1,089 matches
-
jucat. Mesenii se tăvăleau de râs. Ghiță Bîlcu bătea din palme, așezat pe vine în fața ei. - Mai repede! porunci țiganilor. Pasărea se mai zvârcoli de câteva ori, făcu o săritură în aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori fochiști, tinichigii sau cizmari, oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obez, la șeic, pe care anii și exilul îl făcuseră să arate scheletic și colțuros. Turbanul lui părea mai mare ca oricând. Era de-a dreptul imens. De fiecare dată când tăcea, se înălțau urletele dizgrațioase ale bocitoarelor cu chipul mânjit cu funingine, cu părul zbârlit, cu obrajii zgâriați până la sânge, în vreme ce într-un ungher din curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, rostind vorbe de reconfortare și făgăduind să mă interesez încă de a doua zi pe lângă director. Când am fost foarte aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu o mână, în vreme ce cu cealaltă îmi mânjea chipul cu murdărie, scoțând țipete de dement. Gardienii care au venit în goană în ajutorul meu mi-au reproșat sever imprudența. Din fericire, hamamul apropiat de maristan era deschis la ora aceea pentru bărbați. Am stat un ceas tot frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înverșunat atâta împotriva lui, dând proclamație după proclamație. Când i-a căutat pricină lui Zeruali, a fost cât pe ce să se transforme într-un erou. Au vrut însă să-l facă să treacă drept hoț. În ochii gloatei, aurul mânjește mai rău ca sângele. Apoi, cu glas mai domol, ca și cum ar fi vorbit o altă persoană înlăuntrul ei: — Nu servește la nimic să-i cauți justificări cumnatului tău. Dacă încerci să-l aperi, ai să fii încă o dată tratat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
către RECRUȚI.): Sunteți pe de lături. ORBUL (Pătrunde în spațiul publicului.): Ei? Am? Sau n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? Domnilor, priviți-mă bine! Ani de zile am înghițit acest rod. Nu mai vreau! M-am mânjit pe mâini ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sunt murdar din cap până-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeți de mine. Sunt plin de buboaie, sunt plin de viermi rozalii care-mi mănâncă pielea în locurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată. Face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spuneați că a iubit-o pe una, Margot... Bătrânul își șterse fruntea. Transpirase de enervare. ― Eu spuneam? El spunea! Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil de orice. Nenorocita se sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și pe urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de zece mii de dolari, tot. Doar că nu vreau să văd numele lui Harry mânjit cu noroi. Omul e mort și al naibii să fiu dacă fac ceva ca să-i distrug acum reputația. Dar asta numai dacă te porți ca un băiat cuminte. Ori faci cum îți spun, ori trec la planul B și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie, dar aveau o cu totul altă culoare decât cei originali (ca și gingia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe Pruncu' cu peretele de deasupra patului, uns cu fecale, într-o putoare de nedescris. Se mânjise de-a binelea, pe haine și citea de zor cu voce tare, întinsă pe pat, dintr-o carte de bucate. Ce-ați făcut Karin-tante? - i se adresă Gerard cu o privire nenorocită. Iarăși am făcut ceva nepermis? - îl privi ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea peisajului. — Oh, știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
foarte slabe cu schimbările vremilor de acmu... s-au milostivitu și-au făcut obiceiu acestor sv(i)nte măn(ă)stiri”... Pentru mănăstirea Galata, 24 de vecini (țărani) din Plopi și din Belcești, pe care i-a așezat în satul Mânjești, care vor da într-un an câte 3 ughi de om. Alți 8 poslușnici de “poslușanie pregiur mănăstire”, care să dea câte 2 ughi de om pe an. La fel a procedat vodă și cu celelalte mănăstiri. La sfârșit, spune
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor polineziene -, si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de sânge, încât atunci când termină s-ar fi putut crede că-și tăiase propriul gât. Apoi intra în apă, se spală bine și de acolo strigă încă o oră, chemându-l pe Teatea Maó, cu toate că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cea de-a treia cameră căreia i se spune biroul, deși nu mai are de mult această destinație. Domnul D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi pună capul pe butuc și să mi-l reteze cu satîrul“, dacă nu ar fi descoperit ea Însăși În pod o carte veche avînd pe copertă chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și mi-a arătat poze cu toate acele Clio pe care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să caști de plictiseală, o trage pe Sophie la pieptul lui și o sărută, mânjindu‑se pe gură cu sângele ei. Are un gust dulce. Dulce mai e și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de lână, sau nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
E ca în sport, activitate după care a fost botezată cafeneaua. Mulți și‑au pierdut încrederea în artă, deși doar ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au pierdut încrederea în artă, deși doar ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe ei, iar pentru artă nu le‑ar mai rămâne nici un pic de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]