1,035 matches
-
alături de tatăl său în satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia, Hosman) Emil desena minunatele modele pe care le găsea pe perne și cuverturi, precum și ornamentele specifice de pe vasele de ceramică. După absolvirea gimnaziului, s-a orientat spre meseria de librar, care era o tradiție de familie. Emil Sigerus era nepotul lui Martin Hochmeister, tipograf de renume care a scos în 1790 atât prima publicație din Transilvania ("Siebenbürgische Vierteljahresschriften") cât și prima publicație în limba maghiară din Transilvania ("Erdély-Magyar Hir-Vivõ", numită
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
Uhde. Friedrich Mieß a ilustrat cinci cărți publicate de către Wilhelm Morres începând cu anul 1898. Subiectul acestora era legat de istoria și tradițiile sașilor transilvăneni, ele au fost publicate în cadrul colecției „Biblioteca săsească a poporului și tinerilor”, colecție inițiată de către librarul Heinrich Zeidner. Toate ilustrațiile au fost create narativ descriptive, ele reprezentând personalități ca Michael Weiss, Johannes Honterus sau Markus Pempflinger precum și episoade istorice în stil realist, dar care rămâne tributar istorismului și romantismului. Aceste cărți sunt: Friedrich Mieß a realizat
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
a fost folosit pentru prima dată în anul 1639, de Bernhard von Mallinckroth, și se referea la prima "tipographiae incunabula", pentru a denumi perioada de început a tiparului, nu cărțile propriu-zise. Termenul a fost consacrat în 1688, la Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
celebră francatură compusă, deoarece este formată din cinci mărci în ștaif plus o pereche și un exemplar izolat. Era o marcă specială, destinată exclusiv achitării expedierii unui ziar prin poștă. Ajuns la destinație, "Zimbrulu și Vulturulu" a fost vândut unui librar, colecționar de timbre. Numele deținătorilor acestui ziar în secolul al XIX-lea nu este cunoscut, pentru că nu există documente care să arate primii proprietari. În 1969, proprietarul de atunci al ziarului l-a prezentat, alături de colecția sa de timbre, la
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
românele sale moderne, scrise cu mare siguranță, în care mai ales politică este personajul principal." În 2016, românul "Spadă" a apărut în Franța, la editură Editions AGULLO, în traducerea lui Jean-Louis Courriol, scriitorul fiind invitat la evenimente de lansare în librarii din Paris și Nancy. Disecând cu o plăcere malițioasa și cu un umor negru extrem de acut această tragi-comedie a puterii politice și mediatice, Bogdan Teodorescu scrie un roman negru filosofic, o farsă socio-politică redutabila prin construirea unui scandal național pornind
Bogdan Teodorescu () [Corola-website/Science/309128_a_310457]
-
același an. Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de "Curierul Bucureștilor". Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apariția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Gazeta "Curierul Românesc" a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
face cititorul, cărțile pot avea multe sfârșituri, de obicei șocante. Sunt făcute în așa fel încât, daca cititorul nu alege bine, personajul principal să moară. Sfârșitul e marcat cu titlul THE END. Niciuna din cărți nu se mai găsește în librarii, cu excepția cărții "Alone în Snakebite Canyon", care se mai tipărește în SUA. Escape from the Carnival of Horrors Tick, Tock, You're Dead Trapped în Bat Wing Hall The Deadly Experiments of Dr. Eeek Night În Werewolf Woods Beware of
Give Yourself Goosebumps () [Corola-website/Science/310809_a_312138]
-
în 1927. A scris, de asemenea, un roman, rămas nepublicat, "La faune dans un enfer bougeois" ("Fauna într-un infern burghez"). În 1928, după o boală grea, a plecat pentru o vreme la Leipzig, unde a urmat un curs de librar. Captivat de ideea unor călătorii în țări îndepărtate, a studiat apoi la "Școala de limbi orientale din Paris", unde a studiat mai ales limba malaeză, iar în cadrul "Institutului de etnologie" a urmat cursurile lui Marcel Mauss, Lucien Lévy-Bruhl și Paul
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
Balzac se lansează în afaceri. Planurile sale nu sunt rele, un realist putând face avere speculând ideile respective: o editură menită să tipărească în condiții excepționale, folosind toate inovațiile moderne din tehnica grafică, operele marilor clasici francezi. În asociere cu librarul Urbain Canel tipărește o ediție completă din opera lui Moliere și una din cea a lui La Fontaine, ediții ce l-au costat aproximativ 10 000 de franci, dar din care nu se vând, într-un an, din pricina sabotajului inițiat
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
(n. 1859, Iași - d. decembrie 1939, București) a fost un librar, editor și anticar ieșean de origine evreiască. s-a născut în anul 1859 în orașul Iași. Provenea dintr-o veche familie de tipografi, legători de carte și anticari evrei, predecesorul său fiind Aizig Șaraga (1770-1845), care a avut o legătorie
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul 1884 Editura „Frații Șaraga”, numită apoi „Librăria Școalelor”, care poate fi considerată o predecesoare a „Bibliotecii pentru toți”. Eu au editat printre altele: "Povești", "Amintiri
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
devină cunoscut mai târziu ca regizor), Harald Dohrn (socrul lui Christoph Probst), arhitectul Manfred Eickmayer, în atelierul căruia se întâlneau adesea membrii grupării, pictorul Wilhelm Geyer, care închiriase atelierul lui Eickmeyer, punându-i-l la dispoziție lui Hans Scholl, și librarul Joseph Söhngen, a cărui pivniță a servit ca ascunzătoare pentru foile volante. Așa cum afirma Franz J. Müller, nu este cert încă de unde provine numele de „Die Weiße Rose”. Acesta s-ar putea datora "Divinei Comedii" a lui Dante, unde sufletele
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști - din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate - sub comanda sergentului Tr. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. La ceremonie au participat: dr. Isac Axler, rabinul șef David Schochter, rabinul Aron Faibis, Ștrulică Șulimovici, toți oamenii Societății de înmormântare a comunității (Hevra Kadișa), cei zece soldați din garda de onoare și zeci de evrei
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
cor. Orașul are numeroase muzee, muzee despre istorie, arta, arta modernă, arta decorativă, arta populară, arta sacra, teatre și muzică populară. Sunt prezervate de semenea case ale unor notabili colecționări, scriitori, compozitori și artiști. Orașul este casa a sute de librarii, biblioteci publice și asociații culturale (este numit uneori „Orașul cărților”), precum și a celei mai mari concentrații de teatre din America Latină. Are cunoscută Grădină Botanica și Zoo, cea mai mare număr de parcuri, precum și biserici și locuri de rugăciune care au
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către "Börsenverein des Deutschen Buchhandels (Asociația germană a librarilor)". Premiul de 10.000 de euro a intrat în posesia celor două nepoate de frate ale scriitorului, Michelle și Dominique Hechter, care locuiesc în Franța și în Israel. Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul și ucenicul său: Nae
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
Țiț (Foiu) - măcelar, Teo Petrugan - administrator la Liceul "Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
iulie 2008. Primul capitol din "Zori de zi" a fost lansat într-o ediție specială a românului "Eclipsă". "Zori de zi" a fost lansat oficial pe 2 august 2008 și o petrecere specială de lansare a avut loc în multe librarii. Au fost în majoritate negative. Nici fanii nu au fost foarte mulțumiți de "Zori de zi". Meyer a denumit aceste reacții „efectul Rob”; ea este de părere că fanii au nevoie de timp pentru a aceepta sfârșitul cărții "Zori de
Zori de zi (roman) () [Corola-website/Science/315037_a_316366]
-
trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius. Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă și numele tipografiei, care de acum înainte va imprima sub numele de "Tipografia Closius", nume pe care îl va păstra până în 1890.Colaborarea sa cu librarul Iosif Romanov din Bucuresti va constitui un act de solidaritate culturala si spirituala cu romanii de peste muntii Carpati .
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
mă vede cântând", a spus el. Premiul Vincent Scotto, acordat de SACEM, grafa "Leș Trompettes de la renommée", cea mai bună piesă a anului 1963. În luna octombrie, numărul 99 a colecției extrem de selectivă Poétes d’aujourd’hui , care apare în librarii, este dedicată lui Georges Brassens. Cand editorul, Pierre Seghers, a prezentat acest proiect, Brassens a fost de acord cu condiția ca fostul său profesor de franceză, Alphonse Bonnafé, să fie autorul textului. Brassens este, astfel, al doilea compozitor de cântări
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
cetățean de onoare al Brașovului. După ce a absolvit Școala comercială din Brașov, ca să nu fie încorporat în armata revoluționară maghiară, în anul 1848 Ioan V. Socec s-a refugiat la București, unde a început să lucreze în afacerea unui mare librar al vremii, George Ioanid. După anii de ucenicie și-a cumpărat un teren pe Podul Mogoșoaiei nr. 7 (azi Calea Victoriei nr. 17), locul pe care și-a construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
București. După 23 august a fost pentru o vreme alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, lucrând la sediul PCR din Aleea Alexandru 23. A continuat să lucreze în aparatul de partid. Apoi a fost marginalizat, fiind angajat la la o Școală Tehnică de Librari pentru a ajunge, în final, redactor la revista „Filatelia”.; A emigrat în Israel în 1987. În Israel a colaborat la postul de radio "Kol Israel" (Vocea Israelului), unde a prezentat un serial cu 200 de episoade dedicate istoriei presei evreiești
Marius Mircu () [Corola-website/Science/315362_a_316691]
-
a sacrului la Brâncuși”. Hearst Publications (500 de ziare și reviste) “O carte glorioasă”. Library Journal (Revista Societății Bibliotecarilor Americani) “Un splendid omagiu adus unuia dintre cei mai influenți sculptori ai secolului; o profundă analiză a procesului sculptural”. Diversion (Revista Librarilor Americani) “O carte extraordinară”. Sites (Revista de Arhitectură și Urbanism) “Ca studiu și analiză asupra lui Brâncuși, nimic nu poate fi comparat cu această carte, iar coordonarea fotografiei de către Varia, în special la Târgu Jiu, impune admirație și mulțumiri. Odată cu
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
pacienți de alte etnii. După anexarea nordului Bucovinei de către URSS în iunie 1940, mulți evrei din zona ocupată s-au refugiat în România, unii dintre ei stabilindu-se la Vatra Dornei. În perioada Statului național-legionar, la 9 noiembrie 1940, proprietățile librarilor evrei Simon Landau și S. Zimmet au fost confiscate de fratele primarului Dumitru Paulescu. În anul 1941, în Vatra Dornei locuiau 8.217 locuitori, dintre care 2.029 erau evrei (24,69%). Ca urmare însă a persecuțiilor din satele din
Sinagoga de pe strada Luceafărul (Vatra Dornei) () [Corola-website/Science/323620_a_324949]
-
pacienți de alte etnii. După anexarea nordului Bucovinei de către URSS în iunie 1940, mulți evrei din zona ocupată s-au refugiat în România, unii dintre ei stabilindu-se la Vatra Dornei. În perioada Statului național-legionar, la 9 noiembrie 1940, proprietățile librarilor evrei Simon Landau și S. Zimmet au fost confiscate de fratele primarului Dumitru Paulescu. În anul 1941, în Vatra Dornei locuiau 8.217 locuitori, dintre care 2.029 erau evrei (24,69%). Ca urmare însă a persecuțiilor din satele din
Templul Mare din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323623_a_324952]