5,961 matches
-
Silsburn: — Se presupune că e un fel de secret, sau așa ceva, dar băiatul ăsta și fratele lui, Seymour, s-au produs în emisiunea radiofonică sub nume false. Copiii Black. Nu pune la inimă, drăguțo, nu pune la inimă, a intervenit locotenentul cam nervos. — Ba pun la inimă, i-a răspuns soția sa, întorcându-se spre el și, o dată în plus, împotriva propriei mele conștiințe, am simțit ceva vecin cu admirația pentru duritatea ei, fie ea de oțel sau nu. Fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la ea, mi-am spus eu, ca și cum ar fi crezut că doamna de onoare ori altcineva dintre noi avea de gând să-i ofere un coș cu gustări de picnic. Nu cred că te-a auzit, iubito, i-a strigat locotenentul. Doamna de onoare a dat din cap și și-a apropiat încă o dată megafonul gurii de urechea bătrânelului. Cu un volum vocal demn de laudă, i-a repetat invitația de a ni se alătura în părăsirea mașinii. Și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi eram recunoscători. După aceea am coborât cu toții, pe ambele uși ale limuzinei - părăsind corabia în mijlocul lui Madison Avenue - într-o mare de asfalt fierbinte, gumos. Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul nostru spre Schrafft. O dublă călăuză - aproape o avangardă de cercetași - care se îndreptau spre sud, pe partea de est a lui Madison Avenue. După ce i-a dat indicații șoferului, locotenentul le-a ajuns din urmă. Sau aproape. Se ținea cu un pas în spatele lor, pentru a-și putea scoate discret portofelul și să verifice, pare-se, câți bani avea la el. Unchiul tatălui miresei și cu mine încheiam alaiul. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
neagră de lac. O ținea de parc-ar fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul. Doamna de onoare a fost prima care a pornit la acțiune. După ce s-a uitat în zadar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aer condiționat. Butonul „Deschis“ părea să se fi blocat și meșteream de zor la el. Îmi amintesc că, în timp ce mă chinuiam cu butoanele aparatului, având chipiul încă pe cap, ceilalți se învârteau suspicioși prin cameră. Îi priveam cu coada ochiului. Locotenentul se apropiase de birou și examina o porțiune de zid de un metru pătrat pe care fratele meu și cu mine, din motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu foarte mult tact, am degajat jacheta lui Boo Boo de sub picioarele ei. Am dat să ies din încăpere ca să-mi îndeplinesc îndatoririle de gazdă, când locotenentul mi s-a adresat de lângă birou: — De unde sunt toate fotografiile astea? M-am dus lângă el. Purtam încă pe cap chipiul de garnizoană, care-mi era prea mare. Nici o clipă nu-mi venise ideea să-l scot. M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
m-am oprit în spatele lui și m-am uitat la fotografiile de pe perete. I-am răspuns că majoritatea erau fotografii vechi ale copiilor care participaseră la „Iată un copil deștept“, în zilele când Seymour și cu mine eram vedetele spectacolului. Locotenentul s-a întors spre mine. — Ce fel de spectacol era? Nu l-am ascultat niciodată. O chestie din alea bășcălioase pentru copii? Întrebări și răspunsuri, și alte chestii de genul ăsta? Neîndoielnic, în glasul lui se strecurase o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a revenit, mai mult sau mai puțin, la forma asta numai după ce Seymour n-a mai luat parte la program. El a schimbat întreaga formulă a spectacolului. L-a transformat într-un soi de masă rotundă de dezbateri ale copiilor. Locotenentul s-a uitat la mine cu ceea ce mi s-a părut a fi un interes oarecum excesiv. — Ai luat și dumneata parte? m-a întrebat. — Da. Din cealaltă parte a camerei s-a auzit vocea doamnei de onoare desprinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum te poți bucura de o copilărie normală? Capul ei, încununat de un cerculeț de flori strâmb, a ieșit brusc la iveală. Ca și cum ar fi fost detașat de trup, capul s-a cocoțat pe marginea spetezei canapelei, cu fața spre locotenent și spre mine. — Asta s-a întâmplat probabil cu fratele ăla al dumitale, a grăit capul. Vreau să spun că ați avut o copilărie bizară și de asta, firește, n-ați învățat să vă maturizați. N-ați învățat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, e absolut inapt pentru căsătorie sau pentru orice acțiune măcar pe jumătate normală. De fapt, asta-i exact ce a spus și doamna Fedder. Capul s-a întors doar atât cât să se uite direct la locotenent. — N-am dreptate, Bob? A spus sau nu doamna Fedder lucrurile astea? Spune adevărul! Următoarea voce care s-a auzit nu a fost cea a locotenentului, ci a mea. Gura mi-era uscată și vintrele mi se umeziseră. Am declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doamna Fedder. Capul s-a întors doar atât cât să se uite direct la locotenent. — N-am dreptate, Bob? A spus sau nu doamna Fedder lucrurile astea? Spune adevărul! Următoarea voce care s-a auzit nu a fost cea a locotenentului, ci a mea. Gura mi-era uscată și vintrele mi se umeziseră. Am declarat că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de ceea ce spune doamna Fedder despre Seymour. Și nu numai ea, ci orice afurisit de diletant sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din celălalt capăt al apartamentului. M-am uitat de jur împrejurul camerei, printre, prin și dincolo de fețele oaspeților mei. Unde-i domnul bătrân? Bătrânelul? am întrebat. Nici usturoi nu mâncasem, nici gura nu-mi mirosea. În chip ciudat, răspunsul a venit de la locotenent și nu de la doamna de onoare. — Cred că-i la baie. Afirmația a fost făcută cu o anume obiectivitate, care-l proclama pe vorbitor drept o persoană pentru care micile nevoi igienice zilnice nu constituie un prilej de taină. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vă aduc niște băuturi reci. Lipsesc un minut. — Pot să folosesc telefonul? m-a întrebat pe neașteptate doamna de onoare când am trecut pe lângă canapea. Și-a coborât picioarele. — Daă da, sigur. (Apoi, uitându-mă spre doamna Silsburn și spre locotenent:) Cred că am să prepar niște cocteiluri Tom Collins, dacă găsesc ceva lămâi sau chitre. În ordine? Răspunsul locotenentului m-a uimit prin subita sa bună dispoziție: — Adu-le, a spus, frecându-și mâinile ca un băutor strașnic. Doamna Silsburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
onoare când am trecut pe lângă canapea. Și-a coborât picioarele. — Daă da, sigur. (Apoi, uitându-mă spre doamna Silsburn și spre locotenent:) Cred că am să prepar niște cocteiluri Tom Collins, dacă găsesc ceva lămâi sau chitre. În ordine? Răspunsul locotenentului m-a uimit prin subita sa bună dispoziție: — Adu-le, a spus, frecându-și mâinile ca un băutor strașnic. Doamna Silsburn s-a întrerupt din studierea fotografiilor de pe birou ca să-mi indice: — Dacă prepari niște Tom Collins, te rog pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răcoroasă venea spre ea. I-am promis că o să am grijă de băutura ei și apoi am lăsat-o printre „celebritățile“ mai mici de la începutul anilor ’30 și sfârșitul anilor ’20, numeroasele chipuri din trecutul meu și al lui Seymour. Locotenentul se învârtea degajat prin cameră, fără să aibă nevoie de călăuzirea mea; acum se îndrepta, cu mâinile la spate și cu o mină de cunoscător, spre bibliotecă. Doamna de onoare m-a urmat afară din încăpere, căscând - un căscat sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de extravagant, de parcă aceste separări intermitente ale noastre deveniseră subit prea lungi și inutil de greu de suportat. Locotenentul se afla tot în fața bibliotecii. Răsfoia paginile unei cărți pe care o scosese din raft, aparent absorbit de ea. (Niciodată n-am putut descoperi ce carte era.) Doamna Silsburn părea să-și fi revenit considerabil, era chiar împrospătată, cu fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care o menționase doamna de onoare, mai devreme, în legătură cu cele nouă copci chirurgicale. Doamna Silsburn a făcut ochii mari. —Și ea a jucat în „Iată un copil deștept“? — Da. Vreo doi ani. Dumnezeule, da. Sub propriul ei nume, Charlotte Mayhew. Locotenentul se găsea acum în spatele meu, în dreapta, și se uita la fotografie. Când rostisem numele de scenă al Charlottei, locotenentul se îndepărtase de bibliotecă și venise să arunce o privire. — N-am știut că în copilărie s-a produs la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Și ea a jucat în „Iată un copil deștept“? — Da. Vreo doi ani. Dumnezeule, da. Sub propriul ei nume, Charlotte Mayhew. Locotenentul se găsea acum în spatele meu, în dreapta, și se uita la fotografie. Când rostisem numele de scenă al Charlottei, locotenentul se îndepărtase de bibliotecă și venise să arunce o privire. — N-am știut că în copilărie s-a produs la radio, a comentat doamna Silsburn. N-am știut. Strălucea și în copilărie? — Nu. Era doar gălăgioasă. Dar cânta și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sus a spetezei scaunului de la birou. Și brusc mi-au alunecat, - așa cum cotul își pierde uneori echilibrul pe suprafața unei mese sau pe tejgheaua unui bar. Mi-am pierdut și mi-am redobândit aproape simultan echilibrul, fără ca doamna Silsburn sau locotenentul să fi observat. Mi-am încrucișat brațele pe piept. În unele seri, am continuat, când Seymour era într-o formă deosebită, se întorcea acasă șchiopătând ușor. ăsta-i adevărul adevărat. Charlotte nu se mulțumea să-l calce pe picior, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De cine vă amintește? Locotenentul s-a uitat la ea, apoi la fotografie. — Vă referiți la ea așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De cine vă amintește? Locotenentul s-a uitat la ea, apoi la fotografie. — Vă referiți la ea așa cum arată în poza asta? În copilărie? Sau cum arată acum? Cum arată în filme? La care vă referiți? — De fapt, la amândouă. Dar mai ales aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a uitat la ea, apoi la fotografie. — Vă referiți la ea așa cum arată în poza asta? În copilărie? Sau cum arată acum? Cum arată în filme? La care vă referiți? — De fapt, la amândouă. Dar mai ales aici, în fotografie. Locotenentul a scrutat fotografia - cu oarecare severitate, m-am gândit eu, ca și cum nu era sub nici un chip de acord cu felul în care doamna Silsburn, în fond o civilă și o femeie, îi ceruse să examineze poza. — Cu Muriel, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ciudat, în pofida ușoarei amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick? am întrebat. — Soția mea, a răspuns locotenentul puțin cam repezit. Și el se uita la mine, ca o comisie alcătuită dintr-o singură persoană, care investiga cauza întârzierii băuturilor. — A, desigur! am răspuns. — A fost un accident? m-a presat doamna Silsburn. Nu a fost ceva intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]