1,094 matches
-
iudeii vreau să-l omoare, fuge în Cezareea și de acolo în Tarsul Ciliciei. De aici este luat de Barnaba în anul 33 sau 34 și își începe acțiunea de propovăduire a pretinselor revelații pe care le-a primit spre luminarea iudeilor dintre Neamuri. Timp de 14 ani împreună cu Barnaba umblă cu mare sîrg să facă tot mai mulți prozeliți pentru comunitatea religioasă din Ierusalim din care făcea și el acum parte. Se duc împreună în Antiohia unde participă la adunările
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sau adevăr! În secolul ll al erei noastre, sau poate chiar de la sfîrșitul celui precedent a circu- lat scrierea Omiliile clementine, care prezenta teologia orfică sau getică după legea adevărului și nu după făcătura grecilor, unde înțeleptul Orfeu lasă spre luminare o cosmogonie. ce ne prezintă facerea lumii astfel: ,,Astfel, primul Ou care a fost vreodată făcut, fiind încălzit treptat de către Făptura Vie din el, se sparge, iar apoi capătă chip și un lucru iese... Aceasta este în mod evident Logosul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
București, 1972. KANT, Imm., Critica facultății de judecare, (1) traducere de Alexandru Surdu și Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. (2) traducere de Rodica Croitoru, Editura All, București, 2007. KANT, Imm., Ideea unei istorii universale. Ce este "luminarea"? Începutul istoriei omenirii. Spre pacea eternă, traducere de Traian Brăileanu, Casa Școalelor, București, 1943. KANT, Imm., Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. KANT, Imm., Metafizica moravurilor, în vol. Scrieri moral politice, traducere de Rodica
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
practic) în legislația prusacă, Regulamentul din 1774 prevedea ca toți copiii, între vârstele de 6 și 12 ani, să fie școlarizați în mod obligatoriu. Croit după măsura principiilor iluministe, Regulamentul urmărea alfabetizarea tuturor supușilor concomitent cu stârpirea ignoranței populare prin luminarea publică. Traversele centrale ale acestei legi originale au stabilit reperele generale în cadrul cărora s-a desfășurat învățământul imperial pentru următorul secol, până la constituirea Monarhiei duale Austro-Ungare în 1867 (Ianoș, 2010, p. 307). Trei ani mai târziu de la promulgarea Regulamentului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a filtrat elementele radicale ale doctrinei iluministe, epurând ideile care aveau un conținut cu potențial subversiv. "Din revendicările iluminismului apusean numai ideea culturalizării maselor" a fost reținută și promovată prin literatura didactică (Pascu et al., 1983, p. 236). Alfabetizarea populației, "luminarea" maselor și culturalizarea ignoranților de către statul habsburgic nu avea nici pe departe scopul emancipativ la nivelul individului pe care l-a fixat Immanuel Kant [1784] prin celebra sa definiție a iluminismului: "ieșirea omului din starea de minorat" (selbstverschuldeten Unmündigkeit). Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
masonice cu elemente de inspirație administrativă - arhiva fiind, materialmente, o construcție în interiorul căreia se derulează procese de organizare și reorganizare a fondului pe care îl găzduiește. Fără să minimalizăm din meritele euristice ale analogiilor de ordin constructivist și administrativ în luminarea naturii memoriei colective, am păstrat pentru finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să pună în evidență tensiunea funciară în care subzistă memoria colectivă, a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
biserica Sfântu Ioan la 1876, când o descrie poetul. Clopotnița este alături de biserică. Desigur, nu se poate face istorie literară după imagini din poezii. Dar când recitești poeziile cuiva recunoști realități din biografia sa. Am încercat să restitui sensurile cuvântului „luminare” în poezia lui Eminescu, și iată cum am ajuns, și dinspre filologie, la această enigmatică locuință a poetului de la Văratic. Odaia filologică a poetului. Eminescu descrie odaia sa în câteva poezii și scrisori care, puse cap la cap, pot da
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
muncă este important, ne va interesa, mai întâi, ceva de dinaintea lui, și anume lumina din odaie: de vreme ce-și caută patul, înseamnă că cel muncit a stins-o. Ca în Scrisoarea I : Când cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în manuscrise. Așa se păstrează
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Pentru versul acesta am îmbinat câteva tradiții editoriale, și, în căutarea obiectului propriu-zis, a sursei luminii, ele trebuie deslușite filologic. Prima tipărire a Scrisorii I, din Convorbiri literare, 1 februarie 1881, are termenul luminare, ca în manuscrise. Așa se păstrează cuvântul în toate cele 11 ediții ale lui Titu Maiorescu (1883-1911) și în ediția lui G. Bogdan-Duică (1924). I. Scurtu (1909) schimbă însă: lumânare și după el păstrează G. Ibrăileanu (1933, cu î) și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ligiei Macovei) - deși G. Bulgăr (1999) și, după dânsul, noi înșine (2002) am restituit termenul originar. Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem aminte de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
noaptea, într-o odaie, o lumânare... stinsă?! în acest paradox îl lasă editorii pe Eminescu schimbând un biet semn dintr-un singur cuvânt, pe i cu â/î. Este limpede că avem de-a face cu o expresie de limbă, luminarea-i stinsă înseamnă exact ce înseamnă astăzi lumina-i stinsă. Expresia are alt sens decât cuvintele din care este compusă. Dați-vă seama, stimați cititori, ce ar însemna - ce înseamnă, de fapt - modernizarea în serie, mecanică, a cuvintelor, câte expresii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum înțelege fiecare editor în parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă’n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Titu Maiorescu păstrează în prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Titu Maiorescu păstrează în prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant în zona abstracțiunilor, nu le amestecă în concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu ’n luminare - și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare Eminescu are un apostrof care poate fi considerat mediu, adică ceva mai mic decât cel larg dar mai mare decât cel strâns. Sunt, în toată poezia sa tipărită
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Convorbiri, trei sau patru forme ale acestui apostrof mediu, cea mai ușor de înțeles fiind aceea din Scrisoarea IV: Povestesc ele ’n de ele, unde avem de-a face cu un calup de cuvinte, cu o rostire egală. în imaginea luminării, însă, acest apostrof trebuie considerat strâns. Eminescu are multe locuri unde cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, însă, scrierea legată: sara suflu’n luminare, și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cuvinte, cu o rostire egală. în imaginea luminării, însă, acest apostrof trebuie considerat strâns. Eminescu are multe locuri unde cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, însă, scrierea legată: sara suflu’n luminare, și vezi formele aliterante sa-/su; a-u-u-u-a - sugestia suflatului încet și continuu vine de la sine. Dimpotrivă, pauza după suflu sugerează acțiune rapidă. Considerați cele două obiecte în discuție, lampa sau lumânarea, și vedeți cum se stinge fiecare în parte prin
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris - iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării - care este tot luminare și aici. Deocamdată să rezolvăm (adică: să punem!) problema cronologiei. În albumul pe care și l-a confecționat la Văratic în vara lui 1889 din poeziile ei și ale lui Eminescu, Veronica Micle preia acest sonet și-l adnotează astfel
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
el avea casa lui - ea o avea pe a ei. ... Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, în schimb poate să ne lămurească în privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș, 1902) ne vorbesc despre luminare: încet te-ardici și sufli ’n luminare. Este aceeași expresie pe care am întâlnit-o în Scrisoarea I: Când cu gene ostenite sara suflu’n luminare. Am dedus că acolo este vorba de lampă, poate aceeași din Singurătate (A târziu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu rol apotropaic (figuri stilizate ale strămoșilor, ochiul, palmele deschise, șarpele casei, însemnele astrale soarele, luna, stelele, cai solar), sintetizate foarte bine într-un cântec popular: "ridicai bordei în soare / cu mânuțe de-nchinare, / cu căluți de apărare / cu stele de luminare, / cu ochi de înfățișare, / pe fruntarii de pitvoare." 83 Puterea magică a omului, de a însufleți casa, de a-i da viață din viață proprie, este reflectată și în poezia populară din Bucovina, elementele htonice și cosmice fiind direct participante
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lacrimi. Cântarea lor este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Cântarea psalmilor este glasul Bisericii și podoaba imnografiei ortodoxe. Folosirea psalmilor în slujbele bisericii umple rugăciunile de bucurie, de strălucire și de dorul după Dumnezeu. Psalmul este luminarea sufletului și sfințirea trupurilor. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune în cuvântul său despre psalmi: „că, vechii creștini mai toți știau pe de rost psaltirea și o cântau cu multă evlavie”. Părintele psalmilor, proorocul David, a știut ce înseamnă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute.” Psaltirea este partea cea mai aleasă și este cântarea cea mai iubită de Dumnezeu. Prin ea se vestește mântuirea pentru omul păcătos, mângâierea bătrâneților, înfrumusețarea tinerilor, luminarea și înțelepțirea pruncilor, podoabă prea frumoasă a femeilor celor credincioase. Este dătătoare de smerenie și izgonitoare a mândriei. Armă întru înfricoșările de noapte și odihnă celor ce se ostenesc. Citirea psalmilor este lucru îngeresc, moștenire cerească, tămâie duhovnicească și într-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce a așezat pământul pe temeliile lui și nu se va clătina în veacul veacului; de Cel ce cheamă apa mării și o varsă peste fața întregului pământ. Ieși și te depărtează de la cel ce se gătește către sfânta luminare. Juru-te cu Patima cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos și cu cinstitul Lui Trup și Sînge și cu venirea Lui cea înfricoșătoare, că va veni, și nu va zăbovi, să judece tot pământul, și pe tine și pe toată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Lui?” El sau nașul, închinându-se, zice: „Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii celei de o ființă și nedespărțite.” Apoi zice preotul rugăciunea aceasta, intrând în biserică: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, cheamă pe robul Tău (numele) către luminarea Ta cea sfântă și-l învrednicește pe dânsul de acest dar mare al Sfântului Botez. Dezbracă- l pe dânsul de cele vechi și-l înnoiește pentru viața de veci. Și-l umple de puterea Sfântului Duh, spre unirea cu Hristos
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de scriptura de T. Cipariu. Editiunea II revediută și inmultită. Blasiu, MDCCCLXVI. Cu Tipariul Seminariului) Iată transcrierea fragmentului, făcută de un specialist, Carmen-Gabriela Pamfil: Prefațiune Aceste studie asupra limbei românești Începusem a le publica Încă În a. 1847 În Organul luminarei, Însă greutatea obiectului și ocupațiunile cu redacțiunea și publicarea acelui Organ amânară continuarea și În decursul anului 1848, fără de a le putea terminá. [...] Deci, nevrând a ținea mai Îndelungat foaiele tipărite până acuma nepublicate, am onoare a le presenta Onor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]