1,146 matches
-
șterse pomada de pe mână pe mâneca lui. De Witt se prăbuși la pământ, apoi se târî până la closet și vomită. Când încercă să se ridice, Fritzie îi împinse capul înapoi în closet și-l țintui acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a naibii de ciudată și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s. Fețele scrijelite sunt très à la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare, am știut că Martha trebuie să fi fost. I-am smuls o mărturisire. M-am întors către Emmett. — Unde-i Georgie? Bătrânul se foi. — Probabil că stă într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
place. După ce m-a găsit Meryt, am făcut asta pentru tine. A luat o cutiuță de lux dintr-o firidă. Era fără ornamente, dar perfectă. Făcută din abanos - un lemn care se folosea aproape exclusiv pentru mormintele regilor - și fusese lustruit până ajunsese să lucească ca o lună neagră. - Pentru trusa ta de moașă, a zis și mi-a dat-o. Am rămas cu ochii la ea o clipă, copleșită de generozitatea și delicatețea lui. - Eu n-am nimic să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mâl. Apa se scurge și mâlul lipește. Apoi pui alte foi de-a curmezișul și iar le uzi ca să le lipești. După aceea tai marginile cu grijă, să fie drepte. Pe urmă usuci foile la soare și apoi le lustruiești cu o bucată de fildeș. De aici încolo cartea așteaptă să fie scrisă. Iahuben asculta uimit și tot trăgea cu coada ochiului spre desișul de lângă râu, acum abia zărindu-se prin aerul amurgului. Apoi, deodată, își aduse aminte: - Vorbeai de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică de natură, trufie, minciuni voite și haos. Și totul e Lustruit cu niște false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo șapte sute de mii de manuscrise până în anul 48
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Încropesc pentru cină, spune Joan, puțin ofuscată. Iese din bucătărie, lăsându-i pe Burgess și Minnie Împreună. Curăță argintăria. Burgess pune praf de curățat și freacă energic fiecare tacâm, Îndepărtând petele, apoi i-l trece lui Minnie, care Îl lustruiește cu o cârpă curată. — S-ar putea să-mi caut o slujbă ca valet pe lângă un gentleman, spune Burgess după un minut sau două de tăcere Întreruptă doar de clinchetul moale al cuțitelor, furculițelor și lingurilor pe care Minnie le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de divertisment reprimată de Codul vostru Penal. După penitenciar, pentru a-și face mâna, sustrage și depozitează acasă, în balcon, 400 de litri de benzină. Infracțiune de tot râsul. Pentru că, sub un dâmb afânat din codrul Cernica, putrezește și se lustruiesc oasele minorului Miluță Cioroslan, trei ani, călcat cu mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată după viol... se reangajează, prin mită, la coloana auto "Cățelu", primește ecusonul 853, se fâțâie prin București precum cel mai trufaș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ridicol eram? Tăcu. Închipuiește-ți cât era el de ridicol! - Ce-ți mai place s-auzi?... Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din zona Șelari-Covaci-Lipscani, așa că, dintr-un început, tânăra doamnă Olimpia Frofrony, delicata și picanta soție a domnului Ninel, are ocazia să-l vadă pe Ulpiu în pantaloni. Îl place. Iute prinde cea mai fremătătoare încredere în el. Îl pune să lustruiască parchetul, să care gunoaiele, să măture curtea. Simte că nu s-a înșelat. Băiatul ăsta are într-însul ceva. Ia să vedem. Îi cere, din nou, să se preumble prin curte. O emoționează mișcările lui somnolente, rotunde, de tânăr bărbat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara cu apă și săpun și lustrui nodurile de lemn ale pupitrului său pentru a douăsprezecea oară. Și nu se înfățișa nici măcar aia, Dorina, să-i bramburească nițel creioanele, să-și pițigăie glasul și să-i ascundă gustarea. O să-i arate el ei, odată, dacă o să vrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era prieten la toartă cu Sfântul Părinte Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divină. Nu apucă, fiindcă femeia se și răsucise pe călcâie (era un fel de a spune) și i se adresă cu vocea pe care și-o lustruise, sute de ani, pe valeți. - Domnule Floyd!! - Doamnă!... - Ziua de azi, 21 aprilie, ar trebui aniversată ca o dată esențială în istoria umanității... (Ahoe, îi stătu pe limbă lui Pink să scandeze, așa cum o făcuse, nu o dată, în taberele școlare). -Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei ei dragi. Fotografia era încadrată de o ramă din argint masiv, pe care fuseseră gravate cuvintele „Celei mai bune mămici din lume, cu dragoste, Milly“. La fiecare vizită, Jenny lustruia rama respectivă pân-o făcea să strălucească. Ridicând un colț al halatului, Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas către ușă, ca să inspecteze dormitorul. Totul era în regulă, numai că femeia știa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o încălcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dispare... Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avînt. În lună stau stâncile rare - Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchiu de granit, pe ruine Bătrâne. {EminescuOpIV 103} ODIN și POETUL Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruesc în rime și-n cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Bucurîndu-se de noul său rol de ghid imobiliar, Cabrera ne conduse În jurul casei. Bentley-ul albastru de epocă al soților Hollinger, parcat În fața garajului, era singurul lucru curat și șlefuit de pe toată proprietatea. Miguel spălase limuzina și o frecase cu parafină, lustruind uriașele aripi, ca niște flăcări deasupra roților. Ne urmase pînă aici și acum stătea răbdător lîngă mașină. Tot cu ochii pe mine, scoase o bucată de piele și Începu să frece masca Înaltă a radiatorului. — Bietul om..., spuse Paula. (Ținîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecută la J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
caseta În aparat după ce aflase că eu și Paula urma să vizităm casa Hollinger, considerînd că inspectorul Cabrera avea să fie prea ocupat cu raportul autopsiilor ca să mai verifice o dată probele găsite. Mi-am amintit de șoferul familiei Hollinger, care lustruia la nesfîrșit Bentley-ul de epocă. Oare andaluzianul acesta depresiv devenise confidentul și poate chiar amantul lui Anne? Privirea lui amenințătoare, departe de-a Încerca să facă din mine reprezentantul vinovăției lui Frank, se poate să fi fost o Încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încercaserăm s-o ținem În viață, sprijinind-o pe scări și măturînd cioburile paharelor de whisky de pe podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să recunosc că acea femeie zdrobită și singură probabil că nici nu observa prezența băieților săi și abia dacă era conștientă de sine, după cum se holba În oglinzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
manager“ al clubului sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de Elizabeth Shand să reamenajeze locul. Au curățat și au umplut piscina, au udat peluzele și au redesenat cu vopsea albă terenurile de tenis, apoi au lustruit podeaua de scînduri a sălii de sport pînă au făcut-o oglindă, pregătind-o pentru primele lecții de gimnastică aerobică. În ciuda acestor eforturi, niciun locuitor al complexului Costasol nu apăruse Încă să-și Întindă membrele ostenite pe luxosului mobilier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața cârciumii cu ziduri vechi, mâncate de igrasie, era un acoperiș lung, de frunze uscate de plop, rămase de cu vară, sub care, la mese înalte și lustruite din lemn de brad, se adunau tocmașii la un pahar de voie bună. Nu mai aveai loc. Te trăsnea de departe un miros de mujdei și abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câine de par și se numeau stăpâni. Cîrciumaruî îi vedea numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu oamenii lui, negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]