1,183 matches
-
aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert din zâmbetul lui Dimitrie, când vine obosit seara, o ia pe genunchi și-și freacă barba țepoasă de obrăjorul ei. Uneori, crede-mă, mă simt lovită, ea îl iubește mult mai mult pe Dimitrie, infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar ce să faci? Cu ea nu te poți lupta. Zâmbi puțin trist, absent, un zâmbet ce amintea de zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se poate, spuse Norman. Mintea i se Învârtea. Se căzni să găsească o contradicție și reuși: Nu se poate să fiu eu - pentru că nu am pătruns În sferă. — Ba da, replică Beth. Numai că nu-ți mai amintești! Se simți lovit, izbit fără Încetare. Nu reușea să-și regăsească echilibrul, iar loviturile continuau să curgă. Așa cum nu-ți amintești că te-am rugat să cauți codurile pentru lansarea baloanelor, spunea Beth cu vocea ei calmă. Sau că Barnes te-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe prefectul de Neamț că a apărut într-o emisiune televizată „dând indicații prețioase“. Mă îndoiesc că senatorul PSD nu știe cât de importantă e comunicarea în asemenea situații, dar uite așa se câștigă puncte electorale în fața unor oameni prea loviți ca să mai gândească. Președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan, a fost mai inventiv, el a aplicat în încleștarea politică tehnici aikido, folosind forța adversarului. Am citit că a promis oamenilor din Răstoaca un excavator, care în realitate se mișca din
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
istorie relatată de buzele bărbatului care, după propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu la stomac. Cu sinceritatea ce mă caracterizează, mi-am Îngăduit să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul și-a asezonat istorioara cu tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
motiv că în clipa în care a ieșit la suprafață, în clipa în care o simți, suferința aceasta, te-a înfrunt pe tine. Ești la pămînt, iar ea, triumfătoare, îți pune piciorul în gît, făcîndu-te să te simți nu doar lovit, ci și umilit. Din păcate lui i s-a întîmplat pentru prima dată acest lucru mult mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
moment oricine înțelegea că Serviciul lui Mihail nu se ocupa de cele mai curate afaceri dintre cele posibile, înțelegea, cu toate că și pînă atunci știuse asta. Cine știe la ce se mai gîndise el atunci cînd aproape simultan cu clipocitul apei lovite de vîslă, alt clipocit decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astfel... Dumnezu i-a făcut pe oameni diferiți, de ce să se amestece între ei? Valul de fete și muieri care intrau și ieșeau din schimb se subțiase. Ne îndreptarăm spre stația de tramvai. Nu mai arăta atât de frumoasă Florica. Loviți, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumusețea privirii, le ia surâsul, le chircește sufletul și le desfigurează chipul. Aș fi vrut s-o văd că arată ca înainte și i-am răspuns: - Și ce dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse, nu avea de unde, trădarea lui Iuda, judecata, calvarul, totul fusese o surpriză care îi pricinuise o imensă suferință. Astfel, noi înșine, în plin extaz, care ne stăpânește adesea sufletul, ne trezim loviți, înjurați, trădați și în noi se naște revolta, dorința dacă nu de răzbunare ucigătoare, cel puțin mobilizarea rapidă a forțelor pentru a para noi infamii care, într-o lume dată și nu ideală, ne-ar murdări cu noroi, ne-ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lucru la care visaseși și pe care ți-l închipuiseși, până când devenise aproape o obsesie. — Francesca Tyler, ce ți-a făcut biata mașină ca să merite așa un tratament? întrebă Stevie, atrasă în biroul lui Fran de zgomotul asurzitor al clapelor lovite și de înjurăturile repetate ale lui Fran în timp ce izbea în ele atât de tare, încât câteva rămăseseră prinse într-o îmbrățișare de metal. Adevărul era că Fran se simțea incapabilă să ia o hotărâre. Habar n-avea ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să le strig guzganilor!) și întrucît, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am semnal. În lift nu e semnal. În lift, de obicei, nu e semnal. Fără semnal. Pun geanta jos, cu grijă să nu sparg sticla de Prosecco. Deschid ușile interioare și bat. Nu se aude nimic, nici un sunet de metal lovit. Pipăi în stânga, în dreapta, în sus, în jos: sunt fix între etaje. Dacă liftul ar porni acum, mi-ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi. Mă uit în spate și nu văd unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi era puternic fardată, se uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine ea, era singura în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și totuși oamenii - femeile mai ales - continuând să se zbată și să caute iubirea sau ce socotesc ei că e iubire și crezând că o găsesc, crezând asta chiar și când rămân cu mâinile goale și insistând s-o găsească, loviți, dar mergând mai departe, pentru că trebuie să ajungă până la urmă la ea, în acel ținut care este - nu se poate altfel - cum scrie în cărți și cum spun strămoșii sau cum gândesc ei că ar fi bine, pentru că încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim Îi părea a fi Întreaga Forță Aeriană Japoneză. Zeci de avioane ruginite stăteau printre copaci pe terenul de aterizare distrus sau Între tufele uriașe de urzici, acolo unde căzuseră aterizînd forțat, cu echipajele rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană titanică se desfășura deasupra norilor. Grupuri de negustori chinezi de fier vechi mișunau deja printre avioanele distruse. Cu abilitatea neobosită a chinezilor de a transforma un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chipul arzînd al pilotului american, Încă prins În scaunul lui. Printre sfărîmăturile incandescente ale avionului, un fragment din soarele a cărui lumină continua să strălucească peste cîmpurile din jur trecu printre copacii aflați dincolo de perimetrul lagărului. Un al doilea Mustang lovit se desprinse de celelalte În zbor. Lăsînd o dîră de fum uleios, se ridică printre exploziile antiaeriene și urcă spre cer. Pilotul Încerca să evite aerodromul, dar cum avionul său Mustang Începea să piardă din Înălțime, răsuci avionul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zbor. Jim se ridică și merse prin urzici, spre iarba Îngălbenită de la marginea aeroportului. Începu să-l urmărească pe japonez, cam de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou și o luă În urma lui, fără să se ascundă. Preț de un ceas, colindară amîndoi capătul de sud al aeroportului, tînărul pilot fiind urmat de băiat. Se zăreau barăcile și blocurile de dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și țăranii chinezi pe care acum Îi jefuia și Îi Împușca. Cum spusese doctorul Ransome, oamenii care nu așteptau nimic erau periculoși. Cumva, cinci sute de milioane de chinezi trebuiau să fie Învățați să aștepte totul. Jim Își ținu nasul lovit, În timp ce bărbații Înarmați stăteau pe vine, pe pod, cu vasele de vin de orez. În ciuda anilor de malnutriție din lagăr, puțini dintre foștii prizonieri se preocupau să mănînce alimentele conservate Îngrămădite În camioane. Beau singuri În soarele fierbinte, rareori vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
singurul cadavru cu care vorbesc câteodată: „Băiete, - dacă n-ar fi mă-ta, să te dezbrace și să te scalde cu de-a sila, te-ar mânca și viermii. De murit, nu mori, de trăit, nu trăiești. Dormi! Asta faci! Lovite-ar somnul fără deșteptare!” ... Că zic, de unde și până unde să semene cu tine. Alt tată avuseși tu, Dumnezeu să-l ierte, și altă stofă are un croitor de coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zâmbi, permițând astfel unei cantități și mai mari de aluat să se scuture. — Ce-ai zice de ultimul loc În care a fost văzut În viață? Logan Încercă să ghicească: — Turf ’n Track? Zâmbetul lui Miller deveni admirativ. — Mda: punct lovit. La Turf ’n Track. Logan știu că acesta trebuia să fie. Acum mai trebuia doar să dovedească. — Unul din frații McLeod mi-a zis: „Toată lumea știe că nu se face ce-a făcut Geordie“, că era un avertisment. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]