3,144 matches
-
cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor, deasupra lumii). Discreția lirismului conduce spre concentrare și contragere, de obicei într-un registru lexical nominal, dar și spre abstractizare. În Factorul Șarpe frapează lirismul lacunar, aluziv, vizibil și în construcția, inclusiv grafică, a poemelor. Emoția, din ce în ce mai difuză, se obscurizează senin, în consemnarea oarecum detașată, uneori ludică, a unor obiecte-realități disparate, interioare sau exterioare: „respirația ta liniștită, zâmbetul așternut,/ insular...// prin fereastră,/ pe patina discretă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
și Pe urma dragostei („dramă țărănească” scrisă în limba română în 1905), precum și de libretul de operă Le Cobzar, compus împreună cu Paul Milliet. Singurele lor calități constau în încercarea de relevare a universului spiritual al țăranului român, cât și în lirismul unor episoade, ce atestă încă o dată vocația romantică a autoarei. Un interes deosebit prezintă însă paginile memorialistice, unde sunt consemnate evenimente și evocate personalități - scriitori, artiști, politicieni, diplomați - pe care V. le-a cunoscut. Câteva sunt adunate în Mémorial sur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
postura juvenilă, postadolescentină, sensibilitatea „feminină”, propensiunea pentru universul silvestru sau bucolic, cu sugestii dintr-un fantastic de sorginte folclorică învestit cu rezonanțe mitico-magice, în descendență blagiană, sunt note caracteristice pentru poemele cele mai izbutite. În Primejdii lirice, se vădește un lirism discursiv, uneori patetic, verbios, în formulări frizând afectarea. Poemele ce vehiculează o imagerie agreată de oficialitatea epocii (cu referiri la „țară”, „patrie”, „petrol”, „cărbune” etc.) rămân puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București, 1976; Adalbert Ignotus, Iași, 1977; Văzduhul de cuvinte, București, 1979. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 60-63; Dinu Flămând, Daniela Caurea, SXX, 1977, 4-5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
permanență decât cea natural-natală, cea a istoriei țării, cu aceeași capacitate integratoare și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt principalele elemente care au atras atenția numeroșilor comentatori ai poeziei lui C. Încadrarea masivă a limbajului în sistemul de referință natural-rural constituie un aspect definitoriu. Lumina, utilizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și fanariot, plin de parfumuri, culori și podoabe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
activitate pe tărâmul promovării SF, i s-au decernat Premiul Special „Europa SF” (Triest, 1972), Marele Premiu al Ministerului Culturii și Artei din Polonia (1973), Premiul Harrison, conferit de World SF (Brighton, 1984) ș.a. Debutând ca poet și păstrând un lirism discret și captivant în tot ce a scris, proză realistă sau științifico-fantastică, istorie literară, studii de știință popularizată etc., H. este, în fond, un eseist modern, cumpătat în polemica de idei, preocupat de exactitatea informațiilor și de claritatea stilului, erudit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și din lucrările publicate, e aceea a unui specialist, stăpân pe argumentul istoric, politic, economic. Cartea Dunărei (1933) este o monografie documentată, sacrificând pe alocuri unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit din Fără permis de export. În câteva narațiuni, B. atinge, asemenea lui I. Al. Brătescu-Voinești, o clapă a înduioșării (Șoimul, Singură). Lirismul edulcorează aici o proză căreia îi priește mai degrabă nota de asprime. Confirmând pronosticul unor comentatori (în primul rând, al lui G. Ibrăileanu) și învingându-și propriile temeri, B. scrie romanul Europolis (1933). O scrisoare neașteptată stârnește vâlvă între locuitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură sceptică și totuși împăcată. Ironia, sancționând, ca și în alte scrieri ale sale, excesul și artificiul, se aliază cu lirismul, care - afinitate cu Pierre Loti - împânzește pasajele descriptive, inspirate de priveliștea mării. Din noianul de fapte ce asigură densitatea epică a romanului se arcuiesc îngândurări, tatonând, cu oarecare ieftinătate, „misterul” iubirii, al vieții și al morții, legitățile nelămurite ale balansului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
spre autorecluziune până la poezia autoreferențială nu mai e decât un pas, pe care poeta îl face cu grație. Literatura nu e o joacă, nici măcar un joc, e existența însăși, o viață asumată patetic și cu stoicism, ca un martiriu agreabil. Lirismul este purificat de orice aluviuni triviale, versurile, canonice sau nu, au o curgere deloc lină, ele se succedă imprevizibil, inundând textul cu imagini mereu proaspete. C. mizează totul pe o poezie gravă, îngândurată, care înflorește suav sub ochiul cititorului. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
din poezia de dragoste a epocii, adaptări ad-hoc ale unor versuri din balada Zburătorul („fruntea mea Îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate”) a lui Heliade, dar suferința lui e numai și numai fizică. Rică e prolix, confundă lirismul cu verbiajul, intensitatea trăirii e Înțeleasă de el ca stare analogă nebuniei; iubirea este supliciu („Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferița mea...”) din care se salvează prin căsătorie. Declarația lui de amor angajează asociații absurde, neconvenționale Între termeni
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
inimioară, tu vezi portretul meu, Și crede că eu sufer cu tine deodată, Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.»”. Ziței, În acest moment al existenței ei, când ca o amazoană are inițiativă, Îi e străin liricul; pe Veta, În schimb, lirismul o definește sufletește: suferă din iubire, tânjește, tocmai a recâștigat inima și Încrederea bărbatului - amant gelos și află În facile versuri expresia fericirii ei. Veta e romanțioasă (oaza de lirism În care se refugiază după Întâlnirea cu Chiriac e, probabil
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
are inițiativă, Îi e străin liricul; pe Veta, În schimb, lirismul o definește sufletește: suferă din iubire, tânjește, tocmai a recâștigat inima și Încrederea bărbatului - amant gelos și află În facile versuri expresia fericirii ei. Veta e romanțioasă (oaza de lirism În care se refugiază după Întâlnirea cu Chiriac e, probabil, și Încercare de a idiliza o relație mult prea telurică), Zița e febrilă, febrilitatea ei fiind motivată și de situația incertă În care se află ca femeie dezvorțată și fără
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik Ibsen, a lui August Strindberg și a teatrului preexistențialist, dar și a gândirii lui Friedrich Nietzsche sau Sigmund Freud. Protagoniștii aduși în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
și intenționa să consacre zonei o monografie: Sate târnăvene din ținutul Rupea-Cohalm. C. a editat un număr apreciabil de mici colecții, de o mare diversitate tematică. Comentând una dintre ele, poetul Dan Botta afirma că versurile cuprinse aici „sunt numai lirism. Poezie de iubire plină de înduioșare, de sensul viu al naturii”, poezie culeasă de la femei, „poeme de pasiune vie, de iubire și gelozie”, strigături „cari relevă un admirabil simț al umorului, observație pătrunzătoare, subtilitate”. Cele mai semnificative și ample culegeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
Ofițer (2000). Autor de poeme și eseuri ivite ca o încununare a unei impresionante munci de transpunere în românește a poeziei italiene și franceze renascentiste și moderne, Z. se dovedește a fi, încă de la Călătorie spre transparență (1977), creatorul unui lirism în care cerebralitatea discursului și livrescul inspirației, împletite cu savoarea delicată a expresiei, conturează o viziune elegiacă, traversată de melancolii fără ieșire: „În lăuntrice chilii, / goale de iubire, / adun zile - cochilii / la un țărm subțire. // Unghii unor foste mâni, / țărmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un serafism tulburător sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune pentru poezia prozei, îl încântă, la M. Sadoveanu, lirismul „înalt și grandios” și îi pronostichează, în 1905, un destin de romancier istoric. Un studiu mustind de sugestii, presărat cu sintagme care au făcut carieră, este acela consacrat lui C. Hogaș. Despre romanul Ion al lui Rebreanu, tot așa, emite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
și în cărți. Cu modele în scrisul lui A. E. Baconsky sau al lui Pop Simion, dar și în proza lui Calistrat Hogaș ori a lui Geo Bogza, literatul amator - și atipic pentru lumea culturală din Ardeal - debutează cu un lirism „prudent”, de circumstanță. „Decența în verb”, pe care i-o remarca Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între tonul de romanță, remarcat de critică, și cel de lirism aspru - reflex al stărilor de spirit ale celui ce se simte marginalizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între tonul de romanță, remarcat de critică, și cel de lirism aspru - reflex al stărilor de spirit ale celui ce se simte marginalizat, proletar, și pentru care singurul bun inalienabil este libertatea himericului „năvodar de stele”: „Eram sărac, dar câmpul îl așterneam în drum,/ Și putregai de stele împrăștiam pe ape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
60 - alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și Ana Blandiana -, A. a contribuit în mod esențial la înnoirea poeziei românești postbelice, într-o perioadă în care climatul cultural era supus unor sufocante comandamente ideologice. Rezonanțele grave ale lirismului său sunt datorate îndeosebi revitalizării tradiției, în sensul asimilării, pe de o parte, a experiențelor poetice ale lui Eminescu și Blaga, și, pe de altă parte, al valorificării folclorului și istoriei naționale. Devenirea în sens tradiționalist a poeziei se produce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]