1,061 matches
-
invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat care nu-l supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua razna bătând cu putere și mai accelerat la auzul „torsului” și la atingerea delicată, cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
verzi și rostea un imperceptibil „miau!”. Va mângâia pisoiul uriaș și supus, Îi spunea În gând câteva cuvinte de iubire și apreciere a frumuseții sale deosebite și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios alunița mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Negruț pe cât de rău era cu oamenii mari și cu lupii, pe atât de bun era cu copiii cu care se juca zilnic Rozalița). Cu mare frică, Va a mulțumit lui Negruț pentru frumoasa sa purtare, sfios a Întins o mânuță către botul câinelui și s-a liniștit numai atunci când Negruț a mirosit-o și apoi a prins-o Între fălcile Înzestrate cu dinți puternici, a strâns-o delicat, hârjonindu-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu mâna către intrarea dinspre oraș și a spus: Vezi că vine Mamaia! Ai grijă să spui „Sărut mâna bunică!” Stai să te curăț de fân și să-ți aranjez freza. Apoi l-a făcut atent, l-a luat de mânuță și la Îndreptat cu fața către o femeie de cinzeci și ceva de ani, curat Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ore, când Îl așteptau Încercări și mai grele. Trenul Își Încetinea viteza pentru a opri Într-o altă gară când Ochenoaia Își trezi cu delicatețe, Îngrijorare și cu teamă nepotul, Își luă sacoșa cu micul lor bagaj și nepotul de mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era să ții una din mânuțele lui, când În dreapta când În stânga, schimbând mâna cam la fiecare minut și minunându-te câtă căldură degaja trupul unui bebeluș mare. 3 Pe lângă visurile de velocitate sau legat de ele, există În fiecare copil aspirația esențial omenească de a remodela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să sărutăm hulubașul și să zicem „bogdaproste”. După ce bunica Dosia pleca pe la alte case, tata ne zicea: - Vedeți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și tatăl meu, pe care întotdeauna l-am văzut închinându-se trecând prin fața ei și, nu o singură dată, l-am auzit exprimându-și nădejdea și credința în renașterea acestui lăcaș. Când treceam pe alături de biserică cu el, îmi slobozea mânuța mea și se închina, învățându-mă și pe mine să fac ca el, apoi continuam drumul nostru. - Tată, de ce s-a închis biserica noastră, îl întrebam eu curioasă, a murit părintele și nu au mai găsit altul? - Ce să-ți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îmi amintesc bine acei ani, când nu mai ploua vara de multă vreme. Seceta tăia pământul fără milă. Noi, copilașii, ne duceam cu bobocii la păscut, dar nu mai era nici iarbă, nici apă prin iazuri. Îmi amintesc cum băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele mânuțelor, una de alta (așa făcea, și face și acum încă, când era mulțumit tare de ceva) și se culcă. Acum, peste mulți ani, vreau vă zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi și copiii cu nepoții voștri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea nu-și mai face silă, 59 {EminescuOpVI 60} Un leșin par'că inima i-o fură - Și trist privește tânăra copilă Cumpliții muri și porți... Din ochiu-i cură Un fir senin de lacrimi; ea își strânge Cu-a ei mânuțe inima și plânge. El cum o vede astfel în fereastră Ș-aruncă ochiu - adânc și nobil - mare, Și drum el dă la pasărea măiastră - Aripile-și întinde, vrând să sboare, Din ce în ce ș-întinde - aripa - albastră, Din ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duci Pân ce-i da de plug de cuci, Și cucoarele mâind Și cocostârcii grăpând, Ciocârlanii semănând, Păsărele secerând. Dumnezeu te - nvrednicească Cu căruță calicească, Să vii și la casa mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză-l focul Pân i-a trece os prin os Și carnea pe prispă-n jos. Ardă-l focul mincinos, Că de când s-o ridicat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dumneata, Bagă mâna dacă-i vra. - Ba io mâna n-oi băga Că mă tem că m-a mânca. Că dac-a fi lumea-n pace Maica Petri ni-a mai face. - Puiculiță dumneata, Bagă mâna dacă-i vra. - Eu mânuța oi băga Dacă tu L-ăi sângera. - Fii sigur-cum oi scăpa Să crezi că L-oi sângera. 342 Frunzulița macului, Colo-n culmea dealului, La tulpina brazilor, Pe drumul tâlharilor, Văd, când ochii îmi ridic, O nevastă cu prunc mic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fulguia fără spor, și-am privit strada. Nu mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de mână cu mânuța lui rece, fără o vorbă. Ca să ne înveselim i-am spus că am aranjat să mă duc cu verișoara noastră după cadouri și ne-am sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci. Simțea în cel mai concret fel cu putință că se ia la trântă cu moartea, stătuse zi și noapte lângă fetița ei, și-i vorbise, deși fata n o auzea, o mângâiase, o chemase, o acoperise de sărutări pe mânuțe, respectase întocmai picăturile din linguriță și tot ce i se spusese că trebuie făcut ca să se însănătoșească, se rugase fără contenire. Simțise că tatăl-doctor nu mai crede în putința salvării, dar ea credea și se lupta, însă moartea fusese mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
musica celesta“ și, cum „manina“ era rece - așa sunt întotdeauna mâinile mele -, a început să cânte din cea mai recentă operă a lui Puccini, Boema: „Che gelida manina se la lasci riscaldar...“ Mi-a tradus papa, care știe italienește: Ce mânuță rece, dacă-mi permiți, ți-o încălzesc eu... El era un Rodolfo seducător, și eu o vecină Mimi care abia se stăpânea să nu râdă. Și-atunci conu Costache a continuat el aria lui Rodolfo, pe care, ce să vezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am gândit că-i vorba de Alexandru și m am pierdut. Nu, nu era, era Nicu. L-am întrebat de ce nu intră, mi-a spus că e foarte ocupat și că are o treabă cu mine. Și i-am simțit mânuța, mai rece decât a mea, deschizându-mi palma și-n palma mea am simțit ceva tare și totodată gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i deopotrivă pe oaspeți și pe-ai casei. Era ca și cum s-ar fi reîntâlnit pe malul celălalt al unui râu. Așteptau de la noul an tot binele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare, dar vizibilă. Dacă ar fi fost ceva mai înaltă și fără acea deformare din regiunea dorsală, nu s-ar fi deosebit de celelalte fete drăguțe de seama ei, poate că le-ar fi și întrecut în tandrețe: un ten roz-trandafiriu, mânuțele și piciorușele ar fi putut servi modele pentru creatorii de artă, iar ochii, precum picăturile de rouă ce reflectă strălucirea transparentă a soarelui, într-o dimineață străvezie de vară, în ochii unui copil. Deși mică și cu defectul amintit mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mulțimea, chemând-o cu tradiționalul îndemn: "Veniți de luați lumină!", precum și după ce amândoi studenții și-au luat lumina sfântă ca să o transmită mai departe, una din fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină din lumină". Era mânuța care tocmai se purtase cu ei atât de drăguț. Trebuia să-i întoarcă amabilitatea. Lui Bidaru, în momentul acela, i se reflectă pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-o cu tradiționalul îndemn: "Veniți de luați lumină!", precum și după ce amândoi studenții și-au luat lumina sfântă ca să o transmită mai departe, una din fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină din lumină". Era mânuța care tocmai se purtase cu ei atât de drăguț. Trebuia să-i întoarcă amabilitatea. Lui Bidaru, în momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lumina sfântă ca să o transmită mai departe, una din fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină din lumină". Era mânuța care tocmai se purtase cu ei atât de drăguț. Trebuia să-i întoarcă amabilitatea. Lui Bidaru, în momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual al scoarței cerebrale o reprezentare bizară a realității la lumina simultană a sutelor de lumânări
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plisată, bleumarin, până dincolo de genunchi ce camufla perfect conturul părților intime ale corpului și niște sandale negre, aproape bărbătești. Cu toată certitudinea caracteristică unui bărbat bine educat, cu soția în același timp, făcu doi pași și se pregăti să sărute mânuța acelei gingașe persoane, ce apăruse de după nenumărații franjuri, când simți că și mama lui Mișu intrase prin ușa din spatele său și se îndrepta în aceeași direcție. Ca lovit de trăsnet s-a oprit brusc. În timp ce, față în față, se studiau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]