2,476 matches
-
o țară străină, Înspăimântat de războiul pentru care era somat să se Întoarcă acasă ca să plece pe front, hotărât să nu răspundă ordinului de mobilizare, bursa retrasă, singur, de dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată pe zi, dacă avea noroc, dezertor, așteptat de Curtea Marțială, de linia Întâi a frontului, transfug... Moțăie, tot mai amorțit, În scaun, Întrezărind În fugă o fotografie mișcată care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Vom fi doar alt eu, alt tu, cu același nume, cu aceeași iubire-n priviri. Simți și tu și știu și eu că dacă eu te iubesc, nu vei muri niciodată. Ce ușor e să fii fericit!... Într-o zbatere lucioasă de aripi, într-o ultimă rotire, ochii mi s-au pierdut în noapte, lăsându mă pe mine-n urma lor și vocea blândă a mamei șoptindu-mi la ureche: „Trezește-te draga mea, s-a făcut dimineață!”
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să aibe ce Învârti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să meargă mult, nici să facă mari eforturi, era grasă și puternică, cu cocoașa plină și lucioasă, semn că avea rezerve destule pentru mai bine de o săptămână, dacă înaintau în același ritm. Un animal ca acela putea pierde liniștit peste o sută de kilograme în greutate înainte de-a începe să se resimtă. în ceea ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile lucioase, fiecare din ele fiind mai lungă decât ale mele puse cap la cap, loveau ușor tastele computerului, ca și cum ar fi dansat step. Spuse: — De ce n-o fi scriind doar „Linda“? Toată lumea știe cine dracu’ e ea. Ascultă la mine, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu capac Încălzit și bideu asortat. Într-un colț al parterului se găsește spațiul bucătăriei, care cuprinde (a) o plită cu gaz și (b) un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai jos și se pierde mai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza aveau umerași de burete enormi, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scrum de Îndată ce ai fi trecut pragul. Derek era singurul bărbat care Îndrăznea să intre, dar nici el nu zăbovea prea mult. M-am distrat puțin acordând tuturor fundurilor din Încăpere, etalate fără nici o jenă Într-o gamă variată de șorturi lucioase și colanți, note de la unu la zece. Apoi, i-am notat și pe posesori, În ordinea dezirabilității. Mister cel mai frumos funduleț s-a clasat abia pe locul patru, ceea ce nu face decât să dovedească faptul că posterioarele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
surprinsă. Pe chip i se citea o prudență pe care n-o mai afișase până atunci. Se lăsă pe călcâie, Își Îndesă degetele mari În buzunarele din față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă și tunsoarea periuță o făcea să arate, de la distanță, ca un skinhead. — Ah, bună, Sam, zise ea cu o lipsă de entuziasm evidentă. Am ridicat din sprâncene, uimită. — Brian zicea că vrei să-mi vorbești, am spus eu. Adică, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
soldele aflate În Întârziere, familiile soldaților sunt Înfometate, ofițerii sunt, cu toții, Îndatorați, situația este de nestăpânit! — Dl ministru este sigur că n-a rămas nimic din această sumă? — Nici un bănuț! Shuster scoate, prin urmare, din buzunar un cartonaș alb și lucios, acoperit cu un scris migălos, pe care Îl consultă ostentativ, Înainte de a afirma: — Suma pe care vistieria a vărsat-o acum zece zile a fost depusă În Întregime În contul personal al ministrului, n-a fost cheltuit nici un tuman, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voise să-i dea nimic. Când plecase de la familia Crăciun, îmi scrisese pe o hârtie adresa ei și-mi spusese că pot să mă bizui pe ea, dacă vreodată am o nevoie. În holul de la intrare, pe pardoseala de piatră lucioasă și albă, se afla întins un covor îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dar doar să o întâlnesc. După trei zile, fata a venit singură la mine. Arăta ca un înger - dulce, frumoasă, de o frumusețe transparentă. Nu mai văzusem niciodată, dar niciodată, o fată atât de frumoasă. Avea părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu accentul pe care Îl au cubanezii bogați. Doi dintre ei păreau să fie frați, pe cînd celălalt, Pancho, era ceva mai Înalt, da’ În rest era cam același gen de puști. Știi tu, slăbuț, bine Îmbrăcat și cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În bacnote Împăturite, tari, lucioase și verzi. — Termină cu prostiile, Enrique, mi-a zis. Am făcut un pariu, nu? — Da. Însă ne știm destul de bine. Nu chiar așa de bine. În regulă, am spus. Tu hotărĂști. Zi-mi atunci ce vrei să bei. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu lui Daisy. —O, Doamne, bineînțeles! zice ea, maimuțărindu-le accentul. Fetele alcătuiesc două grupuri distincte; primul grup sunt cele care încearcă să arate ca Daisy - înalte, cele mai multe blonde, elegante, poartă bijuterii scumpe și discrete, au pielea bronzată natural și lucioasă, nu ca a noastră, „coaptă“ la solar. Nici nu se uită la mine, nu sunt periculoasă, pentru că am prea mulți nuri (ca să nu zic altceva) și nu mă ridic la standardele lor. În schimb, o cercetează pe prietena mea blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră, s-au adresat toți fetei. Dacă nu-i observai tu bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp și își ungeau părul ca să fie lucios. Femeile și fetele îl împleteau în cozi. Crescuse și părul Prințesei. Toți îi admirau părul ei galben ca spicul de grâu copt. Numai al ei avea o asemnea culoare, ceilalți aveau părul negru, negru și pielea maronie. Pentru părul ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare, lucios de care nu se desprindea când pleca din cort. Femeile o cunoșteau și îi cereau să le ghiceasă. Altă dată când erau presate de necazuri, veneau chiar ele la cort. O dată a venit o femeie cu fata ei care trecuse
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]