105,709 matches
-
împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
și înfige imediat ochii în desenul auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
în dreptul lor, se deschideau niște uși și apăreau niște tovarășe secretare. Ce căutau niște tovarășe secretare la șase seara în clădirea Universității de pe Schitu Măgureanu? Cred că ele știau exact, eu nu. În rest, era zgomot, se întrerupea destul de des lumina, mai erau sticle goale de brifcor lăsate prin colțurile palierelor, pe vremea aceea puteai să combini brifcorul cu vodcă Wyborowa luată pe sub mână, dacă aveai relații. Dacă nu, beai vin spumos rose care umplea la liber metri întregi de rafturi
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
de la univers". Ca la nebuni vin cu un picior târâș să ceară de băut la "centrul nostru de achiziții de melci vii" din sat și să scoată coarne bourești, conform cântecului. Vin și sparg țiglele de pe casă să se facă lumină în pod, unde va fi pusă masa, la pomană. Vin și dau iama în căpița de fân de anul trecut, din ogradă, în care se impregnează toți porii odată. Vin și urlă că - să vă intre bine în cap, noi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
la ceasul zorilor mahmuri, în cenușiu și abandon. Universu-i este unul familiar, anodin, prozaic, fără "glorie", - dar, ca în poezia lui Bacovia, generator al unei atmosfere stranii și înlănțuitoare, aproape magice, de neuitat. (Ș.F.) Alunecă vinul: bătrân uituc sub lumină. Se zbate cu fața la păsări sărace, fără țipete, fără culori, încât abia se văd și numai în dreptul becurilor: ninsori mărunte care înclină tablourile în pereții gri. Zilele ating pământul odată cu geamantanele deschise de prea multe haine purtate, dar până seara toate
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
învățat pe de rost, cu vocea tare a mâncărurilor în care și-au îngropat, pe rând, toți câinii credincioși. Doar unele, puține, cad pe asfalt de sus, dintr-un camion prea plin și prea vechi ca să mai meargă, vreodată, pe lumină. Era senin ca în sticlele de lângă un cadavru de pământ scufundat la prima zăpadă: copiii învățau să citească pe păsări negre și mici, prin praful perdelelor împietrite de frica vreunui autobuz plin. Apa începea să curgă încet, după câteva zile
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii în ușă: îi era frică să nu fie prinsă scriind cu greșeli, după ce amestecase cerneala din stilou cu două picături parfumate, smulse cu greu din dosul genunchilor îndoiți sub catedră. Știa că
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
rar din case. Trăiau modest, fără povești scumpe sau cine știe ce ziare; doar uneori își mai cumpărau de la copii desene în creion cu șosele și plopi ca viețile ordonate și sigure ale femeilor. Semănau cu câte o stradă lăsată ziua cu luminile aprinse, cum stăteau la ferestrele lor reci, rupând caiete albe, neîncepute. Îi vedeam numai seara, când o boală subțire și înaltă se îneca în mine cu un măr: nefericiți, așteptând fiecare, la cină, aceeași iarnă însorită.
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
o gură de spaima venirii tale. El intră pe geamul străin cu pietre de rîu așezate Ca bibelourile-n vitrina balconului. Adormită iedera se lasă-n tăria ierbii Nemuritoare. Orbirea e numai un cod Orbii cu orbitele reci în visul luminii Pe cîmp șerpuind splendorile ierbii - Ascunși ochii lor - diamante în natură - Pot vedea mult mai multe decît în orbite - Dar orbirea e numai un cod: Pielea feței acoperită cu aripi de fluturi Palpita văzînd nevăzutele. Ne frîngem viețile chiar de
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
hăituiri de imagini Ce-acoperă cerul Și mai orbi decît orbii rămînem Cu înghețul, cu gerul. În aprins O scară luminiscentă în iederă Ca orbii mă urcam pe ea Pasărea nevăzută neagră îmi fluiera: " Nu e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
Ca orbii mă urcam pe ea Pasărea nevăzută neagră îmi fluiera: " Nu e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din două, Blînd podidiți de îngeri și de rouă, Rugîndu-ne: o, Doamne, dă-ne nouă Măcar o rază din lumina ce ne plouă, Dintr-un arhanghel doar un fir de păr...
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile prețioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa o văd: fragilă, delicată, are o privire arzătoare și o piele translucidă, de sfântă. În momente diferite (în curtea casei sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei, hotarul atâtor
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine măsurate. Făcură semne să dispară și mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri. Bătrânii își croiră drum printre pacienți, purtând luminile pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
lliescu!“ nu mai erau smulse prin fraudă. De altfel, demonstrând încă o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu cat dinspre §tefan eel Mare, Banu Mantă și Ana Ipatescu soseau noi și noi coloane de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
încă o cană de băutură. Poate mă lămurești, în sfârșit, despre ce este vorba. Pe unde mă due, pe unde ma-ntorc, toată lumea îmi vorbește despre venirea americanilor. Nici domnul Gufa nu s-a putut abține... Încercând să fac pufina lumină în capul lui, m-am trezit că-i povestec din fir-a-par istoria modema a României. Așa cum am supt-o de la pieptul maicii mele. §i așa cum eu insumi am trăit-o. Nu am de gând s-o povestesc din nou și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș care își rodea tacticos unghiile. Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un sîn cu lapte negru. Otrava Cititorul stă la porțile dimineții și așteaptă poeziile pe care, la lumina nopții, poetul le scrie cu propriul sînge, cu sîngele celorlalți îndoit cu apă, cu vin, cu virtute. E înduioșător, realitatea nu-i așa cum pare, Lumea nu-i ticăloșită de tot, încă mai are pentru cine Să înflorească dimineața trandafirul de
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
totodată: Timpul. Timpul petrecut în ele. Timpul care s-a materializat în ele. Oare va reuși să le povestească pe toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare." Prima Diminețile erau de lumină. - Vino, vino să vezi cum răsare soarele! - m-a trezit vocea Mamei. îl striga pe Tata. M-am sculat și eu. Desculț, în cămașa de noapte lungă ca o sutană. Tata era aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe și mi-a arătat Marea incendiată. Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de bucătărie cu apă rece. Mama mă suia pe scaun, îmi dădea săpunul și, după ce mă spălam pe mâini trebuia să mă săpunesc
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
ritual știut de ea din bătrâni, pe care l-am înțeles mai târziu: să alung întunericul nopții, să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]