1,592 matches
-
lipsa de activitate, trândăvia, reprezintă o invitație la dobândirea unor apucături rele, la vicii. De aceea, copilul trimis la învățătură nu era absolvit de muncile agricole când revenea acasă. În răcoarea serilor de vară, ca și în zile de sărbători, liceenii se adunau la căminul cultural unde, sub conducerea talentatului învățător Ioan Pavel (fie-i țărâna ușoară), învățau să interpreteze cântece pe patru voci, să recite poezii și să dea viață personajelor din micile piese de teatru puse în scenă cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
soluție de compromis. În curte era improvizată o scenă, pentru pereți și cortină erau folosite covoare și cearșafuri, umbra fiind oferită de copaci. Neajunsul era că, lipsind stația de amplificare, spectatorii nu prea auzeau ce se vorbea pe scenă. Noi, liceenii, eram mândri de spectacolul pe care îl pregăteam și îl prezentam, iar părinții noștri se fuduleau că au copii „artiști". Aveam preocupări frumoase și ne petreceam timpul liber în chip plăcut și util. Și mai era un câștig. Acele activități
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
liber în chip plăcut și util. Și mai era un câștig. Acele activități ne apropiau sufletește, făceau să ne simțim bine împreună și să ne respectăm. Prilej pentru frumoase petreceri ne ofereau sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, când grupe de liceeni, organizate pe prietenii și vârste, mergeau să colinde și să ure fetele, însoțiți de nelipsitul patefon. Adăstam la casele prietenelor noastre, unde se întindeau mese îmbelșugate cu bunătăți culinare și băutură, și unde încingeam dansuri, asortate cu glume și bună
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în discoteci sau depozite pentru materiale. Cu gândul la frumoșii ani ai adolescenței, la vacanțele petrecute împreună cu fetele și băieții de seama mea, la serbările și petrecerile pline de farmec și poezie, îmi pun adeseori întrebarea: cu ce se ocupă liceenii de azi când se întorc la sate, în vacanță? EDUCAȚIE ELEMENTARĂ Din păcate, întâlnim tot mai frecvent copii și tineri care, prin manifestări aparent banale, dovedesc minusuri în educația elementară. Am în vedere lipsa de politețe întâlnită în mijloacele de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lor au măsură și greutate, limpezime și înțelepciune. Mi-am dat seama că am în față omeni maturi și cumpăniți. În spusele lor sunt evocate experiențe profesionale, aspecte din viața de familie, fac referiri, cu nedisimulată mândrie, la proprii copii, liceeni sau studenți. Și modul de a se distra poartă pecetea timpului scurs de la absolvire. Dansează mai așezat, cântă melodii pe care le-au îndrăgit ca liceeni, evocă momente hazlii din viața de elevi, se tachinează reciproc fără menajamente și fără
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
profesionale, aspecte din viața de familie, fac referiri, cu nedisimulată mândrie, la proprii copii, liceeni sau studenți. Și modul de a se distra poartă pecetea timpului scurs de la absolvire. Dansează mai așezat, cântă melodii pe care le-au îndrăgit ca liceeni, evocă momente hazlii din viața de elevi, se tachinează reciproc fără menajamente și fără umbră de supărare din partea unora sau a altora. Cele mai savurate amintiri sunt cele privitoare la năzbâtiile deochiate, care au avut ecou în toată școala la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani pentru gazdă și întreținere, ca licean la Botoșani. Așa stînd lucrurile, banii, pe care poetul trebuia să-i primească lunar, la Viena, ori nu veneau regulat, înainte de începutul lunii, ori nu veneau deloc. Prin scrisorile și telegramele sale, adresate la Ipotești, înainte de toate, el cerea bani135
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în adolescență. În toate celelalte cazuri, nu există diferență de prevalență între băieți și fete. În sfârșit, adolescenții recunosc mai ușor că sunt deprimați decât părinții lor. Bailly și colab. (1992) realizează o anchetă pe un lot de 744 de liceeni cu vârste între 14 și 23 de ani pornind de la auto-chestionar (scara franceză CES-D) și cu ajutorul unui interviu semi-standardizat, utilizând criteriile diagnostice ale DSM-III-R: 32 de adolescenți (18 băieți, 14 fete) prezentau un episod depresiv major (prevalență 4,4%). Criteriile
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apelîndu-se la studii ce pun în evidență vocabularul limbii române actuale [1; 12], precum și la un calcul propriu al frecvenței cuvintelor, realizat printr-un program special, în baza a două romane (Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda și Liceenii de George Șovu); * a fost selectată, în general, o singură formă din paradigma cuvîntului și o singură unitate dintr-o familie lexicală, consultîndu-se studiile lui Const. Maneca [4; 5] și Paul Miclău [7], precum și dicționarul de frecvență a luiA. Juilland
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la mine și îi observasem țicneala cu gunoiul, performanțele sale în pat suferiseră o transformare miraculoasă. Până să ne încălzim un pic, doar tremurul mâinilor îi mai trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
politică datorită unui jurământ făcut partizanilor anticomuniști din munții Vrancei. Elevii de liceu din Panciu, Focșani și de la Liceul Dimitrie Sturza din Tecuci au făcut un jurământ la Soveja să sprijine activitatea partizanilor din munți în care se scria : ” Noi, liceenii de pe întreg cuprinsul județului Putna, ne-am întrunit în acest sfânt lăcaș de închinăciune pentru drept credincioșii de la Schitul Lepșa și jurăm cu mâna pe inimă să le fim de nădejde partizanilor din grupurile de rezistență Vrancea, pentru îndepărtarea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Jurăm să ne sacrificăm chiar viața, până la ultima noastră suflare, intrând în organizația revoluționară “Frățiile de Cruce”, apărându-ne frumusețile și bogățiile României. Așa să ne ajute Dumnezeu! „ Datat azi 7 august 1949, schitul “Lepșa, județul Putna. Au urmat semnăturile liceenilor care au depus jurământul de credință printre care erau Tinca Paragină, Florica Paragină...Ticu Mălăcescu... și Nicolae Ilie Chițu. Ion Paragină, cel care conducea partizanii, i-a scris pe toți elevii care au depus jurământul într- un carnețel, care se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și rostului... și cea a orașului Botoșani, cu farmecul și amestecul lui de culturi. Universul Eminescu, matricea magică a locului, străzile cu case boierești, fiecare având o poveste în spate, perimetrul grădinii publice, unde umbrele nopții călăuzeau fiecare sărut al liceenilor, dar și calitatea și influența culturii evreiești (mulți spectatori ai teatrului și ai filarmonicii, ca și profesoarele mele de limba română aparțineau acestei minorități), precum și a celei grecești și lipovene, care, din motive diferite aveau comunități stabile în urbea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de către părinți, sunt trădați și de istorie (Zare) și de propria memorie (Radu). Primul care încearcă săși interogheze trecutul și pe martorii acestuia este Gelu Popescu, elev la Liceul de Mecanică Fină din București. Investigațiile sale - făcute în timpul vacanțelor de licean - nu i revelează nicio informație despre propria genealogie, aducând însă la lumină fragmente disparate din trecutul lui Zare și Radu (capitolul 19, T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“). Se dezvăluie astfel faptul că părinții lui Zare Popescu sunt Florea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
metaforei la Dante". Noi, tinerii de atunci, abia introduși în tainele și dificultățile limbii și literaturii italiene, am fost siderați doar la auzul temei abordate de temerarul student: Dante, un autor al cărui limbaj este până în zilele noastre spaima examenelor liceenilor și studenților ... italieni. Firește, după recomandarea elogioasă făcută de Tudor Vianu colegului nostru și viitorului asistent la Catedra de literatură universală și comparată, am ascultat lecțiunea stilistică ce o dăduse "Divinei": în pasajele unde vorbește Dante abundă comparațiile, pe când în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Bosumflată, însă făr-a face scene, s-a conformat, trăgîndu-și anevoie scaunul sub fund, de parcă schimbarea postu-lui i-ar fi răpit toate puterile. Pe ecranul televizorului, se repeta aceeași imagine cu funduri de fete în blugi și cu fuste mini, probabil liceene. Pete din ceață le urmăreau chipurile, oriunde se ducea. Mai era și-un cerc roșu care se plimba pe ecran, dar Marcu nu și-a dat seama care-i e ținta, ceva era-n neregulă. Fetele se îndreptau și se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
așa că ne este prezentat autorul gafei: "[P.P. Vladimir] Ieronim reaprinse lanterna și roți de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalte totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: față ofilita de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte." Modul de compoziție a imaginii prin mișcarea lanternei este ingenios și Eliade îl va folosi din plin, si ludic în restul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
într-una din operele sale de tinerețe că trebuie să fim mulțumiți că suntem ființe mărginite în viziunea lui Kant, pentru ca, daca am înțelege totul, nu am mai avea știință, prin urmare nici metafizica. Numai că "(...) atunci cand un dobitoc de licean rămas repetent se sinucide, inimile noastre se-ntristează. Iar când un om se așează gol în fața vieții și morții, chinuindu-și sufletul cât pentru zece sinucideri, noi spunem că minte. Nu e nimic, Emil Cioran, tu minți. Dar poți să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl convinsese așa cum îi mărturisește unui prieten într-o scrisoare publicată patruzeci de ani mai târziu în Exercices d'admiration să asimileze femeia "nimicului și chiar mai puțin decât atât", trăiește profund dramă eșecului primei iubiri, îndrăgostit fiind de o liceana, cu care voia să ajungă "la ultimele consecințe". Timiditatea și șovăiala de a nu îndrăzni să se apropie de posibila prima iubire îl chinuie mai mult de un an, culminând în ziua în care, "rezemat de un copac, citeam nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aici un clivaj și o atitudine ambivalenta a eului"7. De aici plângerea contra sinelui, care nu ar fi, de fapt, decât o plângere contra altcuiva, identificarea obiectului iubirii și urii în unul singur. Dacă obiectul pierdut este, pentru Cioran, liceana "necredincioasa", prin neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un telefon primit de nepot din partea Societății Elene de Matematică și care, de fapt, îl caută pe domnul profesor Petros Papachristos) intervine în elucidarea enigmei unchiului Petros, nu altul decât savantul claustrat în casa de la periferia Atenei. Din acest moment liceanul narator află din gura tatălui său, fratele lui Petros, o versiune generică a biografiei matematicianului grec, începând cu copilul supradotat și cariera sa fulminantă în Germania și terminând cu impasul maturității, când geniul își îngroapă pasiunea și zilele, vinovat în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în fluxul continuu al scrierii ca funcție liniară, Schlink aduce în prim-planul scenei pe Hanna Schmitz, născută la Hermannstadt, 36 de ani, taxatoare de tramvai în orașul natal al lui Michael. Hazardul îi va propulsa pe cei doi, pe liceanul convalescent și pe coapta, încă atrăgătoarea Hanna într-o clandestină relație erotică, agrementată cu tot ceea ce ține de inițiere sexuală, complicitate, posesiune. Adolescentul i se dedică trup și suflet, șocat de oferta neașteptată a Hannei, fără însă să-și piardă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele mai cunoscute, amintim L'Appât / Momeala (1990, care a fost ecranizat de Bertrand Tavernier în 1995), Ombres siamoises / Umbre siameze (1995), Rue du Japon, Paris / Strada Japoniei, Paris (1999), Essaouira (2001), Maos (2006, care a obținut Premiul Renaudot al liceenilor). Romanul premiat este un non fiction novel, asemenea celor scrise de unul din inventatorii genului, Truman Capote, maestrul declarat al autorului. Indice al unor tare civilizaționale cu atît mai profunde cu cît au fost ascunse sub preșul democrației, egalității, toleranței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le amintesc pe cele ale zeiței Isis! Deci, pe lîngă istoria tenebroasă care o prefigurează pe cea din lumea reală, scriitoarea rwandeză distilează cu tandrețe și elemente poetice ciudățenii specifice și chiar clipe de bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al optulea roman și își confirmă cu brio statutul de scriitoare de prim rang. Profesoară de limbi clasice într-un liceu parizian, autoarea a început să publice în 1996, primul său roman, Le Soir du chien, primind premiul Renaudot al liceenilor. Au urmat alte texte remarcabile, din care amintim Mo, 2005, Indiens, 2008 și L'Annonce, 2009, toate publicate la aceeași editură, Buchet-Chastel, toate clădind cu forță și rigoare, cu capacitate vizionară și maturitate stilistică o saga aspră a "deșertului central
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]