1,837 matches
-
Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Orizont”, „Ateneu”, „Transilvania”, „Tomis” ș.a., precum și la periodice din Grecia și Cipru („Nea synora”, „Tomes”, „Kainourghia epohi”, „Ipirotiki estia”, „Logotehniki dimiourghia”, „Gramata kai tehnes”). Deține premiul „Valoarea culturală” acordat de Uniunea Literaților Greci (1984) și Premiul revistei „Cronică” pentru promovarea literaturii românești în Grecia și a literaturii grecești în România (2003). R. este un profesionist al traducerii din limba neogreaca în limba română, antologiile lui purtând, concomitent, amprenta entuziasmului, a iubirii pentru
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Orășanu (cu pseudonimul Polit), s-a discutat despre organizarea profesională a scriitorilor. Ideea este susținută de Șt. Orășanu și de Ilie Demetrescu-Ghiocel, ultimul văzând în constituirea asociațiilor scriitoricești o soluție pentru dificilele probleme materiale, dar și de ordin profesional, ale literaților români. R.Z.
REVISTA CONTIMPORANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289192_a_290521]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară, culturală și științifică apărută la București, lunar, de la 1 martie 1873 până la 1 iunie 1876, cu o întrerupere în perioada iulie-octombrie 1875. A fost condusă de un grup de literați și publiciști, printre care Petre Grădișteanu, V.A. Urechia și Anghel Demetriescu, precum și de D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu, veniți de la revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, pe care R.c. o continuă. Fără a anunța vreun program, ei
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
țintă a săgeților. Avalanșa de versuri, proză și teatru din paginile revistelor și ale diverselor periodice este cenzurată cu vigilență. Victimele acestei campanii vehemente sunt un D. Păun-Drăghicescu, un D.S. Vasculesco, schimonahul Pahomie Bălănescu, Ilie Ighel-Deleanu ș.a. Alt grup de literați avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de personalitate artistică (Ana Ciupagea, Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
de la numărul 6/1907). Publicația cultivă tradiția rurală și își propune să valorifice fondul etnic local. În articolul-program, intitulat Un rost, se afirmă caracterul regional al revistei și interesul deosebit pentru folclor. Scopul publicației este de a veni în sprijinul literaților, aducându-le „la cunoștință părți din viața acestui ținut”, precum și al filologilor, „dându-le forme curioase de limbă” și completând culegerile folclorice cu „poezie populară, povești, legende, anecdote”. Culeg folclor C. Rădulescu-Codin, Al. C. Calotescu-Neicu, C.Ș. Făgețel. D. Nanu
MUSCELUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288329_a_289658]
-
rolul educativ al literaturii naționale. I. Ioviță a avut intenția de a scoate un periodic cu același titlu, în continuarea almanahului, dar condițiile materiale nu i-au fost favorabile. La M. r. au colaborat cu lirică erotică și patriotică, alături de literații transilvăneni At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Carol Grama, Iulian Grozescu, George Marchiș, Iosif Vulcan, Vincențiu Babeș și moldoveanul Gheorghe Tăutu sau bucovineanul Vasile Bumbac. Nuvele istorice și articole politice dau Vincențiu Babeș și G. Marchiș, iar A. Trâmbițașu-Betlen scrie un
MUZA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288338_a_289667]
-
toate tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt exemplare pentru ilustrarea mentalității și a gustului literar al barocului. Aritmologhia, prelucrare după J. Lauterbach (Arithmologia miscella) și Joachimus Camerarius (Arithmologia ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare și ea enciclopediei lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de cărți (cu un bănuit original franțuzesc) propune o ingenioasă utilizare a emblematicii în didactică. Emblemele dau originalitate și Cărții despre
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
și personalitățile societății ieșene: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu, N. Gane. Față de Vasile Alecsandri se adoptă o atitudine contradictorie - când critică aspră, când laudă fără rezerve. Criticile nu ținteau numai actele și atitudinile politice, ele erau îndreptate și împotriva literaților junimiști: N. Gane era ironizat pentru mai puțin realizata nuvelă Două nebunii, satirele lui Iacob Negruzzi deveniseră un prilej de comentarii umoristice și de parodie, versurile Matildei Cugler-Poni erau interpretate echivoc, obținându-se efecte comice. După 1876 calitatea umorului din
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
disertații despre virtute. Adept al respectării proprietății literare, P. cerea autorilor, în prefața la Hoție..., să nu își însușească nemărturisit ideile și scrierile altora, pentru a fi feriți de „mustrarea cugetului” și de o „înfricoșată critică a înaltului tribunal al literaților”. Din 1844 se mută la București, ca profesor la Seminarul Mitropoliei. În Tipografia Mitropoliei, pe care o și conduce din 1851, își va publica Prințipuri de agricultură (1845), Manual de economie casnică (1846), Istoria sfântă, după Victor Duruy (1852), și
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
București, P. s-a impus ca filosof, cu o serie de lucrări de specialitate: Cercetări filosofice (1907), Teoria noțiunilor (1910), Probleme de logică (1911), Introducere în metafizică (1924), Studii istorico-filosofice (1925), Viața și opera lui Kant (1936), Schopenhauer (1937) ș.a. Literatul va reveni însă ca memorialist și eseist. În Amintirile unui băiat de familie (1938) se relevă ca un remarcabil evocator, cu darul povestirii, știind să reconstituie atmosfera unei lumi apuse, care generează fie inevitabile melancolii, fie un îngăduitor zâmbet ironic
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
a religiilor, pe care le supune unor comentarii erudite, atent mereu la respectarea „documentului”, indiferent de natura sa, și la valorificarea lui. Aceste studii și eseuri, tot atâtea incursiuni în istoria culturii antice, din care nu lipsesc surprizele nici pentru literat și unde se simte exemplul lui Vasile Pârvan, prilejuiesc o lectură incitantă și ca dialectică a ideilor, susținută deseori de un verb incisiv, polemic. În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Creția, Miron Radu Paraschivescu, Norman Manea și Mircea Muthu, dezvăluie complexitatea personalității lui P., completând imaginea artistului dedicat propriei creații până la a-și confunda viața cu actul scrierii, cu ipostaza scriitorului interesat de analiza critică a operelor congenerilor, de statutul literatului într-o perioadă istorică totalitară sau de profilul cititorului ideal. De la P. au rămas secțiuni de jurnal neprelucrate pentru tipar, neșlefuite și dând senzația unui surplus de autenticitate. Scoase la lumină, paginile produc, într-o măsură, un efect de contrast
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
, societate literară înființată în București la 1 aprilie 1869, inițiator și președinte fiind Gr. H. Grandea, iar secretari - V. Gr. Pop și I. S. Bădescu. În jurul lui Grandea, literat entuziast, ambițios, redactor al revistei „Albina Pindului”, s-au adunat câțiva poeți tineri, unii veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O.
ORIENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să stea alături de Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior, după cum mai înainte, în monografia Poeții Văcărești, afla meritele unei familii de literați în tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
acțiune de traduceri din literatura universală inițiată de Ion Heliade-Rădulescu. El însuși a întocmit un Plan de o mică bibliotecă universală (1847), care să pregătească și să sprijine proiectul lansat anterior de Heliade, după modelul celui publicat de Aimé Martin, literat francez foarte apreciat de intelectualii pașoptiști. Din scrierile acestuia, N. a tradus, în „Curierul românesc”, Despre amor, lege fizică și morală a naturei și Scrisori la Sofia: asupra fizicei, himiei și istoriei naturale (1846), iar în volum, Educația mumelor de
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
căror apariție a supravegheat-o. Dintre acestea, Predoslovia către mitropolitul Varlaam (în Carte despre urmarea lui Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care au făcut faima de literat a lui N. au fost însă, datorită și posibilităților de circulație sporite, traducerile. Cărturarul a tălmăcit din latină în slavonă, cu deosebit talent și aplicație, cunoscuta scriere ascetică De imitatione Christi atribuită lui Thomas a Kempis. Exercițiu de durată și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
artă aparținând unor artiști români (Vida Geza, Traian Bilțu Dăncuș, Ion Anghel Negreanu) sau străini (Picasso ș.a.). Mai colaborează Traian Hrișcă, V. Nașcu, Traian Moldovan, I. Moldovan. N. are meritul de a fi lansat în viața literară câteva nume de literați și artiști. M.Pp.
NORD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288475_a_289804]
-
1716 (astăzi manuscrisul 109 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române). Ajungea astfel (într-o ediție de care B. P. Hasdeu s-a arătat profund nemulțumit) sub ochii cititorilor o carte ce nu încetase, în lunga ei istorie, să stârnească, interesul literaților și al oamenilor politici, o carte scrisă în slavonă în intervalul 1512-1521, transpusă tot în prima jumătate a secolului al XVI-lea în grecește (se pare că de Manuil din Corint, tălmăcitorul grec fiind interesat doar de partea a doua
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
temei esențial, iar selecția trebuie să fi constituit principala temă asupra căreia s-a concentrat strategia auctorială. Nu a fost o temă prea greu de rezolvat: titlurile, autorii sunt, aproape fără excepție, nume importante dintr-o bibliografie fundamentală a oricărui literat de pretenție din Răsăritul european. Este învederată în primul rând familiarizarea lui N.B. cu literatura de factură isihastă, copiată și răspândită în epocă, aflată deja în biblioteci ca achiziție temeinică a veacului anterior. Această cunoaștere trebuie să fi început în timpul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
dintre ei, strânge tot ce ținea de manifestarea avangardismului, compunându-și o cuprinzătoare arhivă personală. Existența lui e dublă: ca medic militar avansează în grad, spre dezgustul suprarealiștilor, care vedeau trădat principiul neintegrării sociale proclamat de André Breton, iar ca literat, cu ajutorul lui Moldov, Geo Bogza, Victor Brauner, M. H. Maxy, F. Brunea-Fox, B. Fundoianu, Ștefan Roll, Ilarie Voronca și Claude Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie 1928 revista „unu”, asumându-și responsabilitățile redacționale și financiare pentru a face ca publicația
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Scriitorilor pentru volumul Alte fragmente din Muzeon (1992). Cezar Ivănescu s-a impus în lirica actuală drept unul dintre poeții cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat și cântăreț, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică și de o imaginație când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse. PETRU POANTĂ SCRIERI: Rod, București, 1968; Rod III, București, 1975; Rod IV, București, 1977
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea. Primul rezultat al acestei trude în care a pus pasiune, știință și acribie filologică este studiul Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat (1940). Au urmat volumele Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic (1958) și Delavrancea (1975). M. a alcătuit seria Opere de B. Delavrancea (I-X, 1965-1979); volumul VIII, cuprinzând discursurile parlamentare ale lui Delavrancea, cenzurat grav la apariție, este reeditat integral
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
Gramatica românească (1828) a lui I. Heliade-Rădulescu ca variantă a cursului ținut de Lazăr la „Sf. Sava”. M. a editat și Cronica de la Bechet. De neamul Ogrinenilor (1974), cuprinzând memoriile bunicului său, Gh. Nicola Stoian Ogrineanu. SCRIERI: Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat, București, 1940; Dă-mi o fărâmă de lumină, București, 1942; Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic, București, 1958; Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975; Gheorghe Lazăr, Cluj-Napoca, 1982; Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986. Ediții: Barbu Delavrancea, Opere, I-X, introd. edit., București
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
următor „Lupta”), cariera politică și truda de gazetar. Crescut la școala lui C.A. Rosetti și la aceea a lui G. Panu, M. avea o disponibilitate autentică pentru înnoire și a știut să modeleze la rândul lui numeroși ziariști. Ca literat, M. își face cu adevărat debutul în 1881, la „Contemporanul”, revistă a cărei conducere literară o asigură un timp. Înainte, îi mai apăruse o poezie în revista „Femeia română” a Mariei Flechtenmacher. Au fost publicate în „Contemporanul” multe dintre textele
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
XVIII-lea românesc (1999). Primele trei studii de aici, segmente ale tezei de doctorat, au o structură precumpănitor comparatistă, tratând mai ales despre relația epicureului Budai-Deleanu cu stoicul M. Kuralt. Alte trei, unul intitulat Palatul crailor leșești, celelalte dedicate domnitorului literat Alexandru Moruzi și lui Chesarie de Râmnic, abordează din același unghi „cartea de înțelepciune” și două individualități ale culturii române. Întemeiat în primul rând pe o bogată bibliografie de specialitate, M. discută cu argumente provenind din mai multe discipline o
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]