2,874 matches
-
să mai scriu două studii în legătură cu Bacovia. Din nefericire „proiectele” s-au îngrămădit și de-acum, datorită stării sănătății și lipsei de timp (și de energie), va trebui făcută o alegere. Opțiunile și urgențele sînt însă dificile. Iarăși m-am lungit. Poate luați exemplul meu și-mi scrieți. Cele cuvenite Doamnei, iar dumneavoastră toată prietenia, Ion Maxim </citation> (30) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”15 aprilie 1980”> Dragă domnule Călin, Iarăși mă aflu într-o cursă contra-cronometru, dat fiind
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mi s-a promis o pagină, la prima mi s-a plîns dl X de lipsa spațiului. (Vivat cel Cosmic. Că-i mare!) Dar că să trimit peste două săptămîni lucruri închegate, scurte, lungi etc., și voi fi publicat negreșit. „Lungește, Doamne, boala!” De fapt la fel mi s-a promis și la Ateneu: „Visul” și „Singur” își găsiseră loc în paginile nr-lui 2, dar... și l-au pierdut pînă la urmă. în sfîrșit, despre Volum nu cred că poate fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
între rînduri, pentru ca lucrurile de comunicat să încapă într-o jumătate de pagină. Din ele se deduce un dublu portret: al său și al destinatarului. Al său - de om cu stil concis, mereu sobru, răbdător; al destinatarului - de ins care lungește o treabă, deloc insistent, fără relații în „sferele înalte”. Recitindu-le, îmi zic însă că dacă n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în predarea unei ediții de „restituiri”, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și desprind toate consecințele ei. Cu toate acestea, după ei, opoziția nu exista la origine. Pe vremuri, povestesc amerindienii, Linxul și Coiotul erau prieteni apropiați și aveau aceeași morfologie. S-au certat însă și, ca să se răzbune, Linx i-a lungit botul, labele și coada lui Coiot ; la rîndul lui, Coiot i-a turtit botul și i-a scurtat coada lui Linx. De atunci, se opun ca fizic : extravertit pentru unul și introvertit pentru celălalt. în concluzie, atît la nivel fizic
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată și bănui că saboții de frână erau umezi. Sub impulsul momentului, apucă volanul, invită fata la o cursă de încercare și porni. Luînd-o spre nord, în direcția lacului Snagov, reuși să lungească călătoria, oprind adesea mașina sub pretextul că reglează frânele. Mihai scoase la iveală un pachet de țigări, care erau interzise în timpul instrucției școlare, și cei doi au fumat în timp ce discutau așa-zisele probleme din cauza cărora frânele mașinii au uneori de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu mâinile spre a fi mai bine așezat. Apoi au depus-o din nou. Așa. Fire de paie galbene, tăiate de combină, și fulgi de pleavă alburie presărau îmbrăcămintea neagră a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe 1989, dar le dau la întâmplare, prin tragere aleatorie, făcută de un ordinator. De ce nu ne iau pe noi, nenorociții din lagăr?" Se teme de vizita medicală, fiindcă dacă ești suferind, nu te acceptă nici o țară. Așteptarea tâmpă se lungește peste măsură și singura consolare ar putea fi aceea că alți locatari zac în lagăr de 5-7 ani! Răspunsurile la SOS-urile din scrisori, atâtea câte sunt, nu par chiar încurajatoare. Virgil Ierunca îl asigură că "va dedica o emisiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nemaivorbind de viesparul din Orientul Apropiat și cel Mijlociu. Așa se și explică de ce Consiliul de Securitate al ONU a aprobat sancțiunile, la adresa Iranului, propuse de americani. A doua ar fi amestecul Iranului în Irak, sprijinul dat forțelor rebele, ceea ce lungește războiul și-l face și mai sângeros. A treia, ar fi sprijinul total pe care Iranul îl acordă Hezbollah-ului în lupta fără sfârșit a acestuia cu Israelul; este adevărat că acest amestec îi deranjează mai mult pe evrei și americani
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei opt sau zece din primul rând erau Radu Gyr, doctorul Veselovsky și cu mine. Manifestațiile de simpatie ale publicului se înmulțeau, entuziasmul sporea și coloana se lungea pe măsură ce înaintam. Cotind pe str. Gr. Alexandrescu, am intrat din nou pe Calea Victoriei, întorcându-ne spre centru, printre trotuarele ce gemeau de publicul care manifesta zgomotos la trecerea noastră. Steagurile se făceau tot mai numeroase și atmosfera devenise pe nesimțite
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
când se adunau acasă. Cu toate acestea, am primit o educație excelentă; am avut în jurul nostru căldura iubirii și a înțelegerii necondiționate, sprijin moral, spiritual și material cât i-au ținut băierile. Se „văita” tata, râzând, că i s-au lungit mâinile de atâtea pachete cărate la poștă și mama râdea și ea. Nu mai erau bogați, lăsaseră tot „dincolo”, dar erau bogați în iubire și muncă. Îngerul nostru păzitor, în absența lor de-acasă, era bunica Ștefania, care ținea și
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
un lemn care plutește pe apă e Îndreptățit să spună „am cîștigat“ atunci cînd fluxul Îl aruncă pe plaja pe care o căutase. Dar asta a fost mai tîrziu și nu ne interesează acum. Cele două zile planificate s-au lungit, ca un elastic, pînă au devenit opt, iar pe măsură ce gustul dulce-amărui al plecării se amesteca cu respirația mea urît mirositoare, m-am simțit definitiv luat pe sus de vîntul aventurii, către lumi pe care le prevedeam mai stranii decît aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo, pînă cînd următoarea echipă de nord-americani va fi trimisă În cantonamentul de pregătire. Señor Soto, pe lîngă faptul că era un tip deosebit, era și foarte educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto și ne-am urcat În micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
caut aici, am mai zis, și uite că În sfârșit se Înduplecă să-mi dea liber arătându-mi cu coada sapei spre hangarul din spatele casei. Chiar mă așteaptă Andrei al meu. De alaltăieri n-o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-e că i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
paloșu’ lu’ Mihai Viteazu, ea a sechestrat actu’ locului... Ghearele se retrag În pernițe În momentul când laba Îi atinge obrazul, laba se retrage și bate fumul ca să mențină echilibrul motanului pe spătar. Pulsează ghearele, intră și ies și se lungesc dintre pernițe ca niște degete și laba bestiei negre tinde să devină o mână, oh, Gilbert! Bestia miaună frecându-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine și-ai să moștenești Unitatea, părințele. Da’ ce-ai să te faci cu dada Leontina, c-o să trebuiască s-o ceri În căsătorie? Și p-ormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bordură. Începuse să se facă bun de fiert porumbul din lanul ceapeului Glina, care pornea din fundul curții și se Întindea cât vezi cu ochii, până-n zarea vegheată de turnul castelului de apă alimentându-se din lacul Cernica. Ne mai lungeam În iarbă și ne holbam la cer până ațipeam, mai dădeam o raită prin porumb după un braț de știuleți, căci misiunea noastră era să demontăm pe măsură ce ne soseau piesele, dar piesele Încă erau pe drum. N-apăruse nici rezervorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă de porumb fiert cu rezistența lui Andrei. Noi picoteam lungiți În iarbă pe lângă ei. Nu mai era mult până să se Însereze. Precis o să-i apuce noaptea pe drum. Și unde spuneai că vă duceți, Viorele, am Întrebat. — Naiba știe unde. Unde mergem, Tanso? Cred c-o să ne oprim la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam foarte tare și am vrut să ne căsătorim. Părințelul se căznește și o tot lungește, oh, cum se Întâmplă de obicei, noi am decis să ne unim viețile. Părinții ei, ce să zic, nu erau deloc de acord. Dar până la urmă n-ar fi stat În calea fericirii unicei lor fiice. Ei erau foarte bogați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
indignarea atroce ce i-o citeam pe față părea să-i fi luat glasul. Slăbeam treptat strânsoarea și aproape că-mi luasem mâinile de pe ea când se eliberă cu un efort suprem. De-acum o priveam ridicat Într-un cot, lungit În iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nea. Cine dracu’ intră acolo să-i numere? — Îi scoatem și-i Încărcăm În mașini și-i numărăm, nea, ce mare inginerie? Hai, dă banii Încoace ca să ne-apucăm să-i Încărcăm. — Bine, și proprietaru’? Încearcă nea s-o mai lungească. — Io sunt proprietaru’, i-o reteză Andrei. Acuma dă-mi banii și-ți povestesc pe urmă tot ce mai vrei. Da’ șezi blând, băiețică. Încarcă-i și numără-i și-ți dăm banii. Ce ești așa speriat? Nu fuge nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noastre de care nu ne despărțeam pentru nimic În lume. Andrei stătea În stânga lui, pe marginea patului, iar eu pe patul din fața lor. Am fi fost la o adică dispuși să-l ascultăm pe dom’ major, dar să n-o lungească prea mult... — Ce să facem dom’ major? zise Andrei puțin iritat. Păzim șantieru’ ăsta al Unității. D-aia ne ține moș Victor pe lângă el și ne dă să mâncăm. Ca să nu se-apropie nimeni. Are gestiune serioasă aici. Dormim cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Laur, și totuși n-am socotit de prisos să Întăresc. — S-a terminat totu’. Mă temeam și eu de ce se temea Andrei, că venise să se lipească de ceva de băut În contul cartofilor, ceea ce ar fi Însemnat s-o lungim până la ziuă. Țigări mai aveam câteva. Știam că nu fumează, așa că i-am Întins pachetul de Carpați cu patru țigări În el și uite-l că aprinde una de la a mea și mai ia una, pe care și-o pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost popasul nostru. * În fiecare seară ea ne spunea că mâine dimineață precis, mai mult de trei-patru zile nu lipsește niciodată Pepino al ei, și se dusese o săptămână și Încă una și se duceau și banii. Popasul nostru se lungea primejdios de mult și de-acum eram o familie numeroasă, al cărei buget se cerea drămuit cu grijă. Altminteri, asta o fi fost soarta banilor ăia prăduiți din ograda lui moș Victor, că părințelul Andrei Îi ținea numai la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fiertură, și băutură din belșug. În așteptarea noastră ei au mâncat și au băut vreo patru jumătăți de rachiu de drojdie. Păi cum dracu’ să ne răzgândim? Ce vorbă-i aia? Părințelului chiar nu-i venea la-ndemână s-o lungească, era tot atât de grăbit ca și Hansi, și nu mai spun că și pe mine ardea cămașa. - Cât zici că ne costă, prietene, ca să ne treci pe amândoi dincolo? - Cât v-a spus Pepino. Ăsta-i prețu’. Și se cam holbau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Dacă nu ne grăbim În noaptea asta, de mine Încolo adio. Au Început să bage trupe la graniță ca s-o Întărească. - Da’ ce-s nebuni?! sare ca ars părințelul. Se arată din cale-afară de uluit, Încercând s-o mai lungească, iar namila asta de om pare să se lase prinsă. - Ne-atacă ungurii, băieți. - Fir-ar mămițica lor a dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne mai lipseau. - Ne-atacă și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]