1,319 matches
-
să fie venerată această bucată de lemn, unealtă blestemată”, căci adevărata cruce este Cristos Însuși 37. Au acceptat totuși să se Închine crucii, păstrînd o reservatio mentalis 38, Însă nu i-au atribuit nici o funcțiune pozitivă, deoarece nu recunoșteau rolul mîntuitor al morții lui Cristos. Nu este clar din ce motive repudiau paulicienii botezul, căruia Îi dădeau o interpretare simbolică 39. P. Lemerle opinează că nu practicau botezarea cu apă din pricină că, după spusa Evanghelilor (Matei 3:11; Luca 3:16; Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căderii naturilor raționale, aceasta nu este doar o consecință deplorabilă și catastrofală. Dimpotrivă, a doua creație este lucrarea aceluiași Dumnezeu care a creat naturile raționale cu singurul scop ca ele să se bucure de știința lui și care, făcîndu-se „providență mîntuitoare”... a creat, după căderea lor, trupurile și lumea pentru a le permite să se Întoarcă la starea lor dintru Început 44. Mai degrabă decît o Închisoare, un loc de pedeapsă ori un mormînt, trupul este așadar un instrument de eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a îndemna școlărițele la îndeplinirea datoriilor lor prin fapte și măsuri pedagogice, nu prin cuvinte moralizatoare”. Mereu împotrivirea față de un învățământ al „vorbelor”, în locul căruia așază exemplul, fapta, activitatea proprie a elevilor. Orientările valorice de care are nevoie școala, direcțiile „mântuitoare” de dezvoltare sunt „munca” și „economia”; „bogăția unui popor stă... nici în bani, ci în muncă”, „temeiul unui Stat e munca”, calea de dezvoltare firească e cea a muncii care te învață respectul față de realizare, valoare, viață demnă. Munca temeinică
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm patria"), dar și lașitatea asumată, recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de a fi mutat pe altă linie a frontului decît aceea preconizată a se afla pe teritoriul românesc. Se explică schimbarea de dispoziție a combatantului, cum și, subit, grija ca nu cumva, "tocmai în noaptea aceasta, să lipsească iarăși reflectorul mîntuitor." (s. n.) Momentul culminant al înfruntării se situează așadar într-o noapte ploioasă, care ascunde personajului semnele sumbre: "Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse de porniri "subterane", precum gemenii Hallipa. Scriind despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de catharsis existențial se face simțită, chiar dacă numai cititorului de semne, iar nu protagonistului. Condiția lui de ignorant, rebel străbătut de furie zgomotoasă, ni-l arată în plină tulburare, corespunzînd fazei acute a negării și a respingerii. Închis oricărui înțeles mîntuitor, orbul este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
țări". La un secol după acel motto, bilanțul românesc se vădea neprielnic: "Iar noi? Noi, până acum, de-abia suntem la trezirea poporului întru acest ideal și la un început de întindere, în masele curat românești ale țării și ideilor mântuitoare pentru neamul nostru." De reușită nu putea fi vorba decât cu condiția unei solidarizări metodice și depline, transgresând așadar orizontul elitist al oricărui început de resurecție. "Cei câțiva oameni de bine, insista Pârvan, azi nu mai sunt de ajuns. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
opera unor politicieni care slujesc un partid pentru a-și satisface interesele lor personale, ci să fie a îndreptării energice și hotărâte spre idealul național. Și noi să mergem înainte cu pilda jertfei care se aduce pentru ideile mari și mântuitoare, noi să mergem înainte cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întotdeauna învingător în lupta cu minciună: "Socrate a avut dreptate, Platon, Tolstoi, proorocii au avut dreptate, există un singur adevăr, un singur Dumnezeu, adevărul este îndreptățit să stârpească minciună, lumină, întunericul..."33. Viața adevărată este altfel, spune Cioran, blândul și mântuitorul Isus sfârșește pe cruce, la fel ca oricare "păcătuitor". Cioran vede în orice formă de optimism o iluzie, iar el nu crede în iluzii: "A crede în istorie înseamnă a râvni după posibil, a postula superioritatea calitativa a iminentului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
SÎNT CĂLĂUZIȚI DE DUHUL LUI DUMNEZEU SÎNT FII AI LUI DUMNEZEU". Este vorba despre străvechiul simbol al filiației, ceea ce ne face să credem că și pentru Pavel Iisus este simbolic fiul lui Dumnezeu și că viața lui era exemplară și mîntuitoare deoarece ca om real a reușit să facă să moară prin spiritul său viu motivele care determină acțiunile perverse ale trupului. X/9: DACĂ MĂRTURISEȘTI DECI CU GURA TA PE IISUS CA DOMN ȘI DACĂ CREZI ÎN INIMA TA CĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
magie erotică. Acest tip de inițiere afectivă, răbdătoare, ironică și totuși reciproc profitabilă, dă la iveală adevăratul cuplu al romanului de dragoste, Bernard Iolanda, vital și de invidiat prin metamorfoza fiecăruia în parte, de fapt o (re)cunoaștere de sine mântuitoare. Bernard este în fine un om întreg, desprins de fantoma acelui corp bărbos în care trăise dezarmat, timorat de tot ce însemnase avansuri feminine. A trebuit să străbată patru mii de kilometri spre a-și lua în primire adevărata identitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ascuțită a lui Seth. Pentru că, în cele mai multe poeme, deși pare a privilegia paleta întunecată, instanța auctorială reușește să o atenueze prin utilizarea unor tonuri mai luminoase în descrierea celor câtorva personaje asociate, într-un fel sau altul, revelațiilor primordiale, firește mântuitoare: dansatoarea "cu pasul și încheietura dulce", al cărui șold "se-nfiora/ de cântec pe-ntinderi limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
destul de indiferentă, în fond, la nodurile biografice din care au rezultat numeroase dintre Scrisorile de închiriat), transpare mai degrabă intenționalitatea de adâncime a retoricii discursive : aceea de a răsturna faptul semnificativ al unei existențe individuale în eveniment po(i)etic mântuitor. Acesta e, de fapt, adevăratul Semn din naștere al Liviei Iacob și hieroglifa ei lirică preeminentă. Referințe critice (selectiv): Ionel Gherghina, în "Cronica", nr. 7, iulie 2000; Bogdan Crețu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2000; Adrian Alui Gheorghe, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer ca pe o cruce uriașă, având în același timp viziunea duhului văzduhului, un "pescăruș invincibil" tot în formă de cruce etc.). Fervoarea mistică a trăirii de esență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teritoriu liric presupus maiestuos, în care abundă realități esențiale ale ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un somn greu, nu înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal dialectal n.n.) de a prădat iadul; după ce a ieșit din iad, Maica Domnului întrebă pe Christos despre sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
retorici ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit t. 45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea patimă a Domnului, Râmnic, 1707, a lui Gheorghe Maiota ("foarte neiscusit și slab la cuvânt"), sunt, pe de-o parte, strategii de îmbunare a lectorului, influențat să devină, astfel, mai indulgent cu posibilele greșeli ("că oamenilor iaste dată datoriia greșalei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sterp un asemene institut, <în>cungiurat de o frumoasă grădină, care și în privirea sănătății ar fi foarte folositoare, capitalia ar câștiga o nouă înfrumusețare, iar viața soțială a publicului, un plăcut centru de întrunire. Pentru a dovedi folosul cel mântuitor și înrâurirea ce au băile și înotarea asupra sănătății omului, împărtășim următoarea disertație a d<umisale> profesorului doctor aga C. Vârnav. Cinstitul Sfat Administrativ, prețuind asemenea temeiuri, au supus Preî<nălțatului> Domn, prin anafora, acest proiect, carele au câștigat și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în con tinui tatea timpului. Abia materialismul isto ric este cel care, la sfâr șitul tradiției occidentale, eliberează realul de reduc ția anti ci pativă a logicului și așază în opoziție libertatea și necesitatea. Schematic, el corespunde tempoului mesianic iudaic: „Mântuitorul cheamă din afară. Acest altceva de dincolo, care nu se simte acasă în acest aici al lumii, este perceptibil în lume ca o chemare.“ Raportarea lumii la mesianic nu este în măsură să confere acesteia un scop sau un sens
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
americani" [2, p. 463]. Soluția comandamentului unic a fost benefică, însă un incident de presă a produs multă amărăciune și resentimente comandanților americani. Este vorba despre un interviu al feldmareșalului Montgomery, care sugera că intervenția sa a avut un rol mântuitor al trupelor S.U.A.; comandanții americani s-au simțit jigniți. De fapt, soluția comandamentului unic a fost temporară, determinată de evoluția unei situații. Americanii au fost, în principiu, împotriva unui comandament unic permanent, fiindcă nu vedeau nimic bun în această hotărâre
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
rupturi de corpul Bisericii, spre deosebire de situațiile din alte state foste comuniste. Documentele arată că a existat adesea o strânsă legătură între activitatea acelor categorii clericale considerate oficiale și "dizidenții" Bisericii. Și unii, și ceilalți au avut ca obiectiv păstrarea rolului mântuitor al Bisericii în viața credincioșilor, însă metodele au fost cele care i-au diferențiat. Unii au crezut că este obligatorie adoptarea unei atitudini ferme lipsite de echivoc față de regimul comunist mai ales în ceea ce privește respectarea libertăților religioase, în timp ce alții, evaluând contextul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
o vreme sau alta. Distanța fundamentală dintre filmul religios și icoană este tocmai această calitate a sfințeniei numai ea detașează icoana de film. Totuși, mesajul filmului religios rămâne un mesaj viu, dinamic, eficient și nu în afară, ci înlăuntrul lucrării mântuitoare"31. Astfel, filmul religios a intrat în istoria comunicării prin imagine încă din "antichitatea" cinematografiei, marcând cu "Viața și pasiunea lui Iisus Hristos" (un film de Lucien Nonguet și Ferdinand Zecca, realizat în 1903), începutul a ceea ce ar necesita o
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ci doar cu o reorganizare a vietii individuale la o scară ontologica superioară, ca parte integrantă din Corpul Divin. În această rezidă și problema complexă a lui Mesia. Previzibil, figură paradigmatica decelabila la acest nivel este Isus, a cărui prezenta mântuitoare este invocată în repetate rânduri și care își pune amprenta asupra întregii intrigi că materializare a armoniei vizionare: "Come O thou Lamb of God and take away the remembrance of Sin" (E: 200). Îi sunt recunoscător lui Tannenbaum pentru gestul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]