4,155 matches
-
se fac dintr-ăștia. Înainte nu se putea - nu exista tehnologia necesară. Doamne, puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine și cititul (habar n-am de ce-ți spun toate astea - de fapt, tu citești chiar așa de mult?): nu pot să citesc, pentru că mă dor ochii. Nu pot să port ochelari, pentru că mă doare nasul. Nu pot purta lentile de contact, pentru că mă doare nervul. Așa că, după cum vezi, am avut de ales între durere și citit. Am ales să nu citesc. Fără lectură - uite-n ce mi-am investit eu banii. L-am sunat pe Fielding la Carraway. — Lorne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
McGilchrist (ca, de exemplu, în „estetica acestui dinte te va costa“) sau cu operatorul care se mai înșela uneori și care putea să aibă propria lui estetică despre mixarea imaginii unei Bulley Bar sau despre grosul Rumpburger sau despre o lentilă Zaparama Martina a abordat estetica în termeni mult mai generali Ea a discutat despre percepție, reprezentare și adevăr. A vorbit despre vulnerabilitatea unei figuri urmărite pe ascuns - diferența dintre un portret și un studiu din imaginație. Distincția analoagă în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintre toate spectacolele. — Eu vreau să stau deasupra. — Fie cum vrei tu. Trupul ei și contururile lui s-au ivit deasupra mea. Își închise ochii, lăsându-și capul să-i cadă pe spate. Am privit curbele desenate de gâtul ei, lentilele holbate ale sutienului, mari cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
foarte mici, în timp ce sunetele obișnuite ocolesc, practic, aproape orice obstacol întâlnit în cale. Ultrasunetele suferă reflexia și refracția la suprafața de separare a două medii diferite, la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen, au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care să concentreze întrun punct fascicule de ultrasunete. În cazul ultrasunetelor, fenomenul de absorbție care apare la propagarea tuturor oscilațiilor elastice devine foarte important. Din această cauză, practic, nu putem obține propagarea ultrasunetelor, de exemplu, în aer, la o
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
o zi, sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a făcut apariția la librărie ca să-mi dăruiască un ac de cravată din aur care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dezlipise privirea de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum adică „ce“? Glumești? Nu vezi? Ai nevoie de ochelari? Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos o pereche de lentile cu rame de sârmă. Uite, ia-i pe ăștia și uită-te la chestia asta. Am continuat să mă holbez, nedumerită, până când Elisa s-a apropiat mai mult și mi-a spus: —Uită-te. La. Geanta. Ei. Îndrăznește numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pusese la punct în perioada când fusese psihanalizat de Sigmund Freud. Se numește Omul Cameră și implică proiectarea unor detalii din punctul de vedere al făptașului. Se recurge la perspective și tehnici specifice camerei de luat vederi. Ochii anchetatorului devin lentile capabile să focalizeze imaginea, s-o micșoreze și s-o mărească, să înghețe prim-planurile, să selecteze motive de fundal prin intermediul cărora să interpreteze probele de la locul crimei într-o lumină estetică. Danny tocmai traversa intersecția dintre Sunset și Horn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ăștia au câștigat împreună șaisprezece lupte. Record absolut în Southern California pentru crescătoria unui singur om. Danny se întoarse cu fața spre voce. Un bărbat foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul de la asigurări. — Am putea vorbi un pic despre câinii ăștia? Omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare. Danny o zbughi spre casă, cu amintirea din San Berdoo, 1939
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Portrete. Donna Patrice Cantrell era frumoasă, dar dură. O versiune puțin atenuată a tatălui ei, care era în stare să bea și gaz. Jukey Rosensweig era un tip mare și gras, cu ochi bulbucați din pricina tiroidei și cu ochelari cu lentile groase. Bill Wilhite era frumușel ca o cadră. Personajele secundare fotografiate de agenții FBI nu erau decât niște chipuri atașate la niște trupuri cu etichete: nume, date și convingeri notate pe dosul fotografiilor, ca să-i furnizeze cât mai multe detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai veni, parcă, ecoul: „Cine ești?... ” * - Au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că nu se mai vedea. Seara coborâse deasupra Istanbulului. Pe acoperișul palatului se aprinseră făclii, iar strălucirea lor se oglindi În lentila unei lunete Îndreptate spre el. Alexandru era privit de tânărul al cărui portret dispăruse. Era un dialog al lentilelor, reglate la distanțe din ce În ce mai mari. „Cine ești?... ” Întrebă Alexandru, șoptit. De pe palatul Ak Sarai veni, parcă, ecoul: „Cine ești?... ” * - Au ieșit din strâmtoare... murmură Amir. Nu Înțeleg absolut nimic... - Anda... Totul se petrece prea repede și prea Încet, răspunse Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și aceasta pentru că la politică se pricepe toată lumea și mai cu seamă pensionarii de ambele sexe. Ei au mai mult timp să stea cu urechile (dacă le mai au bune) îndreptate spre aparatul de radio și cu ochii, ajutați de lentile, fixați în ecranul televizorului. Informațiile astfel adunate sunt îmbăiate în culoarea politică personală și apoi disecate cu vecinul de pe palier, cu amicii de taclale în parc, cu vecina la cafeaua de dimineață sau, în absența acestora, cu pisica sau cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bordelului mi-a spus că a fost bine instruit. — E frumușel. — Le-am cerut să-mi dea ce au mai bun. Simțindu-și dintr-o dată gura uscată, Pran își plimbă privirea de la unul la altul. Se uită la cele două lentile ale ochelarilor fotografului, la obrajii cu pomeții lucioși ai lui Flowers, la turbanul împodobit cu pietre prețioase al diwan-ului și simte ceva năsănătos degajându-se dinspre cei trei. Dincolo de sfera portocalie de lumină, întunericul ascunde și alte oglinzi. Mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu inima slabă și respirația greoaie, maiorul nu este vreun performer sexual. Are destul de des nevoie să facă pauză și în timpul unei asemenea pauze, Pran se întoarce și observă o breșă în peretele negru al încăperii chinezești. După un moment, lentila unui aparat de fotografiat cu burduf, pliabil, se ivește prin deschizătură, împreună cu o mână care ține un vas mic, de metal, cu pulbere de magneziu. Ca la un semn, maiorul se hotărăște să reia operațiunile, dar pentru că a asudat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce se desfășoară la nivelul solului. Această acțiune este, ca să folosim un termen holliwoodian, senzațională. Camera îl urmărește pe nabab cum iese gol dintr-un tufiș, doar cu topi-ul pe cap. Este tumefiat și plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
calibrate apoi notate într-un caiet de însemnări. În timp ce Macfarlane privește prin aparatul de fotografiat, trupul lui cocoșat, de om bătrân, pare un mai degrabă un vehicol mare, cărunt, care transportă un ochi. O singură linie de forță, trasă prin lentila aparatului, ca o sârmă. Întotdeauna, chipul îi este încordat când îl ridică. Odată, o fată s-a apucat să-l tachineze. A început să se atingă intenționat, să pozeze. El s-a depărtat de obiectiv și s-a holbat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James. Urmărindu-l pe vânzătorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o picătură pe lamă, deasupra potrivești lamela - cu grijă, să n-o spargi, că n-o să-ți dau decât una. Cauți o sursă bună de lumină, adică un bec de cel puțin o sută de wați, potrivești oglinda și reglezi lentilele din rotiță, așa cum m-ai văzut pe mine În laboratorul de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de joc. Ai Înțeles?”. „Da, tovarășu’! Se poate?” răspunsese Vieru nerăbdător, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria. ― Arăți grozav! zise Maria când mă văzu. Avea și ea ochelari de soare deși, luând În considerare vremea de afară, niciuna din noi nu ar fi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]