2,115 matches
-
ați lăsat să vă scape, îl acuză Katia când Porfiri se întoarse în camera biroul său. După tot necazul prin care am trecut ca să îl aduc aici. și presupun că nici eu nu voi primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel de sărbătoare. O revenire la umanitate, o baie de umanitate. Uneori simt nevoia să merg cu metroul la orele de vârf sau să intru Într‑un cinematograf supraaglomerat - asta Înțeleg eu prin baie de umanitate. Așa cum vitele trebuie să lingă din când În când sare, tânjesc și eu uneori după contactul uman fizic. - Am unele noțiuni răzlețe despre Keynes și Banca Mondială, despre acordul de la Bretton Woods și despre atacul pe care l‑a lansat la adresa Păcii de la Versailles. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu vreau să bâjbâim cu cheile. Nu pot să vă trimit un cec certificat. Sunt internat În spital. Nu‑mi pasă dacă asta‑i practica societății dumneavoastră. Mașina trebuie să ajungă aici până joi, cel mai târziu. Nikki - domnul Tai Ling - sosește de la Geneva miercuri noaptea. Așa Încât toate hârtiile trebuie să fie gata. Nu, cred că v‑am mai spus, mă aflu În camera mea de spital. Tțțț‑ah, tțțț‑ah! De un lucru pot să vă asigur, că nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
glumă din neputința mea de a o Înghiți, amintindu‑mi de o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul când Îl vede. Și dacă nu poate linge Înghețata, precis că o să moară!” Poate că din pricină că vedeam În tropice o amenințare cu moartea, instinctul mă Împingea să caut latura comică a fiecărei chestiuni. Aveam impresia că pământul e mai spongios aici. Nu era la fel de compact ca la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să le dați o ditamai felia de pâine bine înmuiată în apă de la robinet și presărată cu zahăr. Ideea de bază perfect viabilă este să li se dea doar un pliculeț în care a fost cândva zahăr, ca să-l lingă, după care trimiteți-i în fața blocului să se joace pe săturate. Pâinea, dacă n-a mâncat-o pisica sau capul familiei, puteți să le-o dați la pachet, pentru a doua zi, la școală. Un consilier pe probleme de alimentație
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu? Are mai multe mâini decât tine? Mereu mă compari cu Luana. Ei îi place mingea, mie nu. Părăsise jocul, supărată. Dan, băiatul unchiului Vali, un copil suplu, înalt și molcom, privi obiectul din fața sa cu expresia omului pus să lingă sare. Rugat să urce pe încrengătura metalică, înghiți în sec. Începu, apoi, plimbarea în urma celeilalte biciclete. Luana intră în casă cu sufletul pierdut. Nici un lucru nu o vrăjise într-atât. Își dorise, desigur, tot felul de jucării pe care, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Aflându-mă prea aproape de el, m-a împins cât colo, trântindu-mă pe jos și strigând: - Tocmai tu, care la douăzeci și șase de ani ești un angajat al acestui palat! Am încercat să-i sărut încălțările, asemenea câinelui care linge picioarele stăpânului pentru a-l îmbuna. M-a respins însă scârbit și revoltat. Fără a-mi lăsa timp să răspund, a adăugat privindu-mă disprețuitor: - Vorbești limba noastră, precum și celelalte din regat, vorbești ca un învățat în apărarea credinței ariene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme a fost acoperită de muște, iar câinii fugiți din oraș s-au apropiat s-o adulmece și să lingă sângele. Când s-a așternut noaptea, i-am mulțumit Celui de Sus că a creat bezna. XIV Ne-au urcat în care cu coviltir și am pornit la ceasul cântatului de cocoși. Nu se mai vedeau flăcări în Cividale, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
același miros de sânge, mațe și creiere spulberate pe jos, de carne care putrezește. Pe toate câmpurile de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu se mai gândise la treburile asta de mulți ani de zile. Nu-i plăcea că i se îngrămădeau iar toate în minte. Nu o mai afectau, dar o întristau pentru felul în care își irosise atâția ani din viață lingându-și rănile și neavând încredere în nimeni. Măslinele fuseseră recoltate, iar familia de la TV le dusese la o presă pentru ulei din împrejurimi. Planul lor era să-și îmbutelieze propriul ulei de măsline și să-l vândă turiștilor. Darcey era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un restaurant! Am venit în Londra ca să-mi fac rost de o slujbă ca lumea, nu ca să fac sendvișuri. Cu toate acestea, era un sendviș foarte bun. Carne de pui cu maioneză fără grăsimi și salată condimentată. Când termină, își linse degetele de firimituri și îl întrebă pe șeful restaurantului de slujbă. Barry Barnes o privi cu băgare de seamă. De obicei, în localul lui lucrau studenți, iar Darcey McGonigle nu putea fi confundată cu o studentă. Și nici nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se putea să nu fi fost intenționat. N-avea cum să fi uitat conversația lor, pentru că după ce o sărutase, se întrebase cu glas tare cum ar fi fost să o acopere din cap până-n picioare în Marmite și apoi să lingă totul de pe ea. Ea râsese și-i spusese că nici nu se gândea să se lase mânjită de scârboșenia aia, dar dacă avea altă sugestie în privința alimentului... Asta se întâmplase în timpul verii, iar el propusese înghețată. Aveau o cutie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în fața ei, Cu cât insistam stricam tot mai mult, ea mă tot liniștea spunându-mi că-i place, a plecat apoi la baie lăsându-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebui să-mi dea o explicație! La Crucea din deal nu mă opresc ca toți creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca toți creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. iată, un urât Își scoate capul prin zâmbetul meu care Învelește strada ca o glazură de cioco- lată. Stai acolo, spun eu și Îi Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă pălĂria pe cap și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pun, era de ce am Întors tocmai cărțile astea, și nu altele ? Undeva În fundul minții Începea deja să-mi Încolțească ideea că așa era tot pachetul cu toate cărțile din el. Până-n Crăciun, când am plecat Înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, Într-o Încercare disperată de a curăța Încărcatul peisaj, Însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care Împânzise locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era plecată În vacanță În Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și Începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore În șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. 97 5 iubirea Pe la sfârșitul lui martie am Început să colind barurile din București În căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, În realitate eram cu mult, mult mai bătrână. iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană, nu le putea Înțelege. El nu a lins niciodată praful amestecat cu sânge al asfaltului Bucureștiului. Eram fericiți Împreună - doi săriți de pe fix care se urcă În mașină și mor de curiozitate să vadă unde Îi duce drumul : asta numesc eu aventură ! Treptat, În zilele cu lumină de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era În acele zile o viperă căreia trebuia să-i sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fărĂ să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă aflam În anul de doliu care a urmat plecării lui Ștefan. În acea seară am fumat pentru prima oară „iarbă“, pe care roberto o primise nu se știe cum de la un marine american. Era singurul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îți trimit o epistolă în care am să scriu numai atât „vino”. Atunci să dai bice cailor și să nu-i cruți ca să vii repede în târgul nostru. Se pare că ar fi sorți de izbândă. Da numa nu te linge pe bot prea tare că s-ar putea prea bine să nu găsesc nici o posibilitate de a-ți scrie „vino”. Acum, că am terminat cu taclaua, îți trimit orarul de serviciu. Închei epistola mea urându-ți numai sănătate, belșug, voie
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
În brațe și se așeză lângă ușa bucătăriei. Soarele de apus Îi Învăluia Într-o lumină rece. — Și tu ești cu stomacul gol? Întrebă. Pisoiul se Înfioră, În timp ce-l strângea la piept. Simțind căldura trupului lui Hiyoshi, Începu să-i lingă fața. — Gata, gata, Întoarse el capul. Nu-i prea plăceau pisicile dar, În ziua aceea, micul pisoi fusese singura făptură vie care-i arătase afecțiune. Dintr-o dată, Hiyoshi ciuli urechile. Pisoiul făcu și el ochii mari, surprins. Dintr-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vino-aici. Koroku Îmbrățișă copilul, apoi, fără a-i da drumul, Îl Îndepărtă puțin. La fel de dolofan ca pruncii din picturile chinezești, băiatul era greu, chiar și În brațele tatălui său. — Ce-i cu tine? Ai ochii roșii și umflați. Koroku linse pleoapele lui Kameichi. Enervat, băiatul Începu să tragă și să zgârie fața tatălui. — Trebuie să-l fi ciupit țânțarii, răspunse maică-sa. Dacă-s numai țânțarii, n-avem nici un motiv de Îngrijorare. — Uite tot așa se agită, chiar și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
părtaș planurilor noastre, dar, acum, nici nu mai știu dacă ar fi bine. — Iartă-mă. Nu mai scot o vorbă. Mustrat, Hiyoshi tăcu supus. — Nu-i nimeni pe-aici, așa-i? Reparatorul de arcuri privi În jur, după care se linse pe buze. Cred că ai auzit despre alianța dintre clanul nostru și Seniorul Dosan. Hiyoshi se mulțumi să răspundă, Încuviințînd din cap. — Tatăl și fiul sunt dușmani de ani de zile. În continuare, Hikoju Îi povesti lui Hiyoshi despre feudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fără luptă? Pregăteau provizii pentru soldați, dar majoritatea sperau să nu fie nevoie de ele. La Ceasul Câinelui, Mitsuhide Îl chemă pe Mataichi, care ieși dar se Întoarse curând, strigând: — Negustorule de ace! Unde-i negustorul? Hiyoshi sări În picioare, lingându-și boabele de orez de pe degete. Nu avu de făcut decât un pas afară din bucătărie, pentru a măsura tăria vântului. — Vino cu mine. Stăpânul Mitsuhide te așteaptă. Și grăbește-te. Hiyoshi Îl urmă pe Mataichi, observând că acesta Îmbrăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]