1,426 matches
-
despărțim. Era de fapt doar o amenințare nefondată, fiindcă nu aveam de gând să-i dau papucii lui Jack, dar, în mod surprinzător, a luat totul în serios și a fost de acord. Am fost așa încântată. De fapt, eram mândră de mine că m-am impus. Viața ar fi mai puțin complicată dacă mai multe femei ar cere direct ce vor, în loc să se ascundă după deget, mi-am spus eu mulțumită de mine. Bineînțeles că Jack nu a apărut. Petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveau de ce să-și facă atâtea griji În privința ei, când ei avuseseră atâtea lucruri În privința cărora să-și facă griji În viață? Cum se putea elibera de moștenirea ei genetică, mai ales că o partea a ei era atât de mândră de ea? Cum putea respinge bunătatea celor pe care Îi iubea? Putea fi respinsă bunătatea? — Asta n-o să folosească la nimic! a bolborosit Armanoush. Nici o pastă de dinți, nici o gumă de mestecat, nici măcar apa aia de gură mentolată și scârboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de gândire al multor „postaci”, până și împăratul Traian a „conspirat” contra dacilor, iar romanii au devenit, 91 din conspiratori - strămoșii noștri! Ce spectaculoasă răsturnare istorică! Dar de ce tot conspiră „oculta mondială” împotriva românilor? Desigur, pentru că au „oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați...” (În zilele noastre s-a constatat că au și fete mult mai frumoase!). Pentru că sunt deosebiți, superiori, urmași ai unei civilizații multimilenare (tăblițele de la Tărtăria le preced pe cele de la Sumer
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de gândire al multor „postaci”, până și împăratul Traian a „conspirat” contra dacilor, iar romanii au devenit, 91 din conspiratori - strămoșii noștri! Ce spectaculoasă răsturnare istorică! Dar de ce tot conspiră „oculta mondială” împotriva românilor? Desigur, pentru că au „oi mai multe, mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați...” (În zilele noastre s-a constatat că au și fete mult mai frumoase!). Pentru că sunt deosebiți, superiori, urmași ai unei civilizații multimilenare (tăblițele de la Tărtăria le preced pe cele de la Sumer
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzit pașii falsului librar întorcîndu-se, dar a dat din cap că da, și a repetat că în sfârșit și-a dat pe față ideile care demult coceau în el... îi plăceau și ei acele idei? Nu era clar, dar era mândră... Acum acest bărbat care nu făcuse altceva decât să alerge după fete, prin trenuri când le prindea în drum spre școli, și le deturna de la destinul lor, prin internate, prin medii obscure, cum o găsise pe cea din București, avea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
legionarii (cărora nu le dădea nici trei luni: nu le dădea, înseamnă că îi judeca), era o puternică personalitate. Numai Florica avea în ochi o strălucire de mândrie care însă nu-mi plăcea. De ce ar fi fost ea așa de mîndră? Individul de lângă ea nici măcar nu arăta acea supunere față de o fată care îi era superioară, supunere, să zicem, de câine, dar care își iubește stăpânul. Era tern, insignifiant, tăcut fără să ascundă un gând, o intenție și nici măcar nu părea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Voice și ilustrat cu fotografia din Duminică la ora șase (r. Lucian Pintilie) cu el și Irina Petrescu. Sau să redau expresia care însoțea replica Danielei Codarcea (scenografa de la Proba de microfon de Mircea Daneliuc): „M-am simțit așa de mândră când colegii mei de aici (Daniela lucrează de ani buni la Ralph Lauren - n.m.) mi-au spus că e sezon de film românesc la Lincoln Center și am replicat că știu și că și eu am lucrat la unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
-s flămând și însetat. Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic; sunt treizeci de ani de atunci, iaca, treizeci de ani, în toamna asta... Aici boierul Dumitrașcu se opri, mai dădu de dușcă un palici de vin și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiica schimbară între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă, până la urmă (și, demulte ori, urma aceasta nici nu-i prea departe) sare de la locul său și se-ndreaptă către muzică. Îl dă la o parte pe cel nepriceput și începe el: “...Dii, dii, dii, Murgule, dii Pân’ la mândra nu te-opri, Dii, dii și mai la pas Că-n buiestru nu te las. Murgule, de când te-am luat Nici o slujbă nu ți-am dat, Dar acum, să te păzești C-ai să mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Că-n buiestru nu te las. Murgule, de când te-am luat Nici o slujbă nu ți-am dat, Dar acum, să te păzești C-ai să mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca lipanu’ De trei ori potcovi calu’ Ca să trec la mândra dealu’. Urcai dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și depene melodia știută și, după ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am imaginat că tot femeia e de vină, pentru că o apuca plânsul când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram alunițele de pe umăr. Prin ușa deschisă spre stradă se vedea că se întunecase. Șoferul autobuzului îmi trecea în revistă tot felul de accidente din viața lui. Te-am sunat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi spui, dar m-am gândit că trebuie să fie vreo doctoriță sau vreo avocată, ceva de genul ăsta, o femeie cu o meserie complicată, care presupune deșteptăciune. Nu ca mine. Dar mai ales o femeie al naibii de frumoasă și de mândră, înaltă, cu părul lung, poate chiar blondă, cu un trup ca la carte, pe deasupra și atât de deșteaptă încât să te lase liber sau să dea impresia că te lasă liber, pentru că altfel te-ai revolta imediat și te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi, ce simbrie vrei?" 16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela. 17. Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mîndră la față. 18. Iacov iubea pe Rahela, și a zis: Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică." 19. Și Laban a răspuns: "Mai bine să ți-o dau ție, decît s-o dau altuia. Rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un sfat, Ca să crească sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă-n brațe, mamă - mare, Du - mă-n parcuri să mă joc, Iar bunică- i mândră foc! În brațe cu nepoței Este-un dar dumnezeiesc, Să-i vezi cum sunt mititei Și apoi să-i vezi cum cresc! Dulce-i viața și frumoasă Când tinerii se iubesc, Aduc nepoței în casă, Iar bunicii ... se topesc! IMPOSIBILUL
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea perle, sub deviza virtus. Clucereasa Elenca se simți cu adevărat mândră. Era vorba de o mândrie așezată, îndreptățită, cu totul demnă. Iancu, fiul ei, înscris pe una dintre frunzele acelui arbore, se dovedise cu totul vrednic de acei strămoși. El era de acum cavalerul drept stătător sub acea deviză. Își câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl privea în ochi. „Vei trece și peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sobei. Doamne, aproape c-am luat foc! — Iată-mă angajat la Levy Pants. — Ignatius, strigă mama lui, cuprinzându-i capul cu păr bine uns într-o îmbrățișare stângace care îi turti nasul. Din ochi îi izvorâră lacrimi. Sunt atât de mândră de tine, băiatu’ mamei. — Mă simt extenuat. Atmosfera din biroul acela este supraâncordată. — Am știut c-o s-ajungi bine. Mulțumesc pentru încredere. — Cât o să te plătească Levy Pants, drăguțule? — Șaizeci de dolari americani pe săptămână. — Vai, asta-i tot? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i tot? Poate c-ar fi fost bine să mai cați și-n altă parte. — Sunt posibilități excelente de avansare, au planuri admirabile pentru un tânăr ambițios. E posibil ca salariul să se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți spun drept, domnișoara Trixie a început să mă plictisească în ultimele zile. — Deci aceasta-i cauza pentru care cursul de întinerire a luat brusc sfârșit? — Am făcut tot ce s-a putut pentru femeia aceea. Susan și Sandra sunt mândre că am reușit să o mențin în activitate atâta timp. — Bine, dar să știi că nu va fi nici o Fundație Leon Levy. — Ești plin de resentimente. O ghicesc din vocea ta. Și de ostilitate. Gus, pentru binele tău, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
--Până aici nimic deosebit. --Uite ce scrie la sfârșitul zapisului... --Ce spune giupâneasa Anița, mă rog frumos? --Ascultă: “Și noi încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem pe Zamolxe, Deceneu, Burebista, Decebalus per Scorilo... --Iartă-mi semețirea, prietene - mi-am plecat eu capul... --Treacă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
marii lui: Voi ați mîncat via! Prada luată de la sărac este în casele voastre! 15. Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în colinde : Munții înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară, Și devale c-apucară, Rupse maluri, rupse dealuri Rupse brazi și păltinași
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]