8,611 matches
-
în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca într-un adăpost unde germinațiile subconștientului se bucură de cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare, de mîntuire în răspăr: "pălind, strălucirea ei creștea. cerul se strîngea în jurul buricului ei/ bunica nu știa să fie bătrînă. o luam la palme ca pe o bucată de plastilină și/ făceam din ea figurine. o spălam și o ștergeam de praf
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Eu nu mă lupt la întâmplare" zice Apostolul Pavel, adică el știe bine ce vrea, el vrea cununa, vrea să se încununeze vorbind despre sine ca despre un atlet care aleargă pe stadion: el aleargă spre țintă, "ținta mea e mântuirea"." (Justin Marchiș, pp. 213-214); ,cârciumioarele nu mă deranjează dacă se cheamă "Impex" sau "Semiramida"; lasă să fie și ele dar și "La Iordache" sau "La trei păduchi" ori "La ultimul leu". Ani de zile am tot avut firme fără imaginație
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
câștigă Premiul Concursului de debut în volum al Editurii Albatros, drept care i s-a tipărit Viața în tablouri, carte urmată de Garsoniera 49, în 1985. Volumele din anii ^90, cinci la număr, între care cităm Melodrama realului și Cântece de mântuire, sporesc o bibliografie, al cărei traseu va deveni tot mai stufos prin reeditări, rescrieri, includeri în antologii de autor, de poezie locală sau națională, tematice ș.a. Cititorul interesat poate descoperi toate acestea într-o Addenda finală, care cuprinde și referințe
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
său. 2414. Absolutul creației este Lumea. 2415. Absolutul frumuseții este speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este Clipa. 2418. Absolutul cunoașterii este necunoașterea. 2419. Absolutul filosofiei este credința. 2420. Absolutul credinței este mântuirea de sine. 2421. Absolutul păcatului este Moartea. 2422. Absolutul mântuirii este păcatul. 2423. Absolutul creației este minciuna. 2424. Absolutul Morții este Adevărul. 2425. Absolutul nașterii este Iluzia Vieții. 2426. Absolutul Iluziei Vieții este nonsensul. 2427. Absolutul religiei este umilința. 2428
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
speranța într-o altă frumusețe. 2416. Absolutul prostiei este necunoașterea ei. 2417. Absolutul timpului este Clipa. 2418. Absolutul cunoașterii este necunoașterea. 2419. Absolutul filosofiei este credința. 2420. Absolutul credinței este mântuirea de sine. 2421. Absolutul păcatului este Moartea. 2422. Absolutul mântuirii este păcatul. 2423. Absolutul creației este minciuna. 2424. Absolutul Morții este Adevărul. 2425. Absolutul nașterii este Iluzia Vieții. 2426. Absolutul Iluziei Vieții este nonsensul. 2427. Absolutul religiei este umilința. 2428. Absolutul absolutului este Deșertăciunea lumii. 2429. Absolutul absolutului pentru Infinit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ABSURD 2446. Absurdul adevărului este cuvântul, precum absurdul cuvântului este un adevăr, neștiind nimeni Adevărul Absolut. 2447. Absurdul minciunii este cunoașterea Iluziei Vieții. 2448. Absurdul absurdului este un Adevăr. 2449. Absurdul Morții este învierea viilor. 2450. Absurdul Vieții constă în mântuirea de păcatul Existenței. 2451. Absurdul Existenței este limita de unde începe cunoașterea Iluziei Vieții. 2452. Absurdul Destinului este împlinirea lui prin necunoașterea Morții. 2453. Absurdul purității unei lacrimi constă în plâns. 2454. Absurdul speranței constă în găsirea propriului său orizont. 2455
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
limita de unde începe cunoașterea Iluziei Vieții. 2452. Absurdul Destinului este împlinirea lui prin necunoașterea Morții. 2453. Absurdul purității unei lacrimi constă în plâns. 2454. Absurdul speranței constă în găsirea propriului său orizont. 2455. Absurdul milei este de a crede în mântuire. 2456. Absurdul liniștii constă în strigătul singurătății din tine. 2457. Absurdul creației este Lumea născută pentru a muri. 2458. Absurdul frumuseții este iluzia sa. 2459. Absurdul visului este să visezi că visezi propria ta trezire care este viața noastră, fiind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2468. Absurdul imperfecțiunii este perfecțiunea ei. 2469. Absurdul disperării este atunci când aceasta devine o normalitate, învingând. 2470. Absurdul neputinței este politică. 2471. Absurdul morții constă în viața de apoi. 2472. Absurdul facerii este creația păcatului. 2473. Absurdul Destinului constă în mântuire. 2474. Absurdul uitării este că și aceasta posedă propriul său adevăr prin amintirea sa. 2475. Absurdul ființei este nonsensul propriei sale existențe în păcat. 2476. Absurdul necesităților este dorința de saturație. 2477. Absurdul omenirii constă în cele șapte minuni ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu durere cât de ispitită am fost și eu în viață. „îngăduie cu scopul de a ne fortifica în lupta împotriva răului și a ne întări în stăruința de bine, pentru a înainta pe calea virtuții, spre a ne dobândi mântuirea...” „Necredința își întinsese aripile” Lipsa respectului pentru tradiție este încă un element definitoriu pentru societatea în care trăiește Laura. Crăciunul și Paștele sunt momente cruciale în creștinism, iar faptul că evoluează într-o lume indiferentă la astfel de valori este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
inițiatice, doar pentru unii știute, a fost păstrată prin „timpul“ omului, istorie, din protoistorie, această decisivă faptă. Omul nu are decât să suporte consecințele complicității (prin ignoranță, prin înșelăciunea luciferică), cu acei îngeri căzuți. însă Creatorul ia păstrat șansa întoarcerii, mântuirii, înălțării. Aceasta este parabola christică, a învierii, sau mai potrivit spus, a Reînvierii și înălțării. Unde? Mai presus decât acel spațiu sub-dumnezeiesc, dar olaltă cu îngerii loiali, cei necorupți, cei ce n-au trădat Opera. * Timpul este egal spațiu. Adică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ne separa de subiectivitatea zonei în care trăim, de care suntem pătrunși, prin simpla existență în acest mediu. * Conlucrarea dintre cele două „etaje“ ale creierului este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De fiecare depinde înălțarea fiecăruia. Problema mântuirii, întrun fel, este dificil de comunicat, de „transferat“, însă întruparea lui Iisus între noi, a fost a ne arăta că, prin legea iubirii de semen ca de tine însuți, până la jertfirea de sine, am dobândi înălțarea și eternitatea. * A muri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întrucât doar prin Fărâmă lumea se re-vrăjește, revelându-se cititorului poveștilor sale aspecte nebănuite ale existenței, putem presupune că adevăratul sens al titlului scrierii eliadești ar fi “drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA. Lu mea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” de om preocupat de esențele care țin de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Montevideo și de la Istanbul la New York. Romanele sunt acuma traduse în spaniolă, polonă, maghiară, română... Ei, toate aceste lucruri mă bucură. Dar, spre deosebire de colegii mei care sunt exclusiv scriitori, eu am ceva ce mă apără în sensul că (rîs ironic) mîntuirea sufletului meu nu depinde de aprecierea și de rezonanța cărților mele. Eu în primul rînd sunt preot și în ultimul rînd sunt preot și toate acestea îmbracă și aspectul scrierii. Am spus odată așa, cînd am fost întrebat dacă există
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
și de instabilități. Câțiva ani postdecembriști am asistat la contestarea radicală a întregii literaturi din perioada comunistă ? fenomen echivalabil, după părerea mea, cu negativismul proletcultist, îndreptat împotriva ?literaturii burgheze? a interbelicilor. Vina burgheză (inventată și acuzată ca un păcat fără mântuire) a fost substituită de noii contestatari de vina comunistă (de asemenea inventată, dacă este pusă în seama unei valori realizate fără compromis politic). În discuție era, deci, într-o primă instanță, nu doar o schimbare a canonului, în sensul de
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
Există, desigur, mai multe moduri de a face literatură, cîți cititori, atîtea feluri de a scrie, spunea cineva, motivațiile acestui demers putînd fi și ele extrem de diverse. Poți să scrii în primul rînd pentru tine însuți, ca o formă de mîntuire, de descătușare de propriile obsesii, semne de întrebare, amintiri și trăiri care nu-ți dau pace, și pe care dorești să le readuci la suprafața conștiinței. în același timp nu ai liniște pînă nu încerci să comunici și altora în
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
nepăsătorul ofițer! Interpretarea care se dă de obicei de exegeți acestei scene este că prosternarea lui Zosima e profetică, în sensul că, intuind suferința prin care va trece năbădăiosul Mitia, aceasta chiar îi va deschide o cale, o șansă spre mântuire. Noi știm, apoi, citind romanul, că Mitia va fi acuzat de asasinarea tatălui său și, în final, va fi trimis în Siberia, să ispășească, unde va fi însoțit de Grușenca, o ființă ușuratecă în compania căreia este surprins de un
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituia chiar acolo, în expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
cu excremente. Și toate acestea pe fondul înjurăturilor și cîntecelor obscene. Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe cea a nevăzutelor...
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
o! Dumnezeu! iată o vorbă pe care am auzit-o de la nea Georgică și o spun și eu, toată ziua, ca prostul, fără să știu ce înseamnă...ť". Apoi o expresie acută a pietății: ŤFericit deplin este cel pentru care mîntuirea a venit, iluminare, din afară. Și care crede în Divinitate sprijin exterior și de susť". Care este veritabilul Ionescu? Cum am putea concilia extremele între care pare a pendula? O aserțiune precum cea a lui Edgar Reichmann cum că autorul
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
este cea a păguboasei preeminențe în societatea contemporană a culturii față de spirit. Cu toate că, aparent, spiritul are ca mediu propice de manifestare cultura, factorii nu funcționează pe principiul vaselor comunicante, întrucît cultura e o alegere între altele, relativ indiferentă pe drumul mîntuirii, pe cînd spiritul e miza capitală a ființei în absența căreia cultura se aneantizează: "ŤAm încercat să pun în evidență acest neant care este absența credinței, absența vieții spiritualeť". între viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
ci și de formalismul bisericii, deoarece aceasta n-a ezitat a se impune în față, a provoca "mînia războiului perpetuu". Instituția bisericii a încheiat un "pact" compromițător cu istoria, asociindu-se politicului. Ce e de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale umilității asumate. Omul, socotește Ionescu, "crede în Dumnezeu din slăbiciune". Nu forța morală, convingerea, noblețea și alte asemenea "gogoși" ne îndreaptă
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
devenind unicul sens. 3040. Deșertăciunea va combate ignoranța fiindcă crede în perfecțiunea propriului său vis, chiar dacă față de adevărul absolut este absurd. 3041. Deșertăciunea devine cel mai mare paznic al absurdului, în al cărui adevăr crede cu strășnicie. 3042. Deșertăciunea este mântuirea de sine a absurdului cu o nouă credință: Împlinirea sa ca Tot. 3043. Deșertăciunea pariază numai pe caii care nu trag căruța iubirii pe drumul călcat de pașii Lui Dumnezeu. 3044. Deșertăciunea speră în propria sa fericire: nașterea morții și
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
să răzbești în viață înstrăinându-te de tine. 3058. Deșertăciunea este palma Lui Dumnezeu dată cunoașterii adevărate. 3059. Deșertăciunea imită cunoașterea până în cele mai mici detalii dar nu o poate înțelege. 3060. Deșertăciunea te iartă cel mai adesea crezând în mântuirea de adevărul absolut. 3061. Ce poate fi mai perfect decât deșertăciunea? 3062. Nimic nu alege mai bine decât deșertăciunea. 3063. La sânul deșertăciunii te vei simți mereu apărat. 3064. Părăsind deșertăciunea te vei părăsi pe tine însuți. 3065. Lacul deșertăciunii
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
sacrilegiu mai mare decât să nu crezi în deșertăciune. 3114. Absurdul și deșertăciunea se aseamănă, fiindcă absurdul recunoaște deșertăciunea ca fiind absurdă iar deșertăciunea absurdul ca fiind deșert.La mijloc e lumea. 3115. Deșertăciunea va căuta întotdeauna un orizont al mântuirii acestei lumi, dar pe care să nu-l poată atinge niciodată. 3116. Deșertăciunea este unica ce recunoaște adevărul acestei lumi în propriul său suflet. 3117. Deșertăciunea nu umilește pe nimeni decât dacă o recunoaște. 3118. Te rog iubita mea deșertăciune
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]