2,068 matches
-
a bălegar, țiganii a fum și minerii a umezeală de subteran, așa că mai bine dă-i în mama lor, de sus în jos, de la mare înălțime. Mai bag șișu și în țeasta câte unui băiat de mingi care a trăit lingând poalele Tovarășului. Da aici are un recul total. Mai rău, devine bumerang. E altă specie de sconcși, pe lângă cea a mofturoșilor mai sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte a faptului pentru care filosofia nu îmi este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pus s-o fărâmițez, astfel că fulgi de ciocolată s-au împrăștiat pe fusta mea și, în ciuda serii friguroase, au reușit să se topească. Timp de nouăzeci de minute interminabile, în care am făcut țurțuri, Greg m-a pus să ling pâinea, să o miros, să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru pe care nu m-a pus să-l fac a fost s-o ascult. Și nu mai era nimic altceva de mâncare: nu tu salată de crudități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte drăguță, îmi place cum spui „Curly-wurly“1, îmi place cum îți merge mintea, cum vorbești despre expedierea unui cadou mamei mele de ziua ei la Boston și deodată spui că „e imposibil ca o persoană să arate sexy în timp ce linge un timbru“... Și-a întins mâinile neajutorat. Dar e mult, mult mai mult decât toate astea. Adică, mult, mult, mult mai mult decât astea. —Care-i diferența între ce simți pentru mine și ce simțeai pentru Janie? N-o desconsider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bine: cerealele și vitele se găsesc din belșug, iar consumul de lapte și de unt este considerabil. Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că, prin urmare, Vitellius, bucurându-se de bogățiile Germaniei Inferior, avea să-și potolească foamea de mâncare într-atât de mult încât avea să uite de foamea de putere? Omul care, sub privirile lui Flavius Valens, se abținea să nu lingă ultimele urme de sos de pe tavă îi avea de partea lui pe soldați și pe comandanții acestora și era iubit de populație, pe care o impresiona cu luptele de gladiatori și cu donații. Avea posibilitatea să-și vâre mâinile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plânge dacă ar trebui să renunț la Roma - Vitellius arătă cu degetul spre Antonius. Voi merge în Italia - coborî mâna, muindu-și degetul în vasul cu sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și lingea vârfurile pline de sânge, privindu-l pe Salix. Mulțimea era în delir. Fără să ia în seamă sângele care îi curgea pe picior, Salix îl atacă violent pe Skorpius, care, după lovitura reușită, nu se aștepta ca lupta să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care se ucidea într-un ritm amețitor. Povesti cum gladiatorii erau antrenați să lupte între ei, dar și cu animalele sălbatice. Între două lupte, publicul asista la spectacole cu animale dresate: lei din gura cărora ieșea un iepure, tigri care lingeau mâna îmblânzitorilor, elefanți care scriau cu trompa cuvinte de preamărire a împăratului în nisipul din arene. Povesti despre luptele mortale dintre animale - urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Debby încercau pe rând să mă amuze. Mandy și Debby arătau ca-n revistele cu nuduri. Semănau cu Selina. Putorile astea moderne nu mai sunt creolele languroase care își pierdeau vremea prin budoare mâncând bomboane de ciocolată toată ziua, lingându-și buzele și torcând, cu mustățile împroșcate de spermă și frișca. Nu, ele au cap de afacerist pe umeri de afacerist, sunt istețe și cu sexappeal, bronzate și proaspete, chiar dacă nu mai arată nici ele ca niște puștoaice. Selina când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se ridică, se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față, și ochii i s-au mărit. — Bineînțeles că nu îmi vine să cred, zise el. Dar, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la ușa lui n-a primit nici un răspuns. Evident, el dormea. Probabil că nici măcar nu-și amintește că s-a întâmplat, cap sec cum e. Irina a deschis ușa. în acel moment, în Casa Fiului Răsare, Lee Kok Fook îi lingea lobul urechii lui Aleksandr Cerkasov. Știa asta, bineînțeles. De fapt se aștepta ca el să-și petreacă nopțile la bordel. După ce-l gonise din patul ei, ar fi fost o naivitate să creadă altceva. în plus, un cretin satisfăcut era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Așa că gesturilor mele le lipsea o anumită convingere. într-un sfârșit am coborât de pe munte și am descoperit în schimb, demnitatea. Haina neputinței. Până când ai sosit tu. Vultur-în-Zbor izbucni: — Virgil, ce să fac? Ce pot să fac? Ah, exclamă Virgil, lingându-și buzele cu frenezie. Aici voiam să ajung. Poți alege între retragere, inacțiune și acțiune. Nu-i nici o rușine în nici una din ele. — Nu înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Retragerea înseamnă să ieși afară și să te lași linșat. Nu-i deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mișcările trupului ei, fără să mai poată controla ceva. Liv petrecu o bucată bună de timp descoperindu-i încet preferințele și tabuurile și șoptindu-i neîncetat: „îți place așa? E bine? S-o fac mai tare sau mai ușor? Să ling, să mușc, să gâdil sau să zgârii? E bine dacă țin mâna acolo? Să fac așa, așa sau așa?“ Blândețea tihnită, abia apărută în vocea ei, transforma molatec interogația în intimitate și de-abia mai târziu el își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singura care poate purta în spinare pământul pe care îl frământă Marele Spirit. Când povara devine prea grea, Țestoasa se mișcă și se întinde, provocând cutremure pe pământ. Vers din poemul lui T.S. Eliot The Four Quartets. în religia hindusă lingam este simbolul zeului Shiva, iar yoni cel al zeiței Shakti, dar, dincolo de semnificațiile religioase, desemnează și simbolurile sacre ale principiilor masculin și feminin. Diverse jocuri de cuvinte, ce fac aluzie la romanul lui Al. Dumas fiul Dama cu camelii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu, asta nu se pune. M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot acest timp: sărutări pasionale, prelungi, lubrifiate cu șampanie. I-am vârât limba în gura deschisă și el a lins bulele cu o limbă nerăbdătoare, ținând ochii închiși. Șampania îi făcea buzele să pară umede și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al camerei, cu o sticlă de bere în mână. Hawkins, pe canapea, asculta cu atenție. Oricum, le-am spus toate astea. Oamenilor tăi, vreau să spun. Nu că mi-ar fi dat prea mare atenție - erau prea ocupați să-i lingă posteriorul lui Sir Richard. Dar o să vadă că am avut dreptate când se vor uita la lanț. A fost tăiat undeva - sau nu vor avea nimic de văzut. Nici o urmă pe lanț și cârligul se află tot în tavan, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-i pot identifica. Derulez câteva imagini răzlețe, stăruind asupra cadrului cu femeia șoptindu-i ceva la ureche bărbatului. Mă concentrez, urmărind ca într-un prim-plan din ce în ce mai dilatat buzele femeii. Lipite de urechea lui, ușor întredeschise, lăsau limba să-i lingă, în cel mai grețos și firesc lins, lobul. Bucuria m-a inundat. Îi recunoscusem. Erau ei, cei care, în urmă cu ani, veneau la măsuța mea din Expresul de pe Apolodor, unde duminica îmi beam berile de la ora zece. Locuiam atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o adun din fragmente de astfel de însemnări disparate, disperate. Îi vorbesc știind că eu încă stau în ușa „Gambrinus“-ului, ezitând dacă să intru și să mă apropii de masa mea, la care cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin cercuri de tineri protestatari. Bea cu Vîsoțki și alți vreo câțiva. „Ca să mă pedepsească, m-au trimis aici. Să învăț aici. Ce să învăț de la voi, frate? Ce să învăț, când și voi nu mai știți cum să-l lingeți pe Ceaușescu ăsta al vostru că v-a dat patriotismul și securiștii.“ Amețisem. De unde pornisem și unde ajunsesem. Se întunecase de-acum. Început de noiembrie. Înserare cețoasă. Probabil și plouase, nu de mult, cât timp stătuserăm noi în bodegă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Simțeam cum mă lua apa și pe mine și mă temeam să nu fac vreo boacănă. Stai că mai am una, și mai tare, surâse Bumbu. Ia să vezi: „N-are cur și n-are coaie Ceaușescu Niculae, cât să lingă într-un an p...“. Aici se opri brusc. Nu merge. E o calomnie. Băiatul e talentat. Eu am avut grijă și de el. Dar ca banc, așa, ca rimă, ține. Folclorul nu te iartă. De-asta are românul geniu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă văd ieșind din restaurantul „Cișmigiu“, privind buimac lumea din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit din sine, retrăgându-se în cotloane neștiute spre a se pregăti pentru dezlănțuirea de la noapte. Parcă pentru a-și linge rănile de peste an și a mai pune un strat de fard peste coșcovelile amărăciunii. Cobor, ca de obicei, spre Cișmigiu, privind peste umăr la mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, șovăind între intenția de a intra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără să mă gândesc la altceva decât la scris. Îmi place acum, de exemplu, scriind, să mă văd rămas pe treptele berăriei, ezitând dacă să intru sau nu, să mă așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]