc de mult, de când m-am mutat lângă voi, off dar mai bine tac... poate vei înțelege mai târziu. Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet, - Iubitule! Iubitule... îl domină cu intensitate și când totul se prăbușește asupra lor, el
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
autorul aduce ca o ‚apă vie‛ în prim-plan, aproape osteologic, chipul câtorva personaje precum: Kenan, mândru de noua lui motoretă, prilej pentru scriitor de-a face o incursiune în împrejurimile șantierului și a le descrie sub semnul resemnatei cuviințe. Laur, cel de-al doilea personaj, atletic, care se urcă cu ușurință în copac pentru a culege nuci verzi, identificat într-un fel cu simțământul plonjării în viață și hotărât lucru, dar nu în cele din urmă un al treilea personaj
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atmosferă de lucru tipică unui șantier; însă nu acest fapt dorește autorul să scoată în evidență, ci felul în care erau, ,,făcuți’’, membri de partid, sau excluși (Excluderea)...într-o fecundă și absurdă ambiguitate. Cu suita de evenimente trăite de Laur în ,,Un alt fel de membri’’, la adăpost de orice risc, merită să fim curioși în a parcurge cu predilecție vădită toate situațiile limită la care ne invită, într-un fel sau altul, prozatorul. Povestirile sunt de o factură pur
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pesemne că nu se gândea la nimic. Drumul spre Piscul Sfânt era greu și lung, de la poale până în pisc aveau de mers călare două zile. Iar acum ajunseseră de-abia la jumătatea drumului. Lăsaseră în urmă pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
constipație, artrită și reumatism, pentru epuizare și depresie și o recomanda împreună cu preparatele din plante și cu terapia prin dietă. Hua Tuo a avut, de asemenea, mari realizări în domeniile chirurgiei și fitoterapiei. El a elaborat primul anestezic topic din laur, rododendron și aconit și l-a folosit pentru realizarea operațiilor grave. Totuși, chirurgia chineză începe și se sfârșește o dată cu el. La puțin timp după aceea, autoritățile confucianiste au impus un tabu strict asupra tăierii și deschiderii corpului uman, viu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este un "Axis Mundi", iar în diverse tradiții este o întruchipare a nemuririi (Asia, Vechiul Testament), a înțelepciunii și cunoașterii (Arborele cunoașterii veterotestamentar) sau a tinereții (India, Iran). Stejarul de la Dodona era socotit un oracol în sine. Mai amintim aici și laurul sau cătina lui Apollo. Chiar miresmele emanate de aceste plante ajutau Pythiile să facă previziuni. La fel se întâmplă și cu focul. Imaginea focului viu este pentru mentalul tradițional totuna cu puterea divinității. "Dumnezeu este foc ce arde", spun unele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
precum și deicticul "azi", care modifică timpul enunțării, aduce povestirea la limita factualității, pentru ca, apoi, naratorul să-și intre, din nou, în rol și să continue parabola. "Ei [intelectualii, n.n.] fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngădue sau încununează în literatură, în teatru, în arte, în știință, în fine, în tot: ei! ei, intelectualii!" Procedeul caracterizării hiberbolice trimite, iarăși, la stilul ironic arghezian, bazat pe acumulare, întâlnit, mai ales, în polemica antiiorghistă. Până la final
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
germenilor infecțioși, unii cu rezistență recidivantă. în 1962 se înregistrează o epidemie restrânsă de variolă în Europa și, în 1963, în Elveția apare o epidemie de febră tifoidă. După 1970, în unele zone europene, cu populații malnutrite, recidivează tuberculoza. Pe laurii victoriilor medicii nu se pot odihni și nici biochimiștii, deși Frederick Bernheim descoperise PAS-ul contra tuberculozei și Domagk experimentase, între 1946 - 1950, tiosemicarbazida și hidrazida acidului izonicotinic. În 1952, 1953 microbiologul american Ionas Edward Salk (n.1914) și francezul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei care "tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează în literatură, în arte, în științe, în fine în tot."38Inadecvarea pretenției la realitate reiese cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care fac sens. Ele pot avea mai multe sensuri, însă trebuie diferențiate de alte forme figurative, care sunt doar semne și nu depășesc nivelul semnificației: emblema (figură vizibilă care desemnează o idee ori o entitate fizică sau morală drapelul, laurii), atributul (fapt sau imagine care servește ca semn distinctiv unui personaj, ori unei colectivități aripile, roata, măciuca lui Hercule ori un obiect caracteristic pentru a defini întregul), alegoria (reprezentare umană, animală sau vegetală a unei fapte memorabile, a unei situații
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
obiect mic, plat, argintiu, pe care-l lustrui de rever Înainte de a mi-l pune În palmă. Era un disc oval cam de mărimea unei cutii de chibrituri. Pe o parte era omniprezentul vultur german ținând În gheare coroana de laur În jurul svasticii; pe cealaltă față erau cuvintele „Poliția Secretă a Statului“ și o serie alcătuită din numere. Sus era o mică gaură care-i oferea posibilitatea celui care o purta să o atașeze pe partea interioară a hainei. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
seara cea mare. De când el se întorsese din New Orleans, fuseseră amândoi mult prea ocupați pentru a se bucura unul de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe bani când era pe geantă, iar Loew încearcă să țină sub tăcere chestia asta. Cred că o să facă uitate orice dovezi că fata era o curvă clasa-ntâi. Cu cât publicul o simpatizează mai tare, cu atât mai mulți lauri culege acuzarea dacă porcăria asta ajunge vreodată în instanță. Millard izbucni în râs. — Istețule, vrei să zici că șeful tău ar fi tăinuitor de probe? M-am gândit că exact asta făceam și eu. — Mda, și pe deasupra un ticălos tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se-ntâmplă nu se știe,/ Hotărăște numai soarta./ Unii plâng uitați alături,/ Alții au deschisă poarta!“. Făcusem un pariu cu mine și-l câștigasem; eram student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar era musculos și bine proporționat, boxer amator care fusese cândva campionul regiunii Sussex la categoria cocoș. Minnie Kidd admiră mustața mătăsoasă pe care, cât timp fusese În armată, o lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și alte mâncăruri din pește pe care, mai târziu, le-am gătit cu gândul la unchiul Alfons. Pe cel mai mare dintre frați, Arthur, cel pe care mama îl numea fratele ei preferat, l-am văzut ca poet încununat de lauri pentru ca, doi ani mai târziu, să moară de un glonț în burtă. Încă în timpul uceniciei la o filială a Băncii Reich-ului de lângă Hoches Tor - o clădire care a supraviețuit ultimului război și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea oportună a unui interogatoriu anost și omisiunea involuntară a mai multor indicii geniale, lăsate de un domn asupra semnalmentelor căruia ar fi nedelicat să se insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la glie; a cunoscut benefica și virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când l-a mântuit Înțelepciunea mașinilor de gătit Vulcan, care i-au premiat volumul D’ale Catamarcăi (amintiri din provincie). Valoarea bănească a laurilor i-a Îngăduit să cunoască provincia pe care o cântase cu atâta iubire. Acum, Încărcat cu romanțe și colinde, se Întorcea În natalul său Bancalari. Am trecut În vagonul restaurant. Bietul Goliadkin a trebuit să se așeze lângă baronne; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul și-a asezonat istorioara cu tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca de foc a strălucitelor sale monosilabe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puține ori la unele clichés de pe coperta sau supracoperta cărților analizate, au ajuns, cu vremea, să Înregistreze formatul, dimensiunile centimetrice, densitatea, tipografia, calitatea cernelii, porozitatea și mirosul hârtiei. Între 1924 și 1929, Lambkin Formento a colaborat, fără să culeagă nici lauri, nici ciulini, la ultimele pagini ale Analelor orașului Buenos Aires. În luna noiembrie a ultimului an, a renunțat la atari activități, pentru a se consacra din plin unui studiu critic cu privire la Divina Comedie. Moartea l-a surprins șapte ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]