1,966 matches
-
întoarse și se așeză iarăși în scaun, se hotărâse deja asupra versiunii sale. — Habar n-am ce s-a mai întâmplat după aceea, spuse el când Braintree insistă să audă continuarea. Am leșinat. Trebuie să fi fost din cauza votcii. — Ai leșinat așa, pur și simplu, într-o cameră încuiată, cu o femeie goală alături?! se miră Braintree. Chiar așa s-a întâmplat? Din tonul vocii lui se deducea că nu credea nici o vorbă din toată povestea. — Exact așa, confirmă Wilt. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șase luni acolo. Cineva a lansat o minge în curba de la gaura 12 și mingea s-a dus direct în lăculeț. Mai întâi au scos din apă laba unui picior. Era toată umflată și înverzită... O fată palidă din Wilstanton leșină în banca a treia. Până când Wilt o resuscită și o duse la infirmerie, elevele ajunseseră la Crippen, Haigh și Christie. Când Wilt intră iar în clasă, fetele discutau despre băile de acid. — ... și n-au mai găsit din ea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
continuă dr. Board. Iar insul de la pompe funebre care se va dovedi capabil să introducă bucățica asta într-un coșciug nu va fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să mai iau un whisky, dacă nu vă supărați, spuse cu glas slab profesorul Baxendale. Dr. Mayfield îi turnă unul dublu. Când se întoarse la locul său de la fereastră, Judy se ițea încă o dată din groapă. — Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îmi spui că trei cadavre umane sunt sănătoase? Dumneata numești sănătoase resturile fierte, spălate, măcinate și gătite a trei trupuri de oameni uciși? Dar noi folosim numai... începu secretara, după care alunecă într-o parte de pe scaunul unde stătea și leșină. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! strigă inspectorul. Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator, n-are cum să fie așa de gingașă! Află unde e directorul și unde locuiește și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
evrei, cum crede tovarășul soț, am replicat imediat. Și chiar de-am fi, nu suntem jidani. Nici țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în fișa postului. Atunci ține minte un lucru, tinere, zicea Harry apăsându-și fruntea cu dosul mâinii, ca o divă pe cale să leșine. Când o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și nu pot să fac mai mult decât să caut resturile unei zile care nu există pe deplin. Ea începe cu sosirea lui Al junior și Al senior, la ora nouă. Tom e încă sus, în camera cu Buster Keaton, leșinat după zbenguiala de-o noapte cu Honey. Lucy și cu mine ne-am trezit de la opt și tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum înainte, fiecare bătaie de inimă îmi era îngăduită printr-un arbitrar gest de îndurare. Pe la zece și jumătate, patul gol a fost ocupat de Rodney Grant, un meșter de acoperișuri în vârstă de treizeci și nouă de ani, care leșinase în timp ce urca treptele în dimineața aceea. Colegii de muncă chemaseră ambulanța și iată-l în hălățelul sumar de spital, un negru masiv, cu musculatură amplă și chip de copil, înnebunit de-a binelea de frică. După interviul cu doctorul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-a întors, câteva minute mai târziu, mi-a zâmbit și mi-a spus: — Misiune îndeplinită. La ora două, asistenta a tras perdeaua și l-a informat că urmau să îl transfere sus, la cardiologie. Dat fiind că nu mai leșinase niciodată și că nu i se pusese niciodată vreun diagnostic mai grav decât pojarul și o alergie ușoară, tânărului i-a venit greu să înțeleagă. — Situația e destul de gravă, domnule Grant, i-a spus asistenta. Știu că acum vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca sângele. Și sincer, sper că oamenii nu cred că am ieșit. Adam Kirrane mă suna tot timpul, dar, ca să fiu sinceră, nici măcar nu știu de unde avea numărul meu de telefon. — Deci nu e adevărat? am întrebat, încercând să nu leșin din cauza vaporilor de la oja ei. Dar de ce nu ai vrut să mergi la întâlnire cu el? —De ce? Sandy și-a dat pe spate părul lung și blond și a râs zgomotos. —Doamne, fato, nu ai auzit ce reputație are bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ultimelor trei luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întâmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ești cumpătarea însăși! zice Emma, clătinând din cap. Vezi, de‑aia ești tu expertul financiar și nu eu. Își ridică privirea în clipa în care de noi se apropie un tip cu o tavă cu sandvișuri. O, ce bine, sunt leșinată de foame! Eu vreau... bacon și avocado. — Și eu ton și porumb, zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune Zelda, încruntată. Au șuncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pricipal are gripă. Așa bolnavă cum e, nu vrea să renunțe la spectacol. Zile în șir se târăște pe scenă, chinuindu-se până la finalul reprezentației. E luni seara și afară plouă și e umezeală. Actrița e pe punctul de a leșina. După ce trage cu ochiul de după cortină la puținii oameni din sală, cere să i se acorde liber în seara aceea. Directorul de scenă e furios din cauza anunțului de ultim moment. Actrița cheamă o rișcă și părăsește teatrul. E ora șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
începe să stea locului. Așa cum moartea înțepenește. Ea își aude țipătul inimii. O să stăm de vorbă, îi zice ea. Coboară amândoi de pe vârful crizei lor. La Lan Ping, asta se manifestă prin febră. Zace în pat în brațele lui, tremurând, leșinând. Acum țipă isteric, lovind salteaua cu pumnul, pentru ca în clipa următoare să-și piardă cunoștința. El o îngrijește, plin de remușcare. Îi dă să mănânce terciul așa cum o mamă i-ar da pruncului ei. De câte ori se trezește, el e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
conectați la un fir electric. Și mai era și frizerul, domnul Wei. Președintele a făcut niște glume cu el și a comentat că aparatul lui de ras e prea ascuțit. Omului i-a scăpat unealta pe jos și a căzut leșinat în genunchi. Președintele îmi zice „Domnișoara Burgheză” pentru că refuz să mănânc carne de porc. El se crede nemuritor. Crede că posedă o putere supranaturală. Nu-l va ataca nici un virus și nici un fel de grăsime nu i se va depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se stăpânească. După un lung răstimp, reușește să întrebe unde este situat locul respectiv. Un sat din provincia Ninxia. Ninxia? Regiunea-fantomă?... Faci asta ca să mă superi... De ce? Fiica tace chitic. Mama respiră adânc, ca și cum dacă s-ar opri ar leșina. Ce... ce a spus tatăl tău? M-a binecuvântat și mi-a spus că mă va sprijini chiar de-ar fi să aleg să intru la mânăstire. Mama simte că se sufocă. Începe să tușească. Fiica ia o cană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din propria-i conștiință, așa cum sugerează memoriile ei (scrise în 1985 și publicate în 1997 de Editura Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele lui bunic își cam irosise harurile. Cu erudiția lui, cu atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea lui, mai ales, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n jos prin arborele de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ridicat una dintre sprâncenele pensate cu grijă. Trebuia să abandonezi trotineta și să-ți cumperi alta mâine. —Ha-ha-ha! Fiona a scos limba către Julia, după s-a uitat înspre celelalte două femei. —Scuze. Bag mâna-n foc că toate sunteți leșinate de foame. Dați-mi repede un meniu. După ce toată lumea și-a dat comanda, iar vinul a fost turnat în pahare, Fiona a declarat ședința deschisă în mod oficial. — Observ că nu mai avem membrii noi, a spus ea zâmbind. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vie amintirea. Pentru Milly. Dar viața mea e acum alături de tine. În proporție de sută la sută. Apoi Nick o trăsese lângă el și-o strânsese în brațe cu-atâta putere încât lui Susan i s-a părut c-o să leșine de-atâta ușurare și totală fericire. Amintindu-și clipa aceea, Susan a simțit că i se taie respirația de emoție. Din camera alăturată se auzeau vocea înfundată a lui Nick care-i spunea lui Milly să-și pună pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman... — Razman? se miră El-Mojkri. L-ați detașat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gândește-te c-or fi fost niște vremuri bune alea când femeia nu avea drept de vot. Și mai gândește-te cât de mult și-o fi dorit, dacă nu s-a lăsat până n-a obținut acest drept. E leșinată să facă tot ce face bărbatul și totodată îi place să se lase instruită de bărbat, pentru ca până la urmă să facă tot ce-o taie capul. Fandoseli și alintăciuni de doi bani, da, cică să le arăți, să le explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla șantaliu și că să n-o dai cu mine pe prieteneală, și acum, tot el leșinat după prieteneală. Norocul lui că nu e Rafael ăla care să răspundă cu aceeași monedă. Dintotdeauna a lăsat să treacă de la el, cât de mult, da, cât ar fi în stare să suporte, agonisindu-și în felul ăsta înțelepciunea. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]