6,186 matches
-
TEOLOGUMENA-Despre Credință ● Credință este acea corola, floare rară a frumuseții sufletești care crește în adâncurile mistice ale ființei și care este hrănita prin lujerii de lumină ai harului și de speranță escatologica a mântuirii. Rădăcinile credinței șanț adânc îngropate în lutul trupesc, în substraturile profunde ale conștiinței, în sângele curat din inima noastră, dar floarea și fructele credinței se înalță transcedental prin duh până la tronul ceresc, sfântă mărturie a încrederii noastre în Dumnezeu. ● Credință trebuie însoțită de fructele faptelor numai pentru
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
Păsările cântă Bucuria revederii Vrabia,ciocârlia Ele îmi cântă, Eu mă las încântată De vestirea lor De venirea iubiri În zori , Iubire cu flori Iubire cu dor, Tu zbori pe aripi De cocor Călător,visător! Iubire de aur Iubire din lut Te păstrez, În al meu suflet Muribund! Iubire de vis Iubire divină Toate sunt scrise, Pe lume să vină! Referință Bibliografica: Vestitori de iubire! / Ellen Ada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de
VESTITORI DE IUBIRE! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385197_a_386526]
-
rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de ură Și durere, Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verzi Și roade parfumate, Iubire și candoare, Nu blestem! Stejar voinic, Cu fruntea către soare, Să te înalți din luturi și din ierni! Să fii străjer și flacără eternă, Un far aprins Spre zori de primăveri! Referință Bibliografică: Fiului meu / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2220, Anul VII, 28 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
FIULUI MEU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385206_a_386535]
-
O pasare în zbor. Prin Ține sunt Un bob de roua fină, Un gingaș ghiocel Printre nămeți; Firavul fir de iarbă Și lumina, Condor visând la aripi Și la cer. Prin Ține cresc În fiecare clipă, Și mă înalt Din lutul pieritor; Un bob de grâu, Spre tainica lumină, Spre țara mea De dincolo de nori. Referință Bibliografica: Prin harul Tău / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina
PRIN HARUL TĂU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385208_a_386537]
-
Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
catifea. Toate cântecele Marioarei Mân Gheorghe sunt o narațiune admirabila contra tendențiozității artei actuale către obiectul vânzării și înstrăinării cântecului! Să vină un cântec din inimă Ardealului și să se așeze sub zidurile de cleștar de aproape de București, rămânând cu lutul lui, cu iarba lui, cu frunzele sale, cu cerul și păsările lui, cu sâmburii lui și copacii lui, cu temeliile și casele lui, cu Mureșul lui, câmpiile, podișurile, munții, țăranii lui, cu tot ce e al Ardealului mureșean, aceasta-i
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-au pierdut zboru-ntr-o noapte și-au rămas tot mai departe; Singură
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
păstreaz-o eu am obosit nu te-nvinovățesc mă iartă te-am iubit atât de neatins înalt profund ce clipă spartă m-am prăbușit atât de mult a nins sub greutatea nopții mă retrag sub cete de priveliști cu chip de lut zilele mi le-nșirui pe un prag de Elizeu demult necunoscut cînd ne-am văzut ultima oară râdeai doar tu plângeam doar eu era decembrie într-o seară rămas bun mă iartă...tu. Referință Bibliografica: Rămas bun / Roberta Sanders : Confluente
RĂMAS BUN de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384564_a_385893]
-
continentele, excepție Australia; - după destinație: - clopote de cult, de alarmă, pentru animale domestice, de protecție, de grădină, de vapor, șamanistice, decorative etc. Colecția este prezentată pe site-ul http://bells.zuavra.net în structura: Clopote antice Clopote și clopoței din lut și piatră Clopotele șamanilor Clopote pentru animale Clopoței sferici (zurgălăi, crotals și Tiger bells) Clopote zoomorfe Clopoței cu mâner Clopote de cult Clopoței decorativi Clopței Feng Shui Monede si medalii cu clopote Clopote speciale Clopote argintate O lume a clopotelor
TRILOGIA “PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE” de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384595_a_385924]
-
sărit 16m dintr-un avânt. Desigur, sportivii acelor vremuri aveau alte cunoștințe, altă constituție, altă voința, altă gândire ș.a.m.d. . Acest eveniment înălțător pentru istorie a fost surprins de un pictor, care a cuprins scena pe un vas de lut. Ceea ce este curios, nu numai poziția ca de arc în semicerc deschis avântat spre în față, ci mai reprezintă o enigmă săculeții pe care Faill îi ținea în mâini. Grecii numeau acele chestii din mâinile sportivului, ce erau ca niște
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n pragul serii, prin mănăstiri de lut și-ngroapă chinul! Zadarnic dor ascund în brațe merii, buchete mari de flori se scurg tăcute, un clopot odihnește-n buza serii, tacit acord plângând petale mute! Referință Bibliografică: TĂCEREA MERILOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
ca amețeala dorului s-alung dar gura ta e-o amintire-n șoapte sărutul tău e dulce și prelung Cu ochii-nchiși îți simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina cu tine-aș adormi, iar
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
este titlul primului poem, sau al celui de al doilea poem, dacă socotim dedicația un poem-poartă. Un poem fantă, cum ar zice Nichita Stănescu. Iar cum primul vers al acestui Poem („Labirintul”) începe așa, „La început, în ființa-mi de lut”. Așadar suntem la început, este vorba despre începutul mitic, în care se petrece geneza, când după geneză începe urcușul chiuitor al Omului prin istorie, vai, care este de fapt întoarcerea acasă. Mai târziu am realizat că poezia doamnei Emilia Țuțuianu
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
ființei, străbătând mai târziu zonele luminate ale conștiinței pe care le irizează ca pe niște vitralii. Prima strofă este iluminată din nivelul profund de cuvintele care devin, prin încărcătura lor semantico-poetică , noțiuni, concepte poetice: La început, în ființa-mi de lut s-a pitit tainic iubirea... Și-n rădăcinile adânci ale ei, viața a luat forma aripilor albe”. Nu întâmplător, d-l profesor Tudor Ghideanu găsește o apropiere între poezia Emiliei și subtilul poet care este Dan Laurențiu, un mare poet
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
forma aripilor albe”. Nu întâmplător, d-l profesor Tudor Ghideanu găsește o apropiere între poezia Emiliei și subtilul poet care este Dan Laurențiu, un mare poet, venit și el din Moldova. În al doilea nivel semantic noțiunile, ,,ființa-mi de lut”, ,,iubirea” , ,,rădăcinile adânci”, ,,aripile albe”, comunicând între ele, ne revelează înălțarea spiritului din sinele său, din profunzimea ființei, prin iubire, în nivelul celest, pe care ni-l sugerează cuvintele ,,aripile albe”, ale îngerului. Strofa a doua a poemului trebuie interpretată
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
fiorii în colțuri de trup, Și-mbrățișați mult prea puternic, se rup, Patima lor risipindu-se-n ploi, pe pământ. Copacii-n culori, încă vii, fremătând, Se-ncolonează și-așteaptă al iernii salut, Un marș al tăcerii, cu pasul de lut, Onorul, prin frunze, solemn prezentând. Sunetul ploii, în noapte cântând, La gura sobei te-ndeamnă să spui, Poveștile toamnei cu gust de gutui, Noiembrie-n vise să-l duci surâzând... Iași, noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Ploaie de noiembrie / Mirela Stancu
PLOAIE DE NOIEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382350_a_383679]
-
de fel, Se privesc și râd la soare, Bat din aripi mărunțel, Da, s-au hotărât, se pare ! Vin și pleacă-n zbor grăbit, Parcă-s fulgere de smoală; Ia te uită, s-a ivit Pe perete-o mâzgăleală ! Aduc lutul pic cu pic Și-l lipesc cu măiestrie Până iese un chirpic - Rece lacrimă de glie. Și, chirpic lângă chirpic, Ca o salbă de mărgele, Cuibul crește din nimic ... Dragoste de păsărele ! Referință Bibliografică: CUIBUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL TUNELULUI Altă dimineață fluierând șugubăț mi se alătură și rând pe rând sorbim din cafeaua fierbinte urmărind cu coada
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o-ngroape, Cu Tine voi păși Isus, pe ape Și-apoi ne-om înălța în veșnicii. 21/01/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Din veșnicii ai pus în mine dorul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre cer Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut si Gol, Și Dreaptă-și duce viața în Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
iarăși ai plecat, tu, vară aurie, Din mioritic plai, spre alte galaxii, Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie, Pe struna existenței, plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce ar putea
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-nalț cu putere Mai sus de al șaptelea cer, Să-mi las amăgirile toate, În cortul de lut efemer, Plânge-n suspine trăirea Uitată de toți și de tot, O luptă continuă mi-e viața, Aș vrea să renunț dar nu pot, Aș vrea să mă cheme Iubirea În locul numit cald, "Acasă", Dar nu eu mi-aleg părăsirea
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură sau pică nici unui cuvânt. Tablul patru Pornesc la drum în cerc întâi, pe lângă apă apoi, croiesc doar ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei au ombilicul comun, sunt din lut corifei pământului din drum. Tabloul șase De efort cade trupul masculului târându-se-n genunchi, toropit, în fața lutoaselor statui e un biet hoit de iele nuntit. Tabloul șapte Femeile mai seduc, mai se lasă, uitând pe bărbat în urmă, cuc
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
dezbrăcat, și cu nuditatea lor sapă printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul paisprezece Cele trei trupuri nude în alb s-au regăsit cu organele ude de lut însângerat, năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]