2,048 matches
-
care-și beau tacticos cafelele din ceșcuțele fără toartă. Ridică el glasul ca să facă atent pe cineva de prin încăperile despărțite doar cu perdele de brocard greu, ei bine, hai să l ajut, deși nu am puterea măriei sale - și marele logofăt își drese glasul zgomotos, apoi aproape țipând porunci: — Jupâne, am dori cafelele să ni le aduci chiar dumneata în una din încăperile de jos, că domnia sa sfetnicul nostru - or, spunând aceasta, arătă spre Ianache - nu prea poate urca treptele. Mergând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștept la liturghie să te împărtășesc. — Părinte, sfinția ta, te-am chemat ca să-ți spun, să afli de la mine, nu de la alții. Dinu și Mihai, frații mei, bănuiesc, nu știu nimic. Singur Brâncoveanu știe... Așa se și cuvine, e mare logofăt și el duce greul domniei. Dar vreau să știi și sfinția ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă devreme. — Vroiam să-ți spun, pentru asta te-am reținut, că de fapt visul meu, de care acum nu mă mai tem, este legat de niște gânduri care numi dau pace. Mi-am dat seama că doar Constandinul Stancăi, logofătul, le știe fără să i le fi spus eu. S-a făcut târziu, măria ta. — Nu scapi, trebuie să mă descarc și să mă sfătuiești. Am crezut că dacă mă încuscresc cu Bălenii, se liniștesc grecii, și cei de aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să i se dea drumul să intre ieromonahului Ștefan de cum va sosi în zori și anunță că, înainte de liturghie, dintre înalții dregători nu vrea să-l vadă decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu face Zamfira mulți purici într-un loc. — Constantine, Constantine, mare logofăt mare, ieri la Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer să mă faci vistiernic. Jupâneasa Marica mai bombăni înfundat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Stambul, azi la Brașov și Sibiu, mâine la Iași și poimâine la spătărie cu vodă, dar cu grijile casei, copiilor și banilor cine-i? Jupâneasa. O să-ți cer să mă faci vistiernic. Jupâneasa Marica mai bombăni înfundat, dar marele logofăt sforăia liniștit, așa că se întoarse cu spatele spre soțul ei și adormi și ea. Zgomotul loviturilor în poarta de lemn de stejar îl făcu pe Brâncoveanu să sară din pat drept în picioare. Dădu laoparte draperia grea de brocard de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-e frică, oftă Marica abia auzit. — Nu poate să fie nimic grav. Nu stă în obiceiul turcesc. Și eu m-am tot întrebat ce caută capugiul Ahmed, nu cred să l fi mazilit acum în puterea nopții, și marele logofăt ieși valvârtej pe ușă. Se oprise probabil în capul scărilor, iar din sala de jos i s-a spus ceva, că Marica își auzi soțul spunând pios: — Pomenește-l, Doamne, întru împărăția Ta, că a fost un domn mare. Mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fugă. Ușa dată de perete lăsa să se vadă la lumina candelei patul răvășit și mortul așa cum l a surprins clipa, cu gura deschisă, cu un picior atârnând, o mână spre cap și una încercând să găsească un sprijin. Logofătul se apropie, își făcu cruce, așeză mortul într-o poziție cuviincioasă, apropie maxilarul inferior de cel superior și și scoase batista de la piept legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
milă, l-a îmbrățișat și i-a spus ca într-o doară: „Am o singură mulțumire, că m-am spovedit și m-am împărtășit la liturghie”. Așa s-au despărțit. Doamne, dacă înțepenește așa fără să fie îmbrăcat și spălat! Logofătul se apropie din nou de pat și l acoperi bine ca să-i țină trupul cald. Atunci intrară marele stolnic și marele spătar. — Trimit pe cineva la mitropolit să vină un preot să l spele, așa se cade, că fu unsul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina de ziuă. Spre casele Brâncovenilor, drumul trecea pe lângă prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am știut nimic. Atunci, ce știuseși? — Că Istanbulul n-are bani, că tributul de aci n-a plecat de doi ani, că marele sultan a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca Ilinca, o să împlinească opt ani. Așa știi să socotești? — Dar cum? Poruncește să-mi aducă de mâncare, să pună focul că mi-a intrat frigul morții în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătrâni. — Este mic de ani și nu poate chivernisi țara într atâtea răzmerițe ce se află, se auzi glasul marelui spătar Mihai Cantacuzino. — Este mic, e drept, dar are cugetul curat, se auzi o voce revoltată. — Și Brâncoveanu Constantin, marele logofăt, a stat alături de vodă răposatul și i-a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin mulțimea de dorobanți, Constantin Brâncoveanu observă armăsarul pursânge arăbesc împodobit cu harnașament voievodal și zâmbi mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semeț și trecu în față în rândul marilor dregători. — Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn, răsunară bolțile Mitropoliei. Dar de ce aș vrea eu domnia, de vreme ce ca un domn sunt la casa mea? Nu doresc să fiu, răspunse marele logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau nebuni să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mie să-mi dați un jurământ înaintea lui Hristos că veți fi cu dreptate și, de va veni vreo primejdie domniei mele despre vreo parte, să stați cu mine toți. — Jurăm, jurăm! Din rândul boierilor ieși în față al doilea logofăt care citi jurământul de credință al boierilor țării față de Io Constantin Voievod. Iar pe când domnul intra în divan în sunetele trâmbițașilor și aclamațiile gloatei, armașii trăgeau cele trei salve de tun de întronare. Dar pulberea nu s-a aprins la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l chinuia încă de dimineață: oare eu dacă aș fi fost domn ce aș fi făcut? În remarcile răutăcioase ale lui Dinu se putea descifra un oarecare dispreț față de lipsa de erudiție a nepotului ajuns vodă. Brâncoveanu, și ca mare logofăt, îi cerea mereu sfatul lui Dinu și se lăsa călăuzit în multe de acesta. Privindu-l acum, Mihai se întreba dacă nu era vorba în toate acestea doar de niște aparențe. Să fie oare doar diplomație sau nepotul are nevoie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilțul sculptat frumos și le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care sta lângă grămătic, îndrăzni: — Măria ta, s-a întors. Este în spătăria cea mică cu domnia sa fostul vistiernic Constantin Știrbei. — Trimite pe cineva să-i poftească în divan. Aci am nevoie de domniile lor. Astăzi vom duce la bun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuie să-l mazilească pe Șerban Vodă. I-am arătat că în spatele sultanului stau francezii, care nu vor în Valahia un om credincios împăratului de la Viena. Și i-am mai spus că dacă i se pare potrivit ca domn marele logofăt Brâncoveanu, să-l învețe să oprească vânzarea grâului. Frigul și foametea din Franța n-au răbdare să aștepte, așa că ambasadorii lui Ludovic or să se împace cu orice domn în Valahia, numai să înceapă iar vânzarea grâului. — Înțeleg că doreai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era domn, să fie vreo zece ani de atunci. De fapt au fost la bâlciul de Sânt Ilie care ține o zi încheiată și se termină cu împerecherea rudarilor. Cu maica au stat la mânăstirea de la Câmpulung, în timp ce taica, mare logofăt pe atunci, se uita la sărbătorile țigănești. Coborâseră rudarii din toți munții, așezaseră corturile pe valea râului Târgului, și-n sus și-n jos de oraș, și pe dealurile dinspre Nămăești până departe. Așa fac în fiecare an, vin să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi spuneau toți într-un singur fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era nimeni înăuntru. Cei trei bărbați se opriră la câțiva metri de ușa în spatele căreia în grabă se așeză un dorobanț din gardă. — Ștefane, marele logofăt Diicu Rudeanu ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câțiva metri de ușa în spatele căreia în grabă se așeză un dorobanț din gardă. — Ștefane, marele logofăt Diicu Rudeanu ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale moș Mihai. Nici fiu-său Chircă, deși însurat cu vara măriei tale, Ancuța a lui moș Mihai, tot nu știe nimic. La moș Diicu în casă cântă găina și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel spătarul Mihai, unchiul nostru și credinciosul nostru văr Preda Pârșcoveanu. Doamnă, scoate-ți inelele și brățările și caută pe la prieteni bani și scule scumpe. Aur, aur, aur, să le luăm ochii și mințile, ca să-și schimbe poruncile. Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
său Ștefan. Ar fi prea mult. Alt nepot pe tron? Constantin Brâncoveanu al Stancăi stătu vodă aproape cincisprezece ani; dacă vine acum Ștefan, n-apucă el, Mihai, domnia în vecii vecilor. Merg la Adrianopol și iau legătura cu Mavrocordat. Marele logofăt Diicu Rudeanu o să joace cum îi cânt eu, cu Preda Pârșcoveanu e mai greu. Dar ce spune vodă acum, ce poruncă mai este și asta? — Domnia ta, vel stolnice Constantine, până marți să mi aduci regula după care se cifrează scrisorile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]