2,625 matches
-
nar al toponimiei ca disciplină științifică, avînd la bază polivalența funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
imagine sugestivă a deformă rilor suferite de toponime și a eforturilor pe care trebuie să le facă cercetătorii ca să reconstituie forma autentică. Fac și aceste deformări parte din „valurile“ vremii prin care trec unele (destul de multe) nume de locuri. Regretatul lingvist craiovean Radu Sp. Popescu a avut curiozitatea să identifice cauzele care au determinat schimbarea, adesea de mai multe ori, a numelor unor localități din județul Gorj (e și aceasta o formă de „moarte“ a toponimelor): dispariția proprietarului sau vînzarea satului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau, prin analogie cu celelalte cuvinte ale limbii, un semn toponimic. Primele clasificări au fost efectuate cu precădere de către toponomaștii geografi, fiind numite, de aceea, geografice, iar clasificările care au la bază cuvintele cuprinse în formulele toponimice constituie îndeosebi preocuparea lingviștilor, fiind numite, în consecință, lingvistice. Toponimia romînească a bene ficiat de numeroase variante ale ambelor tipuri de clasificare, precum și de încercări de combinare a celor două criterii pentru obținerea unei sistematizări „integratoare“ a numelor de locuri. Vom prezenta, selectiv și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
didactice, a formei grafice și a pronunțării considerate standard (corectă lingvistic și unică în teritoriul limbii respective). Așa cum se observă, între normarea literară a numelor de locuri și standardizarea nomenclaturii geografice ar trebui să existe o concordanță și de aceea lingviștii și geografii ar trebui să se pună de acord atunci cînd sunt adoptate reglementări în aceste domenii. Fără a intra în amănunte, menționăm că prima normare literară a limbii romîne a fost realizată de Academia Romînă în anul 1881 și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Poiu lu Stian și Trîmpoiele. Vocala o la inițiala variantei populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt), mai ales că ar fi putut fi interpretat ca un urmaș al sl. onpoly, „jumătate“. Nesprijinită de alți lingviști este propunerea lui O. Densușianu potrivit căreia la baza toponimului ar putea sta radicalul iranian ampel< am, „cu“, „împreună“ și pel-, pal„a curge“. Revenind la ipoteza continuității dintre numele antic, probabil trac la origine, și cel actual, Pușcariu a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în profunzime prin simpla deducție lingvistică a formanților actuali și a limbii cărora le aparțin aceștia, ci e nevoie de studierea genezei toponimului, a procesului, uneori sinuos, de toponimi zare (prin extensie, transfer, adaptare, traducere, etimologie populară etc.), pentru care lingviștii trebuie să colaboreze strîns cu geografii și cu istoricii. Argeș Este numele unui rîu, afluent de stînga al Dunării, lung de 350 de kilometri, și al unui județ aflat pe cursul său inferior. De la acest toponim au fost formate, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bîrcului, Bercoiu, Bercu (opt toponime), Dealu Bercuților, precum și numeroase microto ponime (circa o sută numai în Oltenia, potrivit DTRO). Un grup atît de numeros de toponime înrudite formal și, în ultimă instanță, și semantic nu poate să nu trezească interesul lingviștilor, geografilor și chiar al marelui public. Numele satului din Dolj (pronunțat și Bîrca, alternanța ă/î fiind frecventă în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit în toată țara, în diferite variante, dar mai ales la sud de Carpați (în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cucului. Numele berladnicilor a fost pus în legătură, de altfel, cu v. turcic birladi, „s au unit“, „s-au asociat“ (pentru a vagadonda și a tîlhări), asemănător ca evoluție cu brodnic < v. rus broditi, „a pribegi, a vagabonda“. Mai mulți lingviști și istorici au preluat etimonul reconstituit astfel și au propus, în completare, acceptarea sensului „stăvilar“ pentru posibilul derivat *berlad. Soluția a fost însă respinsă de alții din cauza localizării hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bîrsei (numită și Țara Bîrsei), Bîrsești (opt sate din județele Gorj, Vîlcea, Vrancea, Argeș, Teleorman, Olt), Bîrsoiu (sat în județul Vîlcea) și multe alte toponime minore (Bîrsaca, Bîrsaci, Bîrsan, Bîrsanca, Bîrsați, Bîrsă neasca, Bîrsătești, Bîrscota etc.). Etimologia acceptată de majoritatea lingviștilor (toponimizarea numelui de persoană Bîrsa atestat în documente încă de la 1222, sub forma terra Burza, apoi de numeroase ori în forme foarte apropiate sau identice cu cea actuală) este sprijinită de numărul mare de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv Anonymus, cel mai cunoscut document maghiar străvechi), consemnează alături de numele cu inițiala v și variante cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secvența finală -ui (tip Bahlui, Desnățui, Călmățui, Teslui, Vaslui etc.). Cu o astfel de metodă etimologică „angrosistă“, Weigand ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți dintre lingviștii, istoricii și geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
scaun, district“ etc. (formație neatestată însă), din care cu timpul s-a desprins, substantivizîndu-se, adjectivul ca nume autonom. Așadar, în perioada cnezatelor, Craiova ar fi putut fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi, caracteristice graiurilor de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii sudice formele „moi“ (cu -ev, eva), caracteristice graiurilor de tip sîrbesc. Pisarii au refăcut uneori, în documentele mai vechi, în spiritul tradiției, formele cu forma -eva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetic (vn trece frecvent în mn, ca în pivniță > pimniță, apoi simplificarea grupului mn ca în agnellus > mńel > miel), cît și din punct de vedere semantic (avînd în vedere caracteristicile geografice ale zonei din bazinul inferior al Ialomiței). Mai mulți lingviști și istorici importanți preiau soluția lui Hasdeu, „traducînd“ în diferite nuanțe sensul sintagmei toponimizate de slavi ca reper hidronimic: „loc nelucrat“, „rîu care curge prin locuri pustii“, „rîul din pămînturi sterpe“, „pămînt sterp“, „stearpa“, „valea neroditoare“. Mai ales că în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Iașului (din Muscelele Argeșului), Dealu Ieșului (din Dealurile Tîrnavei). Au mai fost toponime similare, astăzi dispărute, în județele Harghita și Olt. Ipoteza lui Al. Philippide, potrivit căreia Iași trebuie pus în legătură cu v. rus iasi, „alani“, a fost acceptată de majoritatea lingviștilor. Nuanțele în care este înțeleasă această bază diferă. Unii consideră că e vorba despre tribul alanilor, care ar fi staționat o vreme în zonă (sîrbii i-au folosit chiar ca mercenari). Alții cred că este o denumire formată după aceeași
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska. Lingviștii bulgari consideră aceste hipercoristice (de la care s au format și toponimele) variante ale lui Ase (< Asen, Hasan) sau hipocoristice extrase din numele Iakov. Ultima variantă ar putea fi valabilă și pentru unele dintre toponimele romînești. Ibru Toponimele cu această formă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir, cele două idiomuri indo-europene fiind învecinate și înrudite). Găsind un hidronim asemănător în Ucraina, Ibr, lingvistul bulgar crede că ar fi putut exista o formă protoslavă *Ibru, provenită dintr-un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir, cele două idiomuri indo-europene fiind învecinate și înrudite). Găsind un hidronim asemănător în Ucraina, Ibr, lingvistul bulgar crede că ar fi putut exista o formă protoslavă *Ibru, provenită dintr-un indo-european *eybhros sau yebhros, „cel care împroașcă, stropește“ (poate „inundă“). V. Frățilă observă că, întrucît zona ucraineană în care se află rîul în cauză aparține unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele Olt cu hidronimul baltic Aluote și cu entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime balcanice (Altos în Grecia, Altus în Iliria) și chiar a unui apelativ, alta(s) „apă curgătoare, pîrîu“. Eugen Tănase găsește și alte paralele, în primul rînd occitanul Olt, Oultet. Concluzia firească a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vale“), Lăpușna (<sl. lopuh, „brusture“), Leamna (< sl. chlevú, „grajd“), Rodna (< sl. rud, „metal“, cu u >o în maghiară), Moșna (< sl. múchú, „mușchi plantă“), Slivna (< sliva, „prună“), Zlatna (< zlatî, „aur“). Unul dintre aceste toponime a beneficiat de o atenție specială din partea lingviștilor, o parte dintre aceștia apropiindu-l de apelativul romînesc moș, iar alții derivîndu-l, pe bună dreptate, din baza slavă múchú, „mușchi (plantă)“. Printre argumentele acestora din urmă sunt de reținut răspîndirea și varietatea topo nimelor formate de la aceeași bază, care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
1859, au fost declarate și recunoscute de Marile Puteri drept regat. În perioada medievală, romînii erau organizați politic în trei state: Țara Romînească (numită și Muntenia sau Valahia), Moldova și Transilvania (numită și Ardeal). Termenul Romînia este considerat de majoritatea lingviștilor o creație semisavantă (nici nu putea funcționa cu sensul actual atîta timp cît romînii trăiau dispersați în cele trei țări). Ca apelativ, (romînie, popular rumînie, el este însă mult mai vechi, fiind atestat începînd cu secolul al XVII-lea, sensurile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Marius Sala (n. 8 septembrie 1932, Vașcău, jud. Bihor). Studii liceale la Beiuș și Facultatea de Filologie la București. Lingvist. Vicepreședinte al Academiei Române. Director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti“ din București. A ținut numeroase cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, precum și, ca profesor invitat, la universitățile din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Am luat ca model lucrarea lui Sextil Pușcariu Limba română. I. Privire generală (1940) și câteva scrieri ale lui Al. Graur: Dicționar de cuvinte călătoare (1978), Nume de persoane (1965), Nume de locuri (1972). Dintre lucrările în același stil ale lingviștilor străini, amintesc unele scrieri ale lui A. Meillet și, mai ales, excelentele cărți, cu titluri incitante, ale lui Henriette Walter: L’Aventure des langues en Occident. Leur origine, leur histoire, leur géographie (1994), Des mots sans-culottes (1989), Le Français dans
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
celelalte lucrări amintite mai sus, fără să indic, de fiecare dată, sursa, pentru a nu încărca expunerea. Și, ca să deschid colecția „Viața cuvintelor“ într-o notă optimistă, voi cita o observație a lui I. Coteanu, la care aderă foarte mulți lingviști: „Teoretic, numărul cuvintelor dintr-o limbă este infinit, după cum infinite sunt aspectele realității care trebuie desemnate. Practic, vocabularul nu este infinit, dar este imposibil de stabilit câte cuvinte cuprinde o limbă la un moment dat; de aceea se spune că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un cuvânt poate fi prezentat din diverse puncte de vedere, am toate motivele să devin și mai optimist. Sper ca „Viața cuvintelor“ să fie o colecție ce va avea... viață lungă și care va beneficia de contribuțiile cât mai multor lingviști, din țară și din străinătate. Mulțumesc Editurii „Humanitas“, care a acceptat să o găzduiască. Țin să-mi exprim, și pe această cale, întreaga gratitudine față de soția mea, Marina Rădulescu Sala, pentru foarte atenta lectură a textului, pentru observațiile sale pertinente
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
el verbelor fr. trouver, it. trovare, care în Evul Mediu aveau sensul de „a scrie versuri, a face poezii“ (de fapt, „a face rime“), de unde fr. trouvère, v. prov. trobador cu sensul de „poet“ (cf. rom. truver, trubadur). La început, lingviștii s-au gândit că la baza celor două verbe romanice ar sta tropus „figură retorică, metaforică“, alții au pornit de la tropa „joc cu zarurile“. Toate aceste etimoane corespundeau din punct de vedere fonetic, dar erau nesatisfăcătoare din punct de vedere
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]