10,420 matches
-
șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă s-a apucat să mângâie ulcica cu gesturi delicate, de parcă ar fi mângâiat sânul unei femei... Apoi a dus-o la gură și abia și-a înmuiat buzele și mustața, pentru că ochii de vulpoi sau oprit pe chipul Măriuței, care, îmbujorată, tocmai aducea plăcintele... A
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă s-a apucat să mângâie ulcica cu gesturi delicate, de parcă ar fi mângâiat sânul unei femei... Apoi a dus-o la gură și abia și-a înmuiat buzele și mustața, pentru că ochii de vulpoi sau oprit pe chipul Măriuței, care, îmbujorată, tocmai aducea plăcintele... A trecut pe la fiecare cu chersânul, începând cu moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca pe un tain. „Hai, băiatul mamei! Hai, ia de aici, ca să te răcorești!” Calul, ca și cum ar fi înțeles, a întins botul și cu buza de sus, ca un pămătuf, a cules zăpada din palma mamei...După ce l-a mai mângâiat o dată pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i obrintească rana, iar mâine ne om duce la târg ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drum... Parcă văd cum mâine-poimâine nu se mai poate ține nimeni pe urmele tale... Că la tine nu încape vorbă multă. Întâi treabă și pe urmă vorbă și șagă. Așa ești de când te știu”... După jumătate de ceas, Hliboceanu își mângâia mustața frumos tușinată de Costache... Hooo! Iaca am ajuns la jumătate de cale și ne-om hodini oleacă, flăcăilor - a strigat Mitruță. Cotman l-a și luat pe sus: Hai și om vedea ce face Hliboceanu! Hai, Ioane! Tocmai atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te plânge. Măriuța o să aibă grijă să te pui pe picioare și să fii gospodar așa ca altădată... În timp ce vorbea, s-a apropiat de el cu pași moi, de pisică... Ajunsă lângă pat, s-a așezat pe margine. L-a mângâiat pe obrazul slăbit, i-a luat o mână și, prefăcându-se că nu bagă în seamă reținerea lui Hliboceanu, a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe ele nu și-a luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pagina-gazdă. După ce „asl“-ul tentant (f/23/South Africa) și-a fluturat câteva secunde codița prin fața ochilor mei umeziți de emoție, scurta descriere biometrică (91,5/60,8/94) le-a cauzat o plăcută fixitate, pentru ca poza ei să-i mângâie tandru ca o lentilă de contact. Am intrat contra modestei sume de 14,99 euro și ne-am Împrietenit pentru 1,99 euro pe minut. În scurt timp, eram nedespărțiți. După o săptămână, toți prietenii noștri comuni de pe lonelyswingers.net
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles pe loc de ce atât Iuliu Cezar, cât și Marc Antoniu și-au lăsat imperiul de izbeliște pentru ea. După jumătate de oră cu Jeanne D’Arc, În varianta „Barely 18 fără
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vasul cu fructe de ceară E curent În sala de așteptare. Văd fluxul de aer de-abia pătruns În incinta spitalului, chemat de indescifrabilul joc al presiunilor care se formează În clădiri. S-a infiltrat Întâi pe sub ușa de la intrare, mângâind Încălțămintea paznicului, a parcurs apoi târâș, cu oarecare precauții, coridorul principal, și, după ce a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ea, când am deschis palma, ce mititel și frumușel e! Dă-mi-l și mie puțin. Când i-am așezat mogâldeața În podul palmei, o mică descărcare electrică ne-a făcut să tresărim și să ne căutăm privirile. Qwa a mângâiat ușor bosonul, iar apoi l-a ridicat până În dreptul rucsăcelului ei ciclamen. — Vezi ce bine se potrivesc? m-a Întrebat ea, agățând bosonul de unul dintre buzunarele laterale. Nu-i așa că mi-l dai mie? — Știi, de fapt... — Merci, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
treime din numărul participantelor și În varianta lor princeps, ar fi fost chiar o experiență interesantă. — E-n regulă, am scăpat cu viață, am zis. Îți trimit raportul În seara asta. — A apărut ceva nou? — Ieri-dimineață, În parc, Kuznețov a mângâiat un cocker spaniel. Asta-ți spune ceva? — Nu. — Atunci, la revedere. Ceva nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera s-a foit un pic, mângâindu-mă ușor. — Cum ai reușit s-ajungi la mine? — De când am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
O secundă, două... Trebuia să spună ceva, orice, Doamne, erau În direct! Mă gîndeam că amintirile tale... trebuie să fie deosebite de ale celorlalți oameni, avînd În vedere că ești un veritabil expert În Dumnezeu. Oftă abia perceptibil. John Își mîngîie satisfăcut bărbuța bine Îngrijită, confirmînd printr-o ușoară Înclinare a capului că Într-adevăr așa stăteau lucrurile. Dar nu spuse nimic. Încît Christina se văzu nevoită să continue, adresîndu-se ascultătorilor și luîndu-i ca martori. Da, dragi prieteni, ascultători fideli ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putuse abține să-i pună un pic de usturoi. Dar și după ce se spălă pe dinți, constată că maiorul rămînea la fel de imperturbabil, preocupat de lucruri cu mult superioare unui simplu act sexual. Ce-i drept, la un moment dat o mîngîie politicos pe sîni, numai că, În continuare, inițiativa lui se limită la a o Întreba ce pastă de dinți folosește. Apoi, ca să mai treacă timpul, dar și pentru a nu se observa cît e de nervoasă, Daisy deschise televizorul și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că și În cazul În care ar fi fost un alt dialog, urmarea ar fi fost aceeași. Mai tîrziu, se va spune că a fost un miracol cum cartea a rămas neatinsă, cu cele două degete băgate Între filele ei. MÎngîiată de razele blînde ale soarelui după-amiezii, doamna Agneta alunecă pe nesimțite Într-un somn ușor și lin, din care n-avea să se mai trezească niciodată. Dar să nu anticipăm. În zorii zilei următoare, cînd Încă nu se luminase bine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mîna. Ea scrîșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se părea, atunci când Îmi lipeam chipul meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina moale, mătăsoasă, pe care o mângâiam acasă, Înainte de-a fi transformată În pasta care creștea În cuptor, era acolo, În prăvălie În cantități uriașe, În borcanul transparent, pe care imaginația mea Îl vedea ca pe un oraș mic, Înzăpezit.,, Antoniu, trebuie să visezi numai lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
toți rărunchii. Soarele apare și dispare de după nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
situația dată. Într-una din nopți, când chinurile și suferința Îi răscoleau lui Ben mintea și trupul, i s-a făcut un dor cumplit de trupul ei fragil. Se hotărâse să-i spună cât de mult o iubește, să-i mângâie părul, să-i șteargă lacrimile și poate cine știe să o ducă departe de locul ăsta otrăvit. Un polițist Își făcea absent rondul obișnuit, fluierând și părând că nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar cumpăra un crenvurști cu muștar și ketchup, vârât Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]