1,105 matches
-
luptat la Războeni, mare gospodar pe apa Bistriței și-n munți, prin intrigi cade în dizgrația lui Vodă; e pus la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amintiți că v-a fost bine cu mine și că am fost pentru voi și apărare din orice parte păgânească”. În felul acesta aflăm cum vorbea Ștefan cel Mare în clipele în care era calm și cum vorbea atunci când era mânios. Tonul pe care se adresează polonilor de data aceasta este fundamental deosebit de cel folosit până în 1485. Pentru a nu se afla în fața mai multor adversari deodată, domnul făgăduia că va recunoaște suzeranitatea monarhilor din vecinătatea Moldovei dar așa cum remarca Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
m-am putut bucura macar de un dram de considerație că sunt și eu învățător. Iar când mergea prin oraș, mergea în pas de defilare, parcă era nevoie să-l vadă evreii cum merge. Și tot țapăn și încrestat și mânios. În vremea aceea era la Mobilizare Dl Maior Solomon un foarte frumos și mergea ca o păsărică și cu un suflet foarte bun. Locotenent l-am avut pe Dl Lt. Alex. Voinescu cu suflet de înger. Numai bunătate și voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și împrăștiat cu care a avut 2 copile, dar s-a despărțit de el. Ea a fost învățătoare până ce a murit și și-a învățat cele 2 copile. Și când ne întâlneam vorbeam unul cu altul, nu eram sfădiți, nici mânioși. Și prin Septembrie m-am dus la Boboești să văd dacă-mi mai place domnișoara Eugenia Vasiliu, că în 1908 când am fost nu mi-a plăcut, că o sfădise măsa, că o lumânare, i-a picurat o bluză manias
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
clasice și europene, iar la maturitate a scris numeroase lucrări. A fost primul istoric român. La urcarea pe tron, boierii erau îngrijorați, pentru că în tinerețe, în timpul domniei fratelui său, Antioh Cantemir (domn între anii 1695-1700, 1705-1707), „era atunce nerăbdătoriu și mânios, zlobiu la beție, și-i ieșisă numele de om rău. Iar acmu viind cu domnia, nu știu să-și piiardă numele cel rău [...]. Că așa se arăta de bun și de blând! Tuturor ușe deschisă și nemăreț, de vorovie cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de spectacol, o făcea întotdeauna în forță. Una-două și din mai nimic devenea vehement, abătând asupra noastră un uragan de vorbe mustrătoare. Ceva din factura înfurierilor spectaculare ale lui G. Călinescu trecuse și în comportarea publică a discipolului său. Revărsările mânioase ale directorului nostru ajungeau însă în redacție, cel mai adesea, prin intermediul comunicării telefonice. De teama vizitatorilor inoportuni, Ivașcu se baricadase în locuința din Bulevardul Aviatorilor, unde i se trimiteau, de mai multe ori pe zi, șpalturi, machete, sumare etc. Când
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să ne iei așa peste picior, ca pe niște mazete 136. Știm și noi ce-i o coadă de vulpe. Atunci înșfăcând un pahar de vin ce sta plin dinaintea mea, îl dădui dușcă pe gât și cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și apuc pe buturuga ceea pe care se vede Dumnezeu mi-a pus-o în cale, da' n-ajung bine la jumătate, că dincolo pe celalalt mal îmi iesă naprasnic un alt pârdalnic de urs și mai zburlit și mai mânios. S-au adunat, talharii, la zmeură și mi-au tăiet drumul din două părți, iar eu eram cu mânele goale... Cu mânele goale!... Da... cu mânele goale; fără pușcă, fără cuțit, fără un ciomag macar, fără să pot fugi nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ureche ca să fie mâncările bune, dacă vra ca și bacșișul să-i fie bun; șireata de babă îmi făcu semn din ochiul cel galbăn și dispăru. În timpul acesta, convorbirea cam lâncezea. Manolucă sta așa în doi peri, nici vesel, nici mânios, cum îi șade omului mai rău; spunea el câte un cuvânt ici, cole, dar se vedea că nu-i de la inimă. Două găini și o rață nu le putea mistui așa ușor. De astă dată baba nu s-a codit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
19 Sentimentul vârstei sale (franceză). 20 Strămoș. 21 Alice. 22 Păsări. 23 Recoltă. 24 Monedă turcească. 25 Primele litere din alfabetul chirilic (slavon). 26 Sport național la români (se joacă, în echipă, cu o minge). 27 Joc de copii. 28 Mânios, nervos. 29 Dans popular. 30 Rege. 31 Corp de infanterie (ieșit din uz) 32 Potolit. 33 S-a revoltat. 34 Generația tânără. 35 Adversar. 36 Mitropolit. 37 Un bătrân soldat francez (franceză). 38 Urâtă (regionalism). 39 Monedă de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bubuitor ca un tunet pedepsitor coborât din cer al tovarășului Cameniță. Tovarășul Cameniță ajunsese repede, strălucit, merituos, numărul unu pe regiune: îl mâncase cu fulgi cu tot pe fostul număr unu, pe tovarășul Boromir. Iar acum tovarășul Cameniță se arăta mânios, neîndurător, fiindcă Bucureștiul, pe toate canalele, și de la CeCe, și de la Securitate, declarase starea de alertă după evenimentele din Ungaria, să nu se pomenească și ei cu vreo răzmeriță. De aceea vigilența trebuia să fie maximă, dușmanii poporului trebuiau stârpiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
De-ar fi mândra-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar mândra-i cale departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cin-mi-o face Căci notariul nostru zace. Cu primariu-s mânios Și-mi face cartea pe dos! (Cântec popular din Ardeal) 1. Primăria Încă dela începutul începuturilor organizării vieții sociale în obști, oamenii nu se puteau descurca dacă unul, de regulă cel mai destoinic dintre ei nu era șeful, pe care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
clară ar fi aici o altă legendă, cea a lui Eresichton. Acesta nu le oferea niciodată zeilor sacrificii. A avut chiar Îndrăzneala să profaneze cu lovituri de topor o pădure străveche consacrată Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-ți faci viața ta cinstit și frumos. Ce liniștită aș fi să nu te mai știu singură, prin camere străine, cu singurătatea neagră a nopților, fără putința să vorbești cu cineva lucruri intime, calde; să auzi un glas, fie el mânios uneori, dar să știi că pentru el numele tău e o poftă ca pentru apa rece, o dorință ca a unui copil de Moș Crăciun. Iar am impresia scrisorilor-testament; a fost scris în viața noastră să ne rupem ca creanga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de cununie”, nuntașii să danseze „jidovește”, adică să Încingă Hora ovreiască sau Jidoveasca ori Jidăncuța <endnote id="(99, p. 318 ; 32, p. 588)"/>. Stelian Dumistrăcel crede că astfel de nume de dansuri, „ce se prezintă sub formă diminutivală (Jidofcuța, Ovreicuța mânioasă...), sporesc nota de apropiere [Între etnii], de simpatie chiar” <endnote id="(231, p. 225)"/>. Conform logicii magice amintite, tot la români se crede că, dacă În vreunul dintre drumurile parcurse cu prilejul nunții se Întâlnește un preot, este un semn
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost destinatarul lor, că pe majoritatea . am reușit să le păstrez și că le pot acum restitui. Această acțiune nu e nici simplă, nici lipsită de riscuri. Ca și paginile de jurnal, scrisorile sînt pline cîteodată de „otrăvuri”, de vorbe mînioase, de afirmații grave și sarcasme, de caracterizări malițioase și porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ar da dovadă de o lipsă totală de loialitate și iau măsuri în consecință.” Geniul de Andriescu (a mărturisit că are „42 de ani și publică de 20 de ani”) a zis cu o fermitate care denota o pornire destul de mînioasa că ei „n o să poată să nu publice răspunsul lui Costea.” ștefanache a zis că toată treaba asta e mafie, fiindcă atac persoana, că eu trebuia să dau dovadă de generozitate (!?). „Dar Costea, zic eu, a făcut trei portrete deodată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
călcate de cocoș, sunt sterpe, nu pot fi clocite să se scoată pui din ele . Privea cu încântare la tot norodul de păsăret, găini, curci, rațe și gâște, care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mă ajute să mă întremez, că va trebui să găsim mijloacele de înțelegere și pace. Trebuie să înțeleagă și soru-mea Marița că nu se poate trăi astfel, ura și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată oștenii făgăduiți! Cu ce-oi elibera Mangopul din ghearele lui Isac, vândutul turcilor?! Vreau Mangopul! Vreau Mangopul! E dreptul meu! Alexandre! Răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ovăz". Pe hartă, a și trecut la cucerirea și împărțirea Lumii în ținuturi ale Islamului: "Dar el Islam"... Știi care e strigătul de luptă al ienicerilor? "Aiaia Mehmet, Mehmet!! Roma!! Roma!!" Să recunoaștem, e un sultan mare. Profeții mincinoase!! izbucnește mânios Alexandru, strângând spătarul unui scaun gata să-l fărâme în pumni. Nu vom îngădui!! Nu zice vorbă mare! Teamă mi-i să nu se adeverească, îi domolește Țamblac avântul eroic. În palatul său de pe malurile Bosforului, privirile lui se pierd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi vom distruge!! Îi vom nimici!! Din fericire pentru popoare, toți acești descreierați pierd simțul realității, și asta îi pierde mai curând sau mai târziu, ca broscoiul acela ce se umflă, se tot umflă și pleznește într-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]