1,553 matches
-
A fost un sărut uscat, între două guri cu buze pecetluite, Emma continuă s-o țină lipită de el, clătinându-se încet, ca să-și mențină echilibrul. Mâinile lui Pearl, încordate pe umerii lui ca să-l împingă, se relaxară și apoi lunecară în jos, cuprinzându-l. Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo, că nu mai era decât altceva, ceva care lunecă din mâinile tremurânde ale preotului. Totuși, trăgând și împingând cu disperare, reuși să proptească matahala la capătul mai puțin adânc al bazinului, opus robinetelor, acolo unde se afla banca interioară, astfel încât capul căzu inert pe spate, sprijinindu-se de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei neted și rece. Lasă-l să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume Ivona, chicotiră. Cele două femei chicotiră și mai tare când mâna lui Nestor lunecă în jos pe coapsă coapsa netedă și rece: nemișcată, o poză bej în relief; dar poza nu reprezenta pe nimeni cunoscut, și dacă n-aveai cui să te plângi că ești păcălit însemna că nu erai păcălit. Trebuia să fii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se întâmple pe scenă, Lucian avea să fie ca și spectator. Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
găleată veche în mână, își agita de zor brațul întins deasupra capului. Răcnea și îl chema prin semne în timp ce primii spectatori treceau pe lângă el părăsind stadionul. Rareș mai lua pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece de pe tampon în jos. Vrei să intri gratis la toate meciurile? Hai cu mine! Radocea îl lua pe după umeri și îl trăgea zorit înăuntru pe poarta stadionului, împotriva puhoiului de spectatori care plecau. Culegem cioburile din iarbă și ne lasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lipite pe canaturile interioare. Când își întoarse privirea înapoi, fata nu mai era în lumina coridorului... În ziare se puteau vedea titluri cu litere foarte mari și poze cu chipuri hidoase. Dănilă nu mai voia să știe de ele... Gata, luneca în jos. Nu se mai putea ține. PUNCTUL MATEMATIC Toată lumea știe că domnului Panciu, profesorul de matematică, îi cam place să bea. N-a venit niciodată băut la ore, dar uneori este de o veselie din aia ciudată, cu ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul palmei când împotrivirea îți era deja înfrântă. Era ca un fel de magie. Dar care îți și întorcea stomacul pe dos. De aceea nu l-am lăsat să-mi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
goale... Și brațul acela care în poza de grup se sprijinea de pardoseală și era îndoit invers, acum făcea mișcări unduioase deasupra capului, în armonie cu celelalte iele, în timp ce dănțuiau în jurul Sorinei, fata cea mică a Împăratului... Privirea lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă încheietura mâinii care se răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
harul artistului e capabil să-l transmită. Îmbinând credințe străvechi, ale căror urme sunt atestate în mitologia generală sau în cea biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub semne astrale: Sus, astrele în crugul etern lunecând - / timpul tău aștepta, o, Dorador! - sentimentul începându-și aventura existenței odată cu Facerea, când, La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca un cântec de lebădă, ca strigăt al atașamentului față de viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de acolo începe și cu el, / renăscând, toate tainele lumii!... și pentru că numai reconectându-se la energia acestui univers, fie și numai temporar, ar putea să descopere măcar o parte din sensurile lumii, care, altfel, îi scapă, făcându-i talpa... nesigură / lunecând peste moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un copil de vreo 12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând ce face, a început să admire minunatele flori de vanilie din preajma bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
încerc imposibilul... Urcam în câte un copac până în vârful lui, încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fâșia de pământ tare dintre două smârcuri și am dat de o altă barieră de stuf care mă împiedica să văd mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet de clopot. L-am recunoscut și m-a cuprins o mare emoție. Nu mă mai interesa că eram orb. Regăsisem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
raită dincolo de moarte. Într-o noapte am visat ceva îngrozitor. Mă aflam în fața unui ecran cu puncte și săgeți luminoase. Ca la un mare aeroport. În dreptul fiecărui punct exista o cifră de culoare albastră. Săgețile erau portocalii și se mișcau, lunecau ca niște șopârle luminoase. Pe măsură ce mă uitam, îmi dam seama că era o regulă în acele mișcări. O forță nevăzută le comanda. La început mi-am închipuit că trebuia să fie o rampă de lansare pentru rachete acolo. Apoi am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă și căzu la picioarele unei bătrâne cu părul alb, care se sperie și slobozi un țipăt. Acum toată lumea din vagon râdea. Râdea și bătrâna, și pasagerul, și mai ales eu cu Mihaela. Ce frumoasă era! Avea atâta armonie în ființa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acasă în fiecare după-amiază, ca de obicei. De fapt, voiam proteste, reproșuri, lacrimi. Adică întreg cortegiul de implorări care îmi gâdilaseră plăcut orgoliul de atâtea ori în astfel de împrejurări. Am expediat scrisoarea prin poștă și în clipa când a lunecat în cutie, am simțit o ușoară strângere de inimă. După aceea mi-am văzut de treburi, dar tot ce am făcut în ziua aceea a fost sub semnul unei apăsări lăuntrice. După câteva zile de așteptare răspunsul încă nu sosise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ne-ni-șor!) Și tocmai pe când coboram scările interminabile (ascensorul nu funcționa) am avut o iluminare subită, asemenea unui fulger, care mi-a descoperit adevărul. ― Mihaela e aceea cu accidentul. Și Nenișor? Nenișor, numele pe care-l citisem în cartea de vizită lunecată din poșeta Mihaelei. E tânărul care o ceruse de nevastă. Nu era o simplă bănuială, nici vorbă! Bănuiala implică ezitare, nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul, se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]