158,161 matches
-
răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de luni, 14 iulie, au avut alte știri de anunțat pe prima pagină. Nici ROMANIA LIBERĂ n-a avut loc pe pagina întîi pentru Congresul Acțiunii Populare. Iar dacă NAȚIONAL a citat pe prima pagină sloganul nou înființatului partid: " Întinde mîna spre ea / Puterea e a ta!", n-a făcut asta decît pentru a lua peste picior noul partid, într-o pagină din interiorul ziarului. Presa cotidiană, care nu trăiește din impozitarea cetățeanului, își putea permite să scrie cum și în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
de la capăt, nu ești în cea mai bună zi a ta, în fine, merge, dă-i înainte. Bună sculă calculatorul. Poți să asculți și muzică la căști în timp ce scrii. Privești peste CD-urile de pe etajera din stînga. Inima clichează, iar mîna îl apucă automat pe cel pe al cărui cotor scrie Miles Davis, Lift to The Scaffold. De ce acesta și nu altul? Habar n-ai. Acesta ești tu, cel de azi. Un tip de patruzeci și trei de ani, care a
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
să nu fiu de acord cu el, dar îmi dau seama că el investește muncă și cultură, că toate sînt puse în joc. Și mai sînt cîțiva, Luminița Marcu... D.P.: Sînt, așadar, de vină revistele literare, care dau cronica pe mîna unor amatori? M.P.: Și eu sînt de vină că nu găsesc critici. "Apostroful" are doi critici buni, Ștefan Borbély și Irina Petraș. Dar eu n-am reușit să formez nici un critic și-mi pare foarte rău. Mă simt chiar vinovată
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cu cîrlig din sîrmă subțire. Și schiuri pentru ursuleți, cît un deget, "sculptate" de mama ei, de Cornelia Blaga. Ne-am jucat amîndouă cu ursuleții și cu hainele lor o dimineață întreagă. Mi-a părut rău că nu mai am mîini mici, de copil, să-mi vîr degetele în toate cutele hăinuțelor. Oricum, cu mîinile mele mari, tot am "lucrat", adică am făcut ordine în "dulapul" cu haine... Vezi tu, cîte o întîmplare ca asta, miraculoasă, este un privilegiu care mă
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
mama ei, de Cornelia Blaga. Ne-am jucat amîndouă cu ursuleții și cu hainele lor o dimineață întreagă. Mi-a părut rău că nu mai am mîini mici, de copil, să-mi vîr degetele în toate cutele hăinuțelor. Oricum, cu mîinile mele mari, tot am "lucrat", adică am făcut ordine în "dulapul" cu haine... Vezi tu, cîte o întîmplare ca asta, miraculoasă, este un privilegiu care mă răsplătește pentru multe peripeții de alt fel.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
japonez. Că veni vorba... Azi, 17 septembrie 1983, văzându-l singur pe stradă, cu șapca lui englezească trasă pe frunte, marfă de pachet incompatibilă cu stilul proletar de altădată, abandonat, mă apropii de poetul Dan Deșliu, dizident, căit, îi întind mâna și îl întreb ce mai faci, bătrâne? și nu era o vorbă doar de complezență, era, cu adevărat, foarte îmbătrânit cu toate că repede în mișcări... Paul Georgescu, mort 26-27 septembrie 1989, îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui autor
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
caustic vin aproape toate personajele sale batjocorite să asiste la maximum și zic nerăbdare, groparii, cu soarele puternic în cap, încep lucrul la 12,30. Dar când să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele unui pui de găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
amicu’, aferim»". Un portret al lui Mopete întoarce năstrușnica bonomie într-o sugestie exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da să urce,/ noi coborînd) în prag de lift./ Ploua cu ace de molift/ și n-ar fi vrut să ne încurce/ pe mine și Dimov, cu care/ am fi făcut o
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
schimbe ceva în relație, decât discursivul poem cu adresă dar care nu va ajunge la destinație decât cu un efect nul, mai bine faceți să rămână din 15 versuri doar 3: "Cu Bonnie și cu Clayde ținându-mă strâns de mână/ Trec râzând sălbatic prin locuri urâte/ Dovadă pe tălpile mele această rugină". Spicuiesc economic din datele oferite: "puțin trecută de 30 de ani, scriu de când am învățat să citesc, trăiesc în provincie, am nevoie de confirmare, am publicat două cărticele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
oferite: "puțin trecută de 30 de ani, scriu de când am învățat să citesc, trăiesc în provincie, am nevoie de confirmare, am publicat două cărticele de poezii în câteva exemplare, cred că am talent, doresc să public în revistă, vă dau mână liberă să alegeți și să corectați"... Ei, bine, făcând abstracție de existența celor două cărticele a căror valoare n-am de unde s-o știu, mă încurajez să dau un verdict doar asupra versurilor din plic. Pentru majoritatea lor, rămâne valabilă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și Iubirea îngerilor, dar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
un stil grațe căruia să dezlege nodul alcătuit din corect și greșit, frumos și urât, autentic și fals. Iar dacă stilul poate fi asemuit unei orgi cu infinite registre la care un maestru trebuie să știe cânta cu cele două mâini ale sale pe tonurile ce sunt doar atunci prielnice muzicii, înseamnă că Voicu Enăchescu dețne acea dibăcie, vorba lui Caragiale, "de a strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita lui invențe melodică de câteva tacte". A demonstrat
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
și de asta, spectacolul are o tensiune aparte. Ratarea lui Oblomov este deopotrivă și ratarea celorlalț - chiar dacă ei sînt conștienț sau nu - ca, de pildă, credinciosul și vitalul prieten Stolz. Este refuzul lui Ilia Ilici de a se lăsa pe mîna vitalului din el. Îi e teamă de asta, îi e teamă de iubire că ar putea să-l scoată din carapacea sa. Abandonul este total și, la capătul lui, se află moartea. Teama fundamentală a lui Oblomov este teama de
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
libertății: radioul, televiziunea vor înceta a mai fi simple ofocine de propagandă a regimului ba chiar îi vor zice două vorbe când simțul dreptății le-o va cere. Atunci, dacă-l vom vedea pe dl Adrian Năstase dând, cu bunăvoință mâna Președintelui Bush, și cam de la înălțime, pe când în planul doi silesc să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
dând, cu bunăvoință mâna Președintelui Bush, și cam de la înălțime, pe când în planul doi silesc să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declarații ale dlui Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-a obligat să treacă
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
planul doi silesc să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declarații ale dlui Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-a obligat să treacă în rândurile Puterii. Tonicele întâlniri ale dlui Iliescu cu amnezicii celei de
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
ale unui text de cum l-ai scris. Gata cu xeroxul. Pot redacta Orient Express. Crește accesibilitatea comunicării: chiar și tu, m-ai găsit fiindcă am un site alături de Ruth Fainlight! Calculatorul anulează faptul că scriu urât la mașină și de mână. Cu alte cuvinte, ecranul ne va fi un aliat, nu uzurpator. Poezia și informația digitală sunt două lucruri total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Ha, 2003. Cuprinde fraze extrase din mari cinici ai literaturii universale (sau din mari scriitori accidental cinici), însoțite de caricaturi inteligente și caustice realizate de Ion Barbu. Pe copertă este desenată - tot de Ion Barbu - moartea cu o coasă în mână, iar pe pieptul ei scrie: "C’est la vie". Antologia poeziei românești de la S la XXL, ediție alcătuită și îngrijită de Ion Barbu, Petrila, Ed. Ha, Ha Ha, 2003. Poemele sunt "comentate" ingenios de caricaturi aparținând unora dintre cei mai
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
comuniune. Când scriu, scriu și pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Știau ei ce tac și de ce." Cîte comitete și comiții conduce dl Năstase? Nici nu lăsaseră bine mîinile jos deputații, votînd modificările Constituției, lunea trecută, că ADEVĂRUL le-a pregătit o surpriză pentru dimineața zilei următoare, titrînd usturător: După 12 ani de omoruri, fraude, escrocherii și abuzuri acoperite de imunitate, Deputații și senatorii vor putea fi judecați ca
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
nu este condusă cu grijă spre un rol ce ar fi putut fi impresionant și că Alina Herescu, o scenografă tînără, cu multe lucruri bine făcute în colaborările cu toți tinerii regizori importanți, a mers și ea cam la prima mînă în rezolvarea costumelor personajelor, rămase doar în zona kitsch-ului, îngroșîndu-l, anulînd ceva din derizoriul sumbru al unor vieți pe muchie de cuțit. Personajele par, pe scenă, niște păpuși de carton înzorzonate luxos. Această montare a lui Radu Afrim m-
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul acribului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]