2,409 matches
-
în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră, din somn,/ din cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în trecere" (vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 325). 23 A libertății "de-a simți sub lespezi și ferige / începutul veșnicului cânt" (Geneză, poem nedatat, apărut în Contimporanul, nr. 19, 1964 și apoi în vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 316). 1 Anca Vasiliu, "La parole 'diaphane' chez Dante (Convivio II et III)", în op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru oricine vrea să formuleze vreo judecată sau opinie față de gîndirea politică, socială, economică sau culturală a gazetarului Eminescu. Depășind atitudinea unui protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei forme de obediență critică, desacralizarea acelor atitudini al căror zel mumifiant au blocat exercițiul hermeneutic al operei, decodificarea mai realistă a poziției ideologice
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vederii noastre o boltă cu șapte laturi și șapte colțuri ș...ț. Deși soarele nu lumina niciodată această boltă, era totuși luminată de alt soare care a învățat să lumineze de la soare și era așezat sus, în mijlocul tavanului...” etc.). În locul lespezii de mormânt fusese găsit „un altar rotund acoperit în bronz” pe care stătea scris, cu litere săpate: A.C.R.C. Hoc universi compendium vivus mihi sepulchrum feci6. A existat cu adevărat un Christian Rosenkreutz? Desigur, nu! Era doar numele unei mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moderne), va frecventa Institutul de Literatură al lui Mihail Dragomirescu, debutând în volumul omagial dedicat acestuia, în 1919, cu nuvela Pe linie. Publică rar - proză în „Viața românească”, „Sburătorul”, „Revista română”, note de călătorie, cronică artistică, traduceri, schița dramatică Sub lespezi în „Adevărul literar și artistic” (1925-1926), povestiri pentru copii în „Dimineața copiilor” -, dar obține un succes de scenă în 1920, când Teatrul Național din București îi joacă o piesă în trei acte, Fără reazem, imprimată în 1922. În colecția de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
căpitanului Cernea, după ce ar fi fost adunați circa 30 de oameni, toți trebuiau să iasă din oraș, după Sf. Gheorghe, și să meargă în nordul Moldovei, unde vor mai strânge o mie - două de oameni. Acțiunea trebuia să înceapă la Lespezi, unde urmau a fi botezați toți evreii. Apoi, plănuiau să treacă prin Botoșani și să se îndrepte spre Iași. La marginea Iașilor urmau să scrie „cărți” domnitorului, mitropolitului și „boierilor celor mari”, care aveau obligația de a se înfățișă înaintea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie, aflată la o distanță de câteva decenii față de primele cărți, aduce o schimbare a registrului. Autorul abandonează versul cu prozodie canonică în favoarea celui liber, rezultatul fiind însă pierderea timbrului propriu. Saltul la titluri ca Promovările ploii, Principiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
de la Prislop. În toți acești ani nu am fost altceva decât un „pelerin la pelerinaje” Rândul de așteptare de la Prislop (orele 11.30-12.30). Drumul către mormântul Părintelui Arsenie Boca străbate o mică pădure de brazi, cărarea este amenajată cu lespezi de piatră, dar panta până la poiană continuă să fie destul de aspră. Două lucruri îmi atrag atenția în acest timp. Un călugăr și-a construit undeva în pădure, dar suficient de aproape pentru a fi văzut cu ochiul liber, un fel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
șapcă uzată, iar în mâini duce un sac. Pe de altă parte, transpare o oarecare amărăciune, tonul naratorului oscilând între amuzament și seriozitate. Pretențiile de seriozitate ale lui Zahar-Kalita și solicitarea lui de a primi o armă (a existat o lespede, care a fost furată, pentru că el nu are nici o putere) devin comice prin lipsa de sens a vieții sale pe câmpie. Neputând să înțeleagă rostul lui acolo, niște vizitatori îl suspectează pe supraveghetor că, în felul acesta, încearcă să se
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
gigantici de la Stonehenge, fără să nu ne întrebăm despre scopul și semnificația lor. Rămâi încremenit în fața măiestriei tehnologice a acestor agricultori din epoca pietrei șlefuite. Curn au reușit să înalțe la verticală blocuri de 300 de tone și să ridice lespezi de 100 de tone? În plus, asemenea monumente nu sunt izolate. Ele fac parte dintr-un întreg complex megalitic, întinzându-se de la coasta mediteraneană a Spaniei, acoperind Portugalia, jumătate din Franța, coastele occidentale ale Angliei, și prelungindu-se în Irlanda
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au lăsat urme), locuințele morților au fost clădite în piatră. Este evident că se dorea construirea unor monumente impunătoare și solide, capabile să învingă timpul. Se cunoaște complexitatea simbolismului litic și valențele religioase ale pietrelor și ale stâncilor 3. Stânca, lespedea, blocul de granit revelă durata infinită, permanența, incoruptibilitatea, în ultimă instanță un mod de a exista independent de devenirea timpului. Contemplând grandioasele monumente megalitice ale primilor agricultori ai Europei Occidentale, nu putem să nu ne amintim un mit indonezian: La
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Patrimoniul cultural al umanității, se înalță, impunătoare, catedrala San Cristobal. Operă a barocului cubanez, închinată se spune lui Cristofor Columb, a fost terminată la 1777. Aici aveau să fie depuse, la 1795, rămășițele Amiralului, aduse din Santo Domingo, sub o lespede cu inscripția "O restos e Imagen del Grande Colon mil siglos durad guardados en la urna" resturile și imaginea marelui Columb, o mie de secole să odihnească în urnă! În 1892 au fost așezate într-un monument instalat în nava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și Moldova noastră, admirându-l în special pe marele Ștefan cel Sfânt. Ori de câte ori vizitez mănăstirea Putna și trec prin fața mormântului acestui mare om pe care l-a avut Moldova, mă cuprinde un fior de emoție când știu că sub acea lespede de marmură se odihnește în veci corpul acelui viteaz care a apărat cu atâta dârzenie alături de plăieșii săi hotarele întregii Moldove, de hoardele streine, spre mândria tuturor moldovenilor, în durerea și spaima dușmanilor, care căutau mereu să subjuge această frumoasă
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
mie cinci sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și porți, cu străzi așternute cu dale albe de calcar, cu temple păgâne și bazilici creștine, cu resturi de coloane și portice, cu locuri de judecată și cu terme: lespezi de marmură și mozaicuri pe care călcau tinerii efebi din oligarhia cetății... Am cules cu pietate și reculegere rămășițele acestui trecut iubit și le-am adus peste sute de kilometri și zeci de veacuri ca să vă bucurați și voi de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba - lungă și obositoare. E Joia Mare, lumea se rezervă pentru a doua zi, când, de Vinerea Mare, o mulțime nesfârșită va înconjura de trei ori catedrala. Alături de tata, îngenuncheat și el, stau în genunchi, pe lespezile frumos lustruite și totuși incomode, mă uit la cunoscutele coloane groase de marmură și la pereții, atât de cunoscuți și ei, nezugrăviți în întregime, cu destule suprafețe albe, mă uit și încerc să ascult și simt cum picioarele mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lecturii, am rămas înmărmurit vreme de două ceasuri. Ficțiunea îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sângeorz. Între timp, a murit și badea Emil, prematur, adică la aproape 80 de ani, pe când noi toți eram convinși că va atinge suta. Ultimele două ipostaze în care mi-l amintesc: urcat fălos, sfidător, aproape vesel cu bocancii pe lespedea impunătorului mormânt de piatră și beton în care zăcea lelea Saveta (moartă de un an), ca pentru a ne arăta că monumentul îi aparține cu adevărat, că el l-a construit (plătind bani grei, spre nemulțumirea rudelor), că așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și îi văd mâinile mici care desprind, sfioase, peștișorul cel neascultător din cârlig și-l pun pe o lespede albă, mai încolo. După aceea, copilul privește foarte intrigat la peștele care, scos din apă, se zbate spasmodic fără aer. Îmi dau seama de mulțumirea lui extremă, după euforia ce i se citește-n ochi în timp ce se uită extaziat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai tare și mai solid. Părea că materia pietroasă se forma sub ochii mei, traversând niște clivaje precise, programate de cineva în mod calculat, în concordanță cu ideea de rezistență la orice perforare. Am văzut platouri întregi lunecând ca niște lespezi uriașe, grăbindu-se să ia locul altora instantaneu și încastrându-se geometric în spațiile trasate de mâna unui arhitect invizibil. Tocmai modul lor riguros de a se structura m-a frapat și, în vis, am avut un soi de revelație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
efectele instruirilor mele. N-am mai trăit niciodată raporturi atât de profunde care să excludă pasiunea simțurilor. Epitaf Peste trei zile, Ovidiu nu va mai exista. Va exista doar o scenă goală și o poveste de dragoste. Vreau ca pe lespedea de pe mormântul meu, de la Tomis, să fie săpate aceste versuri: Hic. Ego. Qui. Iaceo. Tenerorum. Lusor. Amorum Ingenio. Perii. Naso. Poeta. Meo. At. Tibi. Qui. Transis. Ne. Sit. Grave. Quisquis. Amasti. Dicere. Nasonis. Molliter. Ossa. Cubent. („Aici zac eu, poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de o uzualitate... stradală, duce judecata de valoare în marginea kitschului: "... poezia rămâne o ochire adâncă...", "...pornirile nuizabile ale junișcanilor...", "poetul care catadicsește să-și arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al poeților-înaintași amestecați sub lespezile cele reci și uriașe ale vremilor amestecate...", "Eminescu găsea cu potriveală să vorbească..."; "... mahmurul (sic!) dar inimosul patriot Cârlova...", "moartea lui destupă urechile unui tulburător paradox", "Deavolna ne simțim podidiți de imagini iradiante..."; se cam zborșește la D. Petrino", "... pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Breaza, pe care l-am văzut Într-o bună zi adminis trând și prezidând, sub patronajul sau patrafirul Sf. Patriarhii, o operă pioasă de reamenajare a cimitirelor cu ostași morți pentru Patrie, construindu-li-se, adică, monumente, capele, cruci, troițe, lespezi, candele, grilaje, alei și plantații funerare, prilej de sub scripții patriotice pentru Cultul Eroilor, noua sa Întreprindere tricoloră, după tipicul altei Întreprinderi naționaliste-foc și cu un comitet de generali cu mâncărimi la limbă și la condei: Cultul Patriei de sub președinția lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de aproape patruzeci de ani. Tot cam pe vremea aceea, F. Aderca ne trimitea din Paris traducerea a trei scrisori inedite ale lui Seneca către prietenul său poetul Lucilius, descoperite de colaboratorul nostru „la poalele muntelui St. Genevișve, sub o lespede la baza primului zid de apărare al Parisului“. Traducătorul acestor senzațio nale palimpseste, regretând a nu fi avut norocul, ca atâția greci și bulgari, să fie descendent roman, se declara totuși fericit să dea compatrioților lui de origine latină satisfacția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești, imaginate de Osman, vestit bragagiu de pe Calea Plevnei colț cu știrbei Vodă, personaj fudul și aspru cu noi, băieții, ca un prinț oriental În straiele lui de mare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă de odinioară din redacția Ideii Europene, vrând să-i citesc din aceste amintiri, și m-a primit la ea cu aceleași farmece nealterate până la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]