1,038 matches
-
Oricum, Cătă cheltuise prea mult ca să-i facă de râs. Metamorfoza, la care visa de multă vreme și pe care și-o putea acum permite, n-a vizat numai stocul de carte și selecția autorilor, ci chiar comportamentul lui de librar, atât cât a mai avut chef și răbdare să se ocupe personal de afacere. De pildă, nemaifiind obligat să răspundă amabil oricărui client inept, devenise cât se poate de răutăcios și ironic, deși nu știu dacă era cu putință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
legătoriile de cărți din Bârlad ”, 1909. Ei argumentară detaliat că tipografiile din Bârlad, apărute începând cu anul 1870 - și multă vreme după aceea - au fost locul unde s-au tipărit și s-au difuzat cărțile, tipografii făcând o și pe librarii, dar și pe bibliotecarii. „Sâmburele pentru viitoarele biblioteci publi ce se găsește în bibliotecile existente de pe lângă școlile noastre secundare” scria Nerva Hodoș în „Convorbiri literare” nr.10, an XL când „îndrăgostitul de publicistică, venea cu o propunere pentru crearea bibliotecilor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
avea și o bibliote că, de unde, pe bază de taxă, 3 lei pe lună, publicul putea împrumuta cărți de literatură. Biblioteca în cauză, pe la 1899, era compusă din vreo 2000 de volume în limba română și franceză, cumpărate de la un librar Petrof și de la particulari, îl completează pe I.Antonovici, fostul său profesor Gr. Crețu... Deci asta se întâmpla la Bârlad - unde avea să se nască Academia Bârlădeană a lui George Tutoveanu, institutorul, care va trudi și el să adune cărți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nici nu știe ce pericole Îl paște, e ca un Înger fermecat, Își pune pielea-n băț și nu ține cont de noi, care Îl iubim. Că chiar În revista dînsului Îl iubesc toți, de pildă unu’ Postolache care-i librar a scris c-a vîndut toată librăria cu cărțile poetului imediat ce-a apărut tipărit. Și tot dumnealui zice că, citesc: „100 de cărți ale poetului Vadim Tudor, Carte de Învățătură Românească, s-au vîndut În cîteva minute”. Așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un pamflet din '35, Un mare contribuabil, poetul: "hoțul de buzunare realizează un profit sută la sută, scriitorul zece la sută". Sistemul editorial nu funcționează sau funcționează în detrimentul autorului, cîtă vreme cel care a scris cartea ia 5% din preț, librarul 25-30%, iar editorul nu pierde nimic, niciodată. Totuși, scrisul e meserie; ce-ai scris, marfă. Îți "desfaci" cartea și... ... te ajută Dumnezeu și Sfînta Piață Liberă. Nu-i chiar așa. Nu toți autorii își pot vinde cărțile singuri. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii mei i-am ferit de ele. Numai din Milucă, șef peste cercetare, n-am vîndut nici un exemplar. Am vrut-o, să nu creadă că mă răzbun pentru că mă dăduse afară din institut; dar nu mergeau cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i crăpată, e doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28. Una? Un șir de litere, un altfel de alfabet. Nu-mi mai ajungea cel latin. După ce-am obținut slujba de librar, mă ascundeam după rafturi, așa cum mă ascundeam, acasă, după zidul de frunză și floare albastră și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Elisabeta Lăsconi Tagma oamenilor cărții formează o rețea avându-l în centrul ei pe autor, iar de jur-împrejur pe corector și pe editor, pe tipograf și pe librar. Timpul de viață al cărților și circulația lor în lume generează un întreg „lanț trofic”, fiindcă vechimea le conferă și altă valoare decât cea a conținutului. Cărțile devin astfel obiecte de preț și intră în joc anticarii și colecționarii, iar
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
lectură încât își imagina paradisul ca bibliotecă, pentru că transformă cerneala dacă nu într-un element primordial ca pământul și apa, aerul și focul, măcar într-o substanță ce dă sens vieții ca sângele și seva. Făurirea unei cărți presupune priceperea librarului și talentul autorului, măiestria tipografului și vigilența corectorului, ca și flerul editorului, pe care-i face să realizeze împreună cea mai neobișnuită carte, tipărită cu o cerneală ce permite o singură lectură, fiindcă după ce paginile sunt citite, literele dispar. Și
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
cu o cerneală ce permite o singură lectură, fiindcă după ce paginile sunt citite, literele dispar. Și tot în spirit borgesian, romanul are o ramă - povestea unui adulter intrat în rutină săptămânală din care însă lipsește pasiunea: Alice Thiel, soția unui librar, se întâlnește în fiecare marți cu un bărbat în camera unui hotel. Și-n fața dorinței soțului de a-i ucide amantul ca s-o elibereze de asemenea dependență, ea îi cere să afle motivul atracției inexplicabile. O notație echivocă
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
îi cere să afle motivul atracției inexplicabile. O notație echivocă avertizează că explicația o oferă cerneala: „Porii lui conțineau resturi minuscule și invizibile dintr-un lichid negru, provocator de pasiuni nebănuite. Un amestec obscur și dens, cu puteri nelimitate. Cerneala.” Librarul, Johann Walbach, caută răspunsul în cărți, iar lecturile durează cinci ani, literele nu-l ajută să descopere motivul. Până când în librăria lui intră un profesor de matematică, și el vrea să afle motivul unei întâmplări care i-a distrus fericirea
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
vrea să afle motivul unei întâmplări care i-a distrus fericirea, fiindcă soția l-a părăsit. Căutarea lui de până acum s-a realizat prin numere, dar acum le combină cu fraze. Citește și arde pe rând cărțile date de librar, alegând câte o singură pagină cu o frază semnificativă, și așa găsește secretul, frazele selectate ar putea alcătui o carte păstrătoare a secretului. Astfel, profesorul Sebastian van der Becke, care predă matematici superioare, se preschimbă în autor. Dar cartea are
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
i se dezvăluie structura ei circulară. Fiecare dintre cei cinci temerari intrați în lanțul cernelii ascunde o traumă, ce le apasă conștiința ori chiar le-a modificat viața. A făuri cartea cu litere nevăzute se dovedește o artă a tămăduirii: librarul își eliberează soția de strania dependență, autorul matematician își recâștigă soția, corectorul se întoarce la pasiunea sa inițială - scrisul, tipograful își împlinește datoria față de geamănul dispărut, editorul se desprinde și el, în sfârșit, de trecut. Îi rămâne cititorului să intre
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
anunță poliția, pledează și-i convinge pe polițiști să-l aresteze, îi conduce în „insula comorii” și-l duce în fața justiției, conștient că hoțul nu va rămâne prea multă vreme închis, că-și va recăpăta libertatea, iar coșmarul anticarilor și librarilor va reîncepe. Omul obsedat de cărți este o carte incitantă și instructivă, autoarea îl intervievează pe specimenul lipsit de orice moralitate, convins că i se cuvin cărțile furate, ele i-ar da legitimitate socială și lustrul cultural după care tânjește
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
ca fiind destinată „să reprezinte un ferment pentru viața editorială, pentru lectură, pentru cultura cărții în genere”. Așadar, U.c. are menirea de a informa pe larg publicul cititor, dar mai cu seamă specialiștii care urmăresc activitatea editorială (bibliotecari, difuzori, librari etc.) asupra programelor de editură sau asupra aparițiilor curente. În primele numere sunt oferite date despre edituri noi și vechi: Humanitas, Dacia, Clusium, Albatros, în continuare fiind incluse fișe analitice despre majoritatea celor cu activitate notabilă. Scurtele prezentări de cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al eforiei Tg. Ocna. D. Căliman, deși avea în 1846 rang de boier, era librar. Așadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omogenă. Boierimea mică, și în parte cea mijlocie, se afla, fie și parțial, pe poziții economice și politice burgheze. Și ea forma majoritatea covârșitoare a boierimii. Se cuvine să subliniem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și prin ideea Mitteleuropei. Dintre oamenii de stat austrieci care militează pentru cucerirea economică a Orientului european se detașează von Bruck, o figură proeminentă în viața politică și economică a Imperiului Habsburgic de la jumătatea veacului trecut. Karl von Bruck, fost librar la Bonn, funcționar și secretar la „Azienda Assicuratrice” din Triest, fondator al Lloyd-ului austriac, al cărei prim director a fost inițiator al construcțiilor de căi ferate în regiunea austriacă a Mării Adriatice, întemeietor al jurnalului economic-comercial „Jurnal des österreichischen Lloyd
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
coli de g�ndire �n detrimentul alteia. Sigur, ?i revista Ann�e Sociologique va fi sus?inut? de c?tre Alcan, dar nu mai mult dec�ț Bibliotecă general? a ?tiin?elor sociale � despre care vom vorbi �ndat?. Al?i librari, precum Mame, editorul lui Le Play, sau Giard & Bri�re care �l sus?în pe Worms, �ncurajeaz? de asemenea ?tiin?ele sociale chiar dac? � din punct de vedere financiar � rezultatele nu s�nt �ntotdeauna la �n?l?imea speran?elor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
serialului după ce a aflat că niște puști au omorît o pisică punîndu-i în gură o petardă aprinsă, imitînd astfel cruzimea față de animale a celor două personaje care, într-unul din episoade, fac același lucru (The Hollywood Reporter, 16 iulie 1993). Librarii din Westchester, New York, au plasat Beavis și Butt-Head pe unul dintre primele locuri pe o listă ce conținea filme și spectacole de televiziune cu influență negativă asupra înclinației spre lectură a tinerilor datorită permanentului atac la adresa cărților și a frecventelor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sunt adesea mai puțin desuete decât unele care au obținut Premiul Goncourt în aceeași perioadă 29. Însă această producție, adesea de calitate, era dispersată și nu se putea prezenta fără echivoc drept un domeniu precis și recunoscut de către cititori sau librari. În Statele Unite, deși s-au tradus anumite texte de Jules Verne, nu el a prevalat ca model. Într-adevăr, grație presei și revistelor s-a dezvoltat un imaginar original referitor la "termenii științei". Această presă a jucat un rol foarte
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
În care se face literatura și arta. Această stare de fapt i se Înfățișează brutal În timpul unei conversații cu unul dintre noii săi prieteni, jurnalistul Lousteau. Acesta, ajuns la fundul sacului, este forțat să-și vândă mai multe cărți unui librar, Barbet. Or, unele nu au nici măcar paginile tăiate, deși Lousteau Îi promisese unui director de ziar că scrie despre ele. „Barbet se uită la cărți, cercetându-le cotoarele și coperțile cu grijă. O! Sunt foarte bine păstrate, exclamă Lousteau. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane din lume”. Și ia În considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele „fraze de scriitor”. După cum se vede, regăsim aici un anumit număr de nonlecturi deja știute, cum este aceea care constă În a-ți forma o idee despre
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
unei cărți este reportat la cea a autorului său. Lucien probează această experiență pe pielea lui, căci, imediat ce Dauriat citește articolul despe cartea lui Nathan, el nu Întîmpină nici o greutate În a-l face să-i accepte culegerea de poezii, librarul mergând chiar la el acasă ca să-i propună să semneze tratatul de pace: „Scoase din buzunar un portofel elegant, luă trei hârtii de o mie de franci, le puse pe o farfurie și i le oferi lui Lucein cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu „institutor”, „hahamul” nu poate fi asimilat cu „preotul” sau „clisiarhul” ortodox, avînd și alte funcții. Cert, fără corespondent la noi e meseria de „scriitoriu de zeci porunci” (decalogul). în fine, evreii introduc, într-un oraș ca Bacăul, meseriile de librar și de legător de cărți. Judecînd lucrurile în ansamblu, ei nu numai că-și valorifică mai bine decît romînii calitățile și energiile specifice, dar, prin felul lor întreprinzător, contribuie și la satisfacerea cerințelor civilizației moderne, din ce în ce mai diverse. „Jidovirea” nu e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de data înscrisă pe ea. 14 iunie 1947 înseamnă mai puțin de o lună înainte de sărbătorirea poetului de către orașul natal. înțeleg acum că apropierea evenimentului a produs o rumoare specifică printre intelectualii băcăuani: se întorcea „acasă” poetul onorat de Centru! Librarii - îmi închipui - au reacționat, scoțînd din depozite sau aducînd din alte părți volume din Opere și, posibil, din Stanțe burgheze. Faptul că exemplarul despre care vorbesc are numarul 1128 mă duce, în același timp, către o constatare tristă: în trei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]