7,613 matches
-
așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse Culae, zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost dascăl la amândoi... Într-un fel se poate spune și așa, se declară Stelian de acord, după care dori să afle cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu o nedisimulată mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină... De curând și-a trecut și doctoratul... Iar acum așteaptă amândoi să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prea târziu..., vă rugăm, dragi tovarăși români... să luați toate măsurile necesare... în vederea eliberării și reabilitării cât mai grabnice a lui Lucrețiu Pătrășcanu, tovarășul nostru de luptă și de idealuri..." Urmau semnăturile numeroase în josul documentului. Nando Rossi își înălță cu mândrie fruntea și se uită spre ceilalți. Inițiativa organizației noastre regionale, ținu el să-i încredințeze, este susținută, așa cum v-am zis, la cel mai înalt nivel, chiar de către tovarășul Palmiro Togliatti personal!... În încăpere se coborî tăcerea și Nando Rossi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se pregătea să plece. El se arătă bucuros de vizită și se întinse la vorbă, fiind dornic să știe cum se descurca cu servicul și cum o ducea departe de casă. Despre Victor al său îi spuse, cu vădită mândrie, că se pregătea pentru admiterea la politehnică și că-l ajuta foarte mult la treburi, fiindcă învățase foarte bine meseria de frizer și câștiga bani frumoși cu clienții particulari, sporind bugetul familiei. Din Lipscani o luară împreună spre Piața Unirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un al doilea Grigore Moisil? De inginer nu mai e bun?... remarcă Norica, surprinsă și amuzată, văzând ce turnură căpătaseră lucrurile între timp. Lui Sever nu-i prea plăcea să fie tachinat pe această temă și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala lui Creangă: dacă e cal, să tragă și, dacă e popă, să cetească! spuse Norica îngăduitor. Și tu, care la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o să mă descurc eu, n-o să mor de foame, cum ați vrea voi!" Uite așa le-am spus, verde-n față!... Și n-ai avut necazuri din cauza asta cu ei? stărui Stelian. N-am avut, răspunse nu fără o anumită mândrie Ticu. Dacă s-au convins că nu mă interesează politica, mi-au spus că n-am conștiință revoluționară, n-am nivel..., n-am nu știu ce... și m-au lăsat în pace. Așa și matale, nene... Trebuie să te ții tare. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și abjectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica Sever cu mândrie. Evoluția studentului era urmărită în mod discret, dar cu cert interes, și de profesorul Barbilian care, de câte ori îl întâlnea pe coridoare, ținea să-i reamintească, cu o figură sobră, să nu cumva să trădeze matematica "pentru o amantă de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rânduite cu mare grijă pe etajere și polițe care de care mai încărcate. Iată aici biblioteca mea, pe care am agonisit-o de o viață și care adăpostește și rezultatele studiilor mele. Studii etnografice, se grăbește el să precizeze cu mândrie nedisimulată. Frate-miu mă cam tachinează și mă poreclește "hârțogar", dar asta este pasiunea vieții mele, după cum a lui este muzica. Dora îl analizează. Are o înfățișare complet diferită de a lui Dragoș. Este, sau mai curând pare să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrebării directe pe care i-a pus-o Teodora : Nu sunt practicantă ferventă a religiei ortodoxe pe care părinții au încercat să mi-o insufle. Doar știi cum era în comunism... Iar acum, în țara "laică", cum se declară cu mândrie Franța, nici acum conjunctura nu este prea favorabilă. Nu despre conjuncturi este vorba. Acolo, în interiorul tău, a rămas ceva ? Dacă mă gândesc bine, pot spune cu mâna pe inimă că da, în profunzimile sale secrete sufletul meu păstrează credința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scopul de a-i înstrăina de frații lor de la Nipru și de a-i slăbi pe această cale. Dar cu toate îndreptările primite, ei nu renunță la eroarea de a-și zice ruteni, nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la lumină pe cei mari, iar de acum a venit și rândul tău, fata mamei! Și bogăția asta a noastră de care-ți spuneam este cinstea, Vasilico, pe care trebuie s-o avem în vedere la fiecare pas! Ea este mândria noastră! Ea ne-a apărat de petele cele grele de pe suflet! Ea ne-a făcut să fim niște oameni curați, feriți de gânduri rele și de oamenii legii. Da, Vasilico, întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut una dintre variantele Mioriței, că aici se află acel picior de plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
merse bine, întrucât îmi era total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă îmbrățișează, matur și bucuros că sunt cu el, acasă. Și îmi spun: E adevărat ce mi-a zis? Și așa va fi de-acum încolo? Vei fi la fel de fiecare dată când cineva îți va spune ceva? (spun cu resemnare, mândrie și tristețe) Nu ți-am dat totul pentru a fi fericit? Ți-am dat vreodată de înțeles altceva decât că te iubesc? (Cu mami) Și știi ceva? Sunt sentimentele mele! Mă privesc și pot simți ce-mi trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar el cunoștea lucrul acesta bine și primea complimentele fără mândrie de om prost, dar și fără falsă modestie. Nu îi plăceau extremele și, tocmai de aceea, nu se apropia deloc de ele; aurea mediocritas 1 era deviza lui. Nici caracterul său nu era unul banal, sau așa îi plăcea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție doar acele legături prietenești, de la care nu ai cum să mai pretinzi și altceva, și care îi amărăsc mereu, cu atâta putere, pe bărbații îndrăgostiți, terfelindu-le mândria în țărână și făcându-i să se simtă ca cei din urmă ratați dintre ratați. Însă, pentru mine, nu s-a oprit aici; n-am vrut eu să se oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe ele însele! „În plus, greu mai este să pătrunzi total în sufletul copiilor!”, își mai spunea dânsul des. Dacă, înainte de isprava cu Carla, bărbatul se simțea trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 113 originalitate și - cel mai important - a pasiunii grosolane pentru incultură. În timpurile noastre actuale și foarte decadente, a ști nu mai este nicidecum o valoare în sine, iar cultura generală nu mai este un motiv de mândrie pentru mai nimeni. Și acestea, din păcate, sunt niște lucruri cu care mult prea greu te poți lupta, mai ales de unul singur. Și, de fapt, poftim, pentru ca să îți dai și mai clar seama cam care este adevăratul fel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintotdeauna privise cu adâncă 140 Rareș Tiron venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea, zilnic. Iar acestea nu sunt mofturi deloc, sunt numai niște „ideale năzuințe fiziologice”, după cum ei însăși îi plăcea, cu mândrie și cu multă afectare în glas, să le numească de fiecare dată. Era neclintită în acest obicei al ei, în care se statornicise și prinsese rădăcini, și nimeni n-o putea îndupleca să și-l schimbe cât de cât. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]