3,184 matches
-
Bisericii Ortodoxe Ruse13 și al Bisericii Ortodoxe Grecești, cultul se oficiază într-o limbă diferită de limba vie a poporului, anume slavona bisericească și greaca veche. Două dintre afirmațiile părintelui Bizău pot constitui puncte de plecare în discuția privind limba liturgică: „limba fiecărui popor încreștinat are vocația de a deveni limbă hristologică, eclesială, sacramentală" și „universalitatea sau catholicitatea Bisericii nu implică nicidecum un recurs obligatoriu la o limbă unică, oricât de veche și de prestigioasă ar fi aceasta"14. Un alt
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
cuvântul omenesc din perspectiva teologiei ortodoxe. O teologie care îl are în centru pe Iisus Hristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Așadar, dincolo de toate aceste enunțuri, revenind la prima parte a lucrării, această carte se întemeiază totuși (și) pe gândirea liturgică și sacramentală a Sfântului Nicolae Cabasila - specialist recunoscut, avizat și acreditat ori consacrat în acest domeniu - al Liturghiei și Teologiei liturgice. Într-un mod cu totul constructiv, lucrarea de față însă caută să încadreze viziunea liturgică a lui Nicolae Cabasila
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
Așadar, dincolo de toate aceste enunțuri, revenind la prima parte a lucrării, această carte se întemeiază totuși (și) pe gândirea liturgică și sacramentală a Sfântului Nicolae Cabasila - specialist recunoscut, avizat și acreditat ori consacrat în acest domeniu - al Liturghiei și Teologiei liturgice. Într-un mod cu totul constructiv, lucrarea de față însă caută să încadreze viziunea liturgică a lui Nicolae Cabasila în perspectiva mai largă a spiritualității liturgice și patristice ori dogmatice răsăritene, ilustrată de marile ei personalități, cum ar fi Sfinții
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
totuși (și) pe gândirea liturgică și sacramentală a Sfântului Nicolae Cabasila - specialist recunoscut, avizat și acreditat ori consacrat în acest domeniu - al Liturghiei și Teologiei liturgice. Într-un mod cu totul constructiv, lucrarea de față însă caută să încadreze viziunea liturgică a lui Nicolae Cabasila în perspectiva mai largă a spiritualității liturgice și patristice ori dogmatice răsăritene, ilustrată de marile ei personalități, cum ar fi Sfinții: Vasile Cel Mare, Ioan Gură de Aur sau Grigorie Palama - care au făcut apel, trimitere
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
specialist recunoscut, avizat și acreditat ori consacrat în acest domeniu - al Liturghiei și Teologiei liturgice. Într-un mod cu totul constructiv, lucrarea de față însă caută să încadreze viziunea liturgică a lui Nicolae Cabasila în perspectiva mai largă a spiritualității liturgice și patristice ori dogmatice răsăritene, ilustrată de marile ei personalități, cum ar fi Sfinții: Vasile Cel Mare, Ioan Gură de Aur sau Grigorie Palama - care au făcut apel, trimitere și referire la energiile necreate, pentru a apăra și proteja creștinismul
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
caută să ne prezinte Liturghia și Euharistia drept Taină a unității Bisericii în vremuri contemporane, în lumina gândirii teologice a lui Nicolae Cabasila, iar pe de altă parte, lucrarea caută să țină împreună, prin energiile divine necreate, cele două tendințe liturgice din teologia ortodoxă românească, care oscilează între Iisus Hristos și Sfânta Liturghie, scoțând în evidență că Sfânta Euharistie este atât mijlocul prin care Biserica dăruiește creația lui Dumnezeu în semn de recunoștință și mulțumire, dar și Taina prin care Iisus
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
creația lui Dumnezeu în semn de recunoștință și mulțumire, dar și Taina prin care Iisus Hristos sfințește Biserica și creația în Duhul Sfânt, după bunăvoința Tatălui. De aceea, cartea Părintelui Profesor Ioan Bizău caută să depășească tendințele singulare din domeniul liturgic, scoțând în evidență caracterul sintetic al Liturghiei ortodoxe, care ne înfățișează pe Iisus Hristos în Sfânta Treime, îmbrățișând Biserica și creația prin Sfânta Euharistie, în puterea Duhului Sfânt, pentru a le călăuzi către cerul și pământul nou al Împărăției lui
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
cu opțiuni de traducere foarte personale, consider imperios necesară și o notă a traducătorului care să lămurească aceste alegeri. 7 Stylianos G Papadopulos, Theologie und Sprache. Erfahrungstheologie - konventionelle Sprache, V & R unipress, Göttingen, 2007. 8 Ioan Bizău, Liturghie și teologie (= Liturgica), Patmos, Cluj-Napoca, 2009. 9 Sunt edificatoare în acest sens titluri precum Hubert Bost, Babel, du texte au symbole (= Le monde de la Bible), Éd. Labor et Fides, Genève, 1985; Paul Zumthor, Babel ou l`inachèvement (= La couleur des idees), Éd. du
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
credința după bunul plac al unuia sau altuia. Toate rătăcirile sectare, care reclamă fiecare pe seama ei adevărul Scripturii, au apărut atunci când s-a slăbit legătura cu Dumnezeiasca Euharistie, când Cuvân �tul lui Dumnezeu n-a mai fost înțeles și trăit liturgic, ci scos din contextul său natural care este Biserica, deci Liturghia. Căci Bi �blia nu este a fiecăruia, ci a Bisericii, și nu poate fi înțeleasă decât de cel care se află în Biserică, în comuniune și unire cu Iisus
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
și a Mirungerii, și nu existau alte condiții pentru primirea împărtășaniei. Toate celelalte Taine erau de asemenea "pecetluite" cu împărtășirea din Sfintele Daruri. Și așa de evidentă era această legătură dintre apartenența la Biserică și împărtășanie, încât într-un text liturgic timpuriu găsim alungarea înaintea sfințirii a acelora "care nu se pot împărtăși cu aceste Taine dumnezeiești". Este limpede că oricât de tainică și de complicată, a devenit mai târziu această înțelegere și trăire inițială a împărtășaniei ea nu a fost
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?" Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub această
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
a fost aruncat ca mâncare înaintea leilor, dar care a înfrânt animalele prin întinderea mâinilor. Nu este mai mică decat cea a tinerilor în Asiria care, în foc, au primit răcoare de la îngeri". Martiriul este astfel, pe drept cuvânt, eveniment liturgic și euharistie. Prin mucenic, istoria se oprește din agitația ei si se deschide spre o nouă dimensiune care leagă trecutul de viitor, făcând din cele două un vșsnic prezent. Uneori, pornind de la această realitate, în timpurile persecuțiilor, în temnițe, Sfânta
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
poate potoli setea este Iubitul veșnic. "Eu sunt grâul lui Dumnezeu, zicea Sfântul Ignatie Teoforul, și doresc să fiu măcinat de dinții fiarelor ca să fiu găsit pâine curată a lui Iisus Hristos." Numai pronunțând numele Mântuitorului, ca într-un ritual liturgic, mucenicul se umple de dragostea divină, implantând numele Lui ca o săgeată în inimile celor care încă n-au dobândit curajul de a se jertfi pentru El. Actele Martirice sunt pline de exemple ale acelora care au văzut pătimirea martirilor
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
sale veșnice". Cuvintele Sfântului Ignatie legate de euharistie scot în evidență necesitatea reală a trupului și a sângelui lui Iisus Hristos care sunt hrana proprie mucenicilor. De fapt ele definesc mucenicia, iar mucenicul prin faptul martiriului său descrie un gest liturgic. În sensul acesta martiriul Sfântului Policarp este cu adevărat un imn liturgic. în rugăciunea sa, Sfântul Episcop, în apropierea morții sale, reiterează euharistia. El se înfățișează pe sine ca o pâine pe altar și "cu mâinile legate la spate, ca
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
reală a trupului și a sângelui lui Iisus Hristos care sunt hrana proprie mucenicilor. De fapt ele definesc mucenicia, iar mucenicul prin faptul martiriului său descrie un gest liturgic. În sensul acesta martiriul Sfântului Policarp este cu adevărat un imn liturgic. în rugăciunea sa, Sfântul Episcop, în apropierea morții sale, reiterează euharistia. El se înfățișează pe sine ca o pâine pe altar și "cu mâinile legate la spate, ca un berbec ales din turma cea mare, pregătit spre a fi adus
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
ca aurul și argintul, ce se prelucrează în cuptor. Tot în acel moment, am simțit o mireasmă plăcută, ca un miros de tămâie sau de alte miresme prețioase". După cum se poate observa, biograful vieții Sfântului sublinia cu toată evidența caracterul liturgic al acestei morți. Episcopul Smirnei aduce înaintea lui Dumnezeu o ultimă euharistie, el fiind de data aceasta, pâinea care se asează pe altarul de jertfă. Moartea sa, ca a tuturor mucenicilor, este un sacrificiu euharistic adus lui Dumnezeu în Biserica
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
suferința sa pentru Iisus Hristos, nu este niciodată părăsit de Sfântul Duh. El este acela care insuflă nevoitorului răspunsurile în fața persecutorilor. Acest fapt face ca faptele mucenicului și cuvintele sale să fie considerate ca autentice mărturisiri de credință și evenimente liturgice, care se împlinesc în același timp. Biserica a considerat aceste manifestări mucenicești ca fiind lucrări și roade ale Sfântului Duh și le-a pus alături de Sfânta Scriptură. Cuvintele și învățăturile martirilor sunt deci considerate ca fiind inspirate de același Mângâietor
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
chemată spre martiriu, așa cum se simțea chemată, la fiecare Sfântă Liturghie, să se împărtașească, împreună cu obștea creștină, cu trupul și sângele Domnului nostru Iisus Hristos. De fapt, toate actele martirice și viețile sfinților mucenici subliniază în același ton miezul ritualului liturgic al Euharistiei, mulțumirea și împărtășirea. în martiriul mucenicilor scilitani citim că "toți au zis: mulțumim lui Dumnezeu. Și astfel, împreună, s-au încoronat cu martiriul domnesc cu Tatăl și cu Fiul și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor". Prin urmare
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
și noua bucurie a Bisericii. Căci El a lăsat Trupul Lui (Biserica) și a trimis pe Duhul Său și nu un sistem filozofic și nici n-a întemeiat o nouă religie. De la începuturi până astăzi găsim această realitate a comuniunii liturgice strânsă în jurului Mesei Domnului: „Și stăruiau în învățătura Apostolilor și în comuniune, în frângerea pâinii și în rugăciuni” după cum ne relatează „Faptele Apostolilor” în capitolul 2,42. Aflându-se de atunci în stare permanentă de ascultare, Biserica - ca trup
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
și a Mirungerii, și nu existau alte condiții pentru primirea împărtășaniei . Toate celelalte Taine erau de asemenea "pecetluite"cu împărtășirea din Sfintele Daruri. Și așa de evidentă era această legătură dintre apartenența la Biserică și împărtășanie, încât într-un text liturgic timpuriu găsim alungarea înaintea sfințirii a acelora "care nu se pot împărtăși cu aceste Taine dumnezeiești". Este limpede că oricât de tainică și de complicată, a devenit mai târziu această înțelegere și trăire inițială a împărtășaniei ea nu a fost
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?"Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată, și chiar eretică, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub această
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
a minții în inimă. Aceasta este una dintre dimensiunile ritualistice ale întregii poezii eminesciene (I-119: “Consacră-mi / Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!”). Grigore Sinaitul (cf. Mircea Eliade op. cit.) preferă monahismului-comunitate - pustnicia: rugăciunea liturgică este prea exterioară pentru a declanșa amintirea lui Dumnezeu. Dar monahul stă sub pericolul viziunilor suscitate de imaginație (cf. Povestea magului..., unde Magul controlează, la Călugăr, calitatea viziunii, și descoperă că nu e imaginație, ci existență a esenței divine, senine
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
salutăm, schimbăm două vorbe și-un cuvânt după care, stupoare! Dialogul se transformă în monolog. Al domniei sale, nu al meu! Îmi vorbește cu patos despre faptul că, deși„ortodoxia creștină a Orientului a pretins că este în consens dogmatic și liturgic cu toate țările cu tradiții ortodoxe, nu putem nega specificitatea și particularitățile fiecărui popor, mai ales în ceea ce privește viața spirituală”. Sunt de acord cu acest aspect și-l aprob prin înclinarea capului. Când trece la „aspectele mântuirii și vieții comunitare în
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
rămas importantă doar pentru mine. Acest fapt a reprezentat un punct de pornire în dialogul cu ceilalți, făcându-mă să conștientizez mai adânc rolul omului, acela de a fi o ființă a dialogului, mai ales a dialogului extins, prin participare liturgică și manifestări creatoare. O situație fără ieșire este caracterizată tocmai prin faptul că nu se întrevede o rezolvare în urma tuturor încercărilor noastre de raționalizare a situației. Atunci o soluție fericită ar putea veni în urma încredințării de sine în voia lui
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
o deschidere și un potențial semnificativ în ce privește întâlnirea celor mai diverse valori. - Care este importanța sacrului, raportarea la Dumnezeu în artă, în creație, în ceea ce facem? - Sacrul are multiple înțelesuri. Teologul și filosoful Jean Yves Lacoste a opus chiar sacrul liturgicului, care reprezintă ceea ce rămâne din sacru atunci când toți idolii sau zeii înșelători cad. La Wagner, după sacrul din tetralogie, după Amurgul Zeilor, urmează ca încununare a sacrului Parsifal. Acest sacru fără față înșelătoare este în centrul unei concepții prin excelență
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]