11,844 matches
-
libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clar, astfel Încât cei șaptezeci-optzeci de cetățeni care ne baricadaserăm În clădire făceam În principiu același lucru: ne plimbam prin vastele saloane dedicate hrănirii la grămadă, umplându-ne tăvile cu mâncarea oferită acum pe gratis. Din când În cînd, ne mai lipeam nasurile de ferestre, pentru a-i supraveghea pe inamici, lucru recomandat ca regulă de aur de către toți autorii tratatelor de strategie militară, de la Sun Tzu până la von Clausewitz și de la Trappatoni până la Pițurcă, anume că dacă nu ai nici o idee
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
absență a acțiunii? Am mai putea vorbi oare de literatură În asemenea condiții? Cine ar mai lua, În acest caz, Nobelul aferent? Cum ar mai arăta ecranizările după romane celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu Întunecat câteva pete de sânge, probabil al nuntașilor, dacă nu cumva chiar al mirilor. Un model de familie a făcut și unele comentarii disprețuitoare despre cele doar două scaune disponibile În interior - „dacă ăla
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de credințe și idei, existau fapte inexplicabile, ca și cum misterul nu s-ar fi simțit Împlinit până nu-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Gustav, cu mențiunea că el, cu de la sine putere, nu s-a mișcat niciodată, nici uniform, nici neuniform. Dacă l-ai fi așezat pe un pervaz de fereastră la etajul treizeci și șapte, ar fi rămas acolo, cu privirea opacă lipită de aer, până când cineva l-ar fi luat de-acolo sau l-ar fi Împins, ceea ce i-ar fi fost perfect egal. Nu avea puls, simțuri, conștiință, nedumeriri, sentimente, reflexe, necesități fiziologice, preferințe sexuale. Nu respira, nu transpira, nu bea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
astăzi, nu vei mai fi singur niciodată“, „Fericirea e la un clic distanță“, „Configurează-ți perechea!“ Reclamele Îmi loveau timpanele așa cum valurile Își proptesc umerii lichizi În falezele de piatră, măcinându-le până la prăbușire. Ca și cum aș fi avut un ghioc lipit de ureche, auzeam permanent avantajele Evelor plăsmuite față de cele durate În carne și os: nu vorbesc ore În șir la telefon, nu sunt veșnic nemulțumite sau geloase, nu-și supun bărbatul unei constante pisălogeli, nu Întreabă: „Crezi că m-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă vestita Mona Lisa a fost o dezamăgire: În tot timpul vizitei, a brodat chicotind la o pernă, cu bine-cunoscutul zâmbet de slujnicuță lipit de figură. În schimb, la categoria „Orgii regale“, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea au lăsat la o parte toate neînțelegerile, dând tonul unei petreceri de neuitat. Doamna de Récamier? Oh là là! Nu mă Întrebați! Sofaua
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate ale pachetului de servicii contracost. O, sfinte Bill Gates! Nu numai că puteai beneficia de Însoțirea oricărei urmașe a Evei care-și lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8.0“, Îți puteai construi amanta ideală. Nici măcar nu trebuia, asemenea lui Adam, să renunți la o coastă, respectiva putea fi Întrupată din poze, filme, amintiri, dorințe sau tastând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact cu lumina zilei. Puteai vedea acolo un general incapabil să-și mai conducă oștile, pentru că stătea lipit de joculețul său, și nu Call of Duty, Freedom Fighters sau Age of Empires, pe care până și von Clausewitz le-ar fi jucat până la epuizare, ci arhaicul Minesweeper. Respectivul general ajunsese În IAD deoarece, În timp ce dezamorsa cu arătătorul mii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul lipit de Învelișul transparent al protonului nostru, așteptam să văd ceva, orice, Însă, la drept vorbind, n-am văzut nimic, pentru că nu exista Încă nimic care să poată fi văzut. Nici măcar nu știu dacă a fost un drum lung, pentru că timpul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit În mână, Demiurgul se refugia În singurul colț al Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cale, scumpo. Să acționăm Împotriva voinței Lui. Trebuie să facem ceva ce nu i-ar conveni În ruptul capului să facem. Vera s-a luminat la față. — De ce nu zici așa? a spus ea și, Într-o secundă, s-a lipit de mine precum celulita. Câteva secunde, Pământul s-a oprit pe loc, doar camera a continuat să se rotească, amețindu-ne. M-am extras cu greu din această combinație aproape chimică. — Nu! Nu-nțelegi, Vera? Exact asta vrea ticălosul! Trosneli
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toate informațiile cu caracter militar sunt strict secrete. Nu cumva să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte. Nu cumva făcuse iar febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se poate de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și ai plutit, În timp ce eu Îți țineam palma lipită de creștet, răspunse Pablo. După aceea, toți au fugit, iar eu m-am trezit singur și nu știam ce caut acolo. După aceea, mi-am dat seama și am venit să-ți spun. — Știam asta. Înseamnă că vii din visul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fel de pulbere luminiscentă, cu miros de cauciuc ars. În același timp, bucăți Înroșite de metal zburau În toate părțile, ca Într-un joc de artificii, Însoțite de un țiuit sinistru, tăios. De teamă să nu fie lovit, maiorul se lipise cu burta de pămînt. Mai ridica din cînd În cînd capul, pentru a Înregistra eventualele noutăți În derularea evenimentului. Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la spate, ar fi trebuit să-și răsucească trupul și să stea pe burtă, ridicîndu-și cît mai mult capul, dar deocamdată nu avea motive să facă un efort atît de complicat. Stătu o vreme ghemuit pe o parte, cu fața lipită de pămînt, pînă cînd Își simți brațul amorțit, apoi se Întoarse pe partea cealaltă. Mai tîrziu, rostogolindu-se cîte puțin, reuși să tragă sub el un colț al sacului de dormit. Ar fi avut chef de conversație, fără să știe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intrarea În apartament nu părea să fi fost forțată, Încît maiorul o putu descuia fără probleme. Totuși, pentru orice eventualitate, Înainte de a intra, armă pistolul și Îl puse la Îndemînă, În buzunarul exterior al vestonului, ținînd apoi permanent podul palmei lipit de el. Abia cînd ajunse În camera care-i servea teoretic de sufragerie și unde se afla de fapt masa de biliard, Îl văzu pe Pablo, În halatul de baie, răsturnat cu capul pe spate Într-un fotoliu. Adormise cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume ale unei distribuții de zile mari. Trece mai departe prin dreptul stației
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am spus eu? Tacatacataca, zbîîîrrrr, se gîndește Delfina, trăgînd încă trei scaune de la perete, aranjîndu-le de partea cealaltă a mesei, o fi destul spațiu pentru toți șase în jurul unei singure mese sau ar fi fost mai bine să mai fi lipit una alături, pentru a nu ne freca unii de alții? Mulțumirile le păstrăm pentru altă dată, nu vezi cît sîntem acum de ocupate, cu acomodarea asta care durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pas pînă se văzu în fața intrării. Înainte să pășească înăuntru, își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că nu-l urmărește nimeni. La ora asta nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am știut că așa o să fie, spune Curistul, simțind cum se înviorează brusc după mărturisirea Părințelului. — S-o știți de la mine, continuă Roja cu aerul atotștiutor, dacă nu se lipește de la început, atunci nu se mai lipește niciodată, poți s-o lași baltă și să cauți altceva. Aveți dreptate, am simțit-o pe pielea mea de nu știu cîte ori pînă acum, recunoaște Părințelul, de data asta a fost cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]