1,956 matches
-
în gură, când vedea bine că vătaful o teme chiar cu boierul. Își aducea aminte ea de ceva nedeslușit și de demult - dar acel ceva se amesteca cu podoabele nouă care începuseră a-i preface viața. Mai mult aceste podoabe luceau în amintirea ei decât o desmierdare trecătoare. Și râdea singură într-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. Cu toate acestea era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăcu. Sub privirea ei ațintită, flăcăul înțelese că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi și-i zise încet: —Ascultă, Costandine... eu am a-ți spune ceva... Să vii la noapte la portița de colo, din fundul ogrăzii, de lângă grajd... Am să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sfântă biserică. În ziua de 10, când a arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-a întors pe crângul lui și furtuna a stătut. S-a auzit un timp pădurea oftând de trudă, pe urmă s-au spart nourii și a lucit soarele, ajungând până în fund, la obrazul lui Culi. Omul a zâmbit. Nana Floarea a ridicat din preajma lui măsuța cu mâncare; pe urmă s-a așezat lângă vatră, cu brațele subpuse, cum făcea de obicei. — Acuma poate va să-ți vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Jacqui. Și-a scos o pudrieră din geantă, apoi a ținut oglinda între picioare, dar n-a reușit să vadă deasupra abdomenului rotunjit. —La naiba. Apoi și-a privit fața. — Uite în ce hal arăt, sunt toată roșie și îmi lucește fața. S-a pieptănat, și-a dat din nou cu ruj și și-a pudrat obrajii roșii. Cine-ar fi zis că travaliul îți strică imaginea? —Dă-te jos din pat și stai pe vine, am zis. La cursurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp. Nu era mai puțin bucălată decât atunci când o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate și i-am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi făcea semn în lumina galbenă. O alta e iraniană (cred), bate trotuarele împopoțonată cu o fustă despicată de un albastru deschis și o bluză subțire. Chiar că arată de douăzeci de lire. Are sâni elastici și picioare bronzate, care lucesc din cauza rasului, și pare mai puțin plictisită și speriată de faptul că e curvă decât colegele ei, care sunt agitate, lipsite de nerv, mereu neliniștite. O dată cu apariția curvelor în cartierul meu, au apărut și crimele îndreptate împotriva lor. Acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare împotriva Spectrului. Era o umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Piatră îndeplinea această funcție. Mă aflam acolo, pe Thera, în spatele stelei Nus, la marginea galaxiei Yawy Klim din Nirveesu gorfic. într-o bulă mică de aer, așezat pe o stâncă întinsă și netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu mândrie un tricou vopsit cu pete, o pereche de blugi evazați și o pereche de pupile inexistente. Am spus că mă aflu acolo ca să mă văd cu Tom și Alice și să-i ajut să instaleze decorul. I-au lucit ochii. I-am vorbit ferm: oi fi venit eu aici să îl văd pe Tom din pură prietenie, dar până aici merge bunăvoința mea. Cu siguranță nu aveam de gând să plătesc șapte lire pentru acest privilegiu. Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus cu aroganță. Nu s-a dat la o parte. În schimb, s-a lipit de mine, o mână de-a lui alunecându-mi pe a mea și ținând-o într-un mod neașteptat de ferm. Ochii îi luceau și erau parcă ieșiti din orbite. Oh, am încuiat ușa după mine, mi-a răspuns acum cu o voce excitată, cu un ton din ce în ce mai ridicat la fiecare cuvânt. Acum este mort, probabil că îți cauți distracția în altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
auzi ce? — Că Îl iubești cu adevărat. Că nu te măriți cu el ca să pleci de-acasă ori ca să lași Barcelona și familia departe, undeva unde nu-ți pot face nici un rău. Că te duci, și nu fugi. Ochii Îi luceau cu lacrimi de furie. — N-ai dreptul să-mi vorbești așa, Daniel. Tu nu mă cunoști. — Spune-mi că greșesc și am să plec. Îl iubești? Ne-am privit Îndelung, În tăcere. — Nu știu, șopti ea În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat de moartă erau umplute cu pietre. Mai exista și o scrisoare Întocmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte Încet, parcă În secret. Nu li se putea distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc, undeva departe. În restul traversadei, nici un pasager nu a mai zărit șirul de rechini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui pumn. Ferestrele de la primul nivel erau astupate cu scînduri acoperite de iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afirma, din perspectivă auctorială, că Zare Popescu e un tip care se abține de la alcool. Chiar este unul din pluton cu el care-i zice mereu că el e rudă cu șampnaia „Zarea“ sau cu ceasurile de mână sovietice: „Zaria“, „Luci“, „Pobeda“ etc. D. Despre numere matricole, despre nume și eroi Turul lui Grințu continuă prin casa scărilor unde doi băieți dintr-a noua aruncă apa cu găleata și o lasă să se scurgă apoi din treaptă În treaptă. „Mai Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mă costă ceva parale și... Lotrul a băgat mâna în chimir și a scos la iveală atâția galbeni că puteai să cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai frumoși din iarmaroc. La vederea galbenilor, ochii țigăncii au lucit ca două fulgere. A întins mâna. ― Stai, să ne înțelegem. Cum se folosește buruiana ceea? ― Apoi, dacă ia numai o înghițitură din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca să știe cu cine are de-a face. Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari după niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul acestei vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu un zâmbet semnificativ
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oglindă, dar în două rânduri curiozitatea lui aproape că îl făcu să provoace o ciocnire. Ajunse la casa lui Claire De Haven cu patruzeci și cinci de minute mai devreme. Văzu câteva Cadillacuri și Lincolnuri parcate la intrare, lumini estompate lucind dincolo de perdelele de la geamuri, o lucarnă întredeschisă pentru aerisire - acoperită, dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]