2,090 matches
-
și capsa i se spărsese În față, provocându-i și sperietura pe care Ectoraș o ghicise, deși era bine ascunsă. În săptămâna În care vărul său purtase, ca pe un stindard victorios, bandajul pe ochi, fiul Directorului fusese cel care mânuise arma, cu un curaj de care nici el Însuși nu se crezuse În stare. Când trăsese primul foc, nu pusese cum trebuie opritoarea și capsa, aprinzându-se, o pornise Înapoi ca o rachetă, trecuse, fierbinte, pe lângă sprânceana dreaptă - pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război. Nu avea ciomag și, chiar dacă ar fi avut, n-ar fi știut cum să-l mânuiască; dacă ar fi Încercat, și-ar fi spart singur capul ori și-ar fi Învinețit țurloaiele. Ceilalți băieți se făcuseră că nu bagă de seamă lipsa de combativitate a lui Ectoraș. Pe când ei se prefăceau că dau lovituri meșteșugite ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori își îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l învăluise atât de brusc. „Femeia aceea este atât de sfioasă, încât, de obicei, nici nu îndrăznește să vorbească în fața bărbaților,“ își spuse el. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nouăzeci de metri, de-a lungul stăvilarului, iar în fiecare dintre aceste puncte de supraveghere erau postați militari, pentru a-i pune la treabă pe muncitori. Întrucât soldații nu stăteau acolo decât ca observatori pasivi, miile de oameni care-și mânuiau sapele și cărau pământul ca furnicile nu se simțeau deloc încurajați. Mai mult, termenul pe care-l impusese Hideyoshi era foarte aproape. Zi și noapte ajungeau la el mesaje urgente. Cei patruzeci de mii de ostași ai clanului Mori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să înveselească o persoană bolnavă. Mitsuhide nu putea respinge o asemenea manifestare de sentimente sincere, dar Mitsuharu vorbea aproape numai despre natură, câtă vreme gândurile lui Mitsuhide erau preocupate de probleme omenești, fie că era treaz sau adormit, fie că mânuia pensula pe un tablou. Trăia în între oameni, în mijlocul demonilor care se întreceau și între flăcările mâniei și ale răutății. Cu toate că aerul alpin era plin de cântecele cucilor, sângele fierbinte care i se ridicase la tâmple în timpul retragerii din Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în față prea mulți dușmani, sări sus pe podeaua de lemn și începu să țină inamicii la distanță aruncând în ei instrumentele de bucătărie și tot ce-i cădea în mână. Un maestru al ceaiului și un alt om prezent mânuiau și ei săbiile, luptând vitejește, cot la cot cu pajul. Și, cu toate că inamicii îi disprețuiau pe acei trei adversari slab înarmați, un grup de samurai nu putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să umble. 11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul, și au zis în limba licaoneană: "Zeii s-au coborît la noi în chip omenesc." 12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mînuia cuvîntul. 13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților, și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14. Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
această livadă, decât atâția și atâția metri cubi de lemn de foc. De fapt nu jurnalista a scos piesa din program, ci conducerea de atunci a teatrului, unde cu siguranță Ermolai Alexeevici Lopahin prăsise urmași, care s-au priceput să mânuiască tot atât de eficient toporul, ca și oamenii puși de negustor ca să taie vișinii. Mi se pare, că pe atunci ajunsese la conducerea teatrului un fost poet, bine dus cu capul, care trăise multă vreme prin țări străine și care a rămas
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil. Apoi, se retrage mulțumit și își numără banii. Cândva își va spune și el poveste în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încât cedăm și trecem cu totul de partea naratorului. Notabil e păpușarul din Marioneta. Păpușile devin, sub o pană lipsită de complexe când e vorba de sentimentalism, cum e cea a autoarei, ființe vii, victime - și ele - ale unui tiran. Mânuită fără milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
adeseori folosită de-a lungul vastei istorii a cenzurii și a persecuției intelectuale, dar a fost și continuă să fie folosită și în mod independent, în diferite scopuri estetice. Ceea ce contează cu adevărat este forța cu care acest procedeu este mânuit, bogăția înțelesurilor de adâncime și de suprafață pe care el le dezvoltă, precum și puterea de a ilumina anumite zone obscure sau ambigui ale intenționalității umane. Obscuritatea, golurile distribuite cu îndemânare în informația epică, duplicarea alegorică a înțelesurilor, metaforele enigmatice pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care se pricep cu adevèrat la calculatoare în afarè de specialiști, dar țin cu tot dinadinsul sè te convingè cè, Apreciez faptul cè femeia asta a recunoscut singurè cè nu se pricepe, se apleacè puțin peste umèrul meu în timp ce eu mânuiesc cu repezealè tastatură, îi simt parfumul amețitor, mirosul de femeie, Ce are? I need you, Angel! Încè nu-mi dau seama! Aha, cineva v-a distrus niște fișiere de instalare din Windows, poate sè fie și din nebègare de seamè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
porțiile de mâncare, fata aprinde lumânarea zveltè din coșul ornamental de pe masè, flacèra roșie de la lumânare, muzica în surdinè, atmosfera din restaurantul aproape gol, totul favorizând apropierea dintre noi, Vorbește-mi despre Cecilia, îmi cere ea privindu-mè, dezamègitè? ușuratè? Eu mânuind cuțitul și furculița încep sè-i vorbesc despre gestul Ceciliei, De ce? când, de fapt, vreau cu toatè ființă mea sè aflu de la ea adevèrul?! chiar ea m-a invitat s-o întreb, am lèsat că un imbecil sè-mi scape asemenea prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trece acum pe strada Barițiu sè nu-l mai aud? Lângè o gaurè de canal, un muncitor împunge asfaltul cu picamerul, dar Matei îl privește, fèrè sè distingè nici un zgomot, ca și cum ar cerceta prin telescop un om de pe lunè care mânuiește un instrument de spart solul selenar, Sau urechea mea sè fi schimbat frecvență de captare a sunetelor, deplasându-se înspre o zonè de inaudibil, abstractè și irealè? Poate cè, încè din momentul în care nebună m-a atins în tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu mine însumi, m-au tulburat în asemenea mèsurè? Dintr-un compartiment uitat și izolat al sufletului meu, covorul colorat al copilèriei mele îmi rèsare, din nou, cu claritate în minte?! Ce s-a întamplat oare cu adevèrat acolo? Ilarie mânuind mouse-ul, fècând sè aparè pe ecran The Core Message of Medjugorje, eu devenind atent la The Message of Medjugorje is a call to Conversion, Conversion back to God, Our Lady gives uș five tools (see below) which we can use
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Sè-l copiem din nou! cerându-i sè reintre în mail-ul trimis de mine, sè fie ochii și mâinile mele, o prelungire mateianè a simțurilor mele și sè dea din nou click pe attach, Perfect! Matei vede cu ochii ei și, mânuind tastatură cu mâinile ei, din fereastră în care ne întreabè dacè sè dèm save sau open, el alege save, explicându-i în ureche la telefon, Sè vedem acum unde sè-l salvèm, Vom da browse, apoi, ca sè-ți gèsești mai usor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încoronate reprezentate pe acei bani. Oh, vă asigur, distinsă doamnă, că acest armean este unul dintre cele mai originale exemplare umane care au pășit sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă forță ocultă! Prudența lui este susținută de un curaj deosebit și învăluită într-o tăcere diabolică. Tace și le face! Nimeni nu reușește să-i cunoască adevăratele gânduri și intenții. Acțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mă lași să termin fraza... Spuneam că Basarabenii noștri nu-și românizaseră numele, ci și-l re-românizaseră - fiindcă le fusese rusificat pe timpul țarilor... Dacă aș fi Încercat să-l schimb și pe al nostru, aș fi reușit, doar eu mânuiam condeiul... Dar n-am vrut. Ba nu. Drept să-ți spun: nici nu mi-a trecut prin cap. Și, când mi-a trecut, era prea târziu - și a fost mai bine așa. Când ai să te Însori, ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe care lucra în timp ce aștepta. Să nu piardă timpul, timpul costă... Răsfoia agenda pe măsuța ei improvizată, cu țigara înfiptă-n țigaret între degetele mâinii stângi și pixul între degetele dreptei: biciul și furca, deh, niște unelte pe care le mânuia cu dexteritate și eficiență, mda, s-a luat cu altele, dar de fapt venise cu niște treburi precise. Avea nevoie de niște acte... — Buletinul tău și certificatul de naștere al copilului. Și o notă scrisă de la taică-său. Ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi fost umede la atingere. Lângă ea, pe jos, era o ganteră argintie, așezată frumos pe unul dintre capete, așa cum trebuia procedat ca să nu se rostogolească. Acum mă Întrebam dacă nu cumva asta Însemna că ucigașul fusese cineva deprins să mânuiască echipamentul de la sală; oricine se antrena aici ar fi pus, din reflex, gantera În felul acela. Capătul de sus era plin de sânge. Deci, era vorba de un obișnuit al sălii, dar unul curat și ordonat, de vreme ce instinctul Îi dictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
meu, și sora ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să-și mai bată capul, mai devreme sau mai târziu avea să afle ce se petrece acolo În spate, căci e practic imposibil să existe secrete Între moarte și coasă, așa cum nu există nici Între seceră și mâna care o mânuiește. N-a trebuit să aștepte mult. O jumătate de oră să fi trecut pe un ceas când ușa se deschise și o femeie apăru În prag. Coasa auzise că se putea Întâmpla acest lucru, moartea să se transforme Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
clădirea principală, am traversat un deal, apoi am trecut pe lângă un bazin, pe lângă niște terenuri de tenis și unul de baschet. Pe terenul de tenis se aflau doi bărbați - unul slab, între două vârste și unul gras, mult mai tânăr. Mânuiau rachetele destul de bine, dar mie nu mi se părea că ar fi tenis ceea ce jucau ei. Mai degrabă puteam zice că sunt două persoane pe care le interesează cum reacționează mingea la loviturile lor. Păreau teribil de concentrați și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]